Reproducerea umană asistată medical cu terț donator – aspecte privind filiația

Cadrul legal privind reproducerea umană asistată medical este dat de prevederile art. 441 – 447 din Codul civil.

Art. 441 din C.civ. stabileşte că reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nu determină nicio legătură de filiaţie între copil şi donator. În acest caz, nicio acţiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului.

Biolgic vorbind părinții sunt donatorii materialului genetic care determină și filiația copilului față de părinți, însă raportat la prevederile anterior menționate o asemenea filiație nu există în cazul în care se recurge la reproducerea medicală asistată și, de altfel ar fi nedrept față de un donator să i se atribuie o obligație la care nu a consimțit sub nici un aspect decât acela de a i se folosi materialul genetic, în scopuri medicale, fără nici o altă obligație sau beneficiu.

Părinții unui copil rezultat din această operațiune medicală nu pot fi decât un bărbat și o femeie, căsătoriți sau necăsătoriți sau o femeie singură.

Persoanele care doresc să devină părinți prin intermediul reproducerii umane asistate medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul, în condițiile art. 442 din actul normativ anterior menționat, respectiv, în condiţii care să asigure deplina confidenţialitate, în faţa unui notar public care să le explice, în mod expres, consecinţele actului lor cu privire la filiaţie.

Consimţământul astfel dat va rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorţ sau al separaţiei în fapt, survenite anterior momentului concepţiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. Acesta poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator.

Pentru a preîntâmpina orice posibil conflict care să vizeze filiația copiilor născuți în urma unor asemenea proceduri de reproducere, Codul civil stabilește în art. 443 – 444 faptul că, nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical şi nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa.

Codul instituie o singură excepție cu privire la tăgada paternității, respectiv în cazul în care soțul mamei nu a consimțit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terț donator, caz în care prevederile legale mai sus menționate devin inoperabile.

De asemenea, art. 444 din Codul civil instituie o regulă de responsabilitate cu privire la părintele care înțelege să nu recunoască un copil rezultat dintr-o astfel de procedură la care consimțise inițial, respectiv, paternitatea va fi stabilită pe cale judecătorească.

În ceea ce privește raporturile dintra tată și copil, tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut printr-o astfel de procedură ca și față de un copil născut prin concepțiune naturală.

Cu alte cuvinte, având în vedere prevederile legale mai sus enunțate suntem în prezența unui caz de filiație reglementat de lege, iar nu unul biologic, filiație care o dată stabilită determină rudenia fondată nu pe faptul nașterii, ci pe acela al filiației.