Regulamentul de aplicare a Legii 254 din 2013 privind executarea pedepselor

Regulament de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

TITLUL I

Dispoziţii generale

 

 

Art. 1             

Scopul reglementării

Prezentul regulament stabileşte modul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, denumită în continuare Lege.

Art. 2    

Definirea unor expresii

În înţelesul prezentului regulament următorii termeni se definesc astfel:

a) loc de deţinere – penitenciarele cu regim de maximă siguranţă, cu regim închis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centre educative, centre de detenţie, centrele de arestare preventivă şi secţiile speciale de arestare preventivă din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

b) pedepse privative de libertate – detenţiunea pe viaţă şi închisoarea;

c) persoane private de libertate – persoanele reţinute, arestate preventiv, condamnate la pedeapsa închisorii ori la detenţiune pe viaţă;

d) deţinut – persoană aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;

e) Serviciul de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială prevăzut în Lege – Serviciul de educaţie şi intervenţie psihosocială

f) punct de documentare şi informare electronică – ansamblu de documente şi informaţii de interes pentru persoana privată de libertate, care poate fi accesat pe bază de suport electronic;

g) activităţi de reintegrare socială – activităţi şi programe de educaţie, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

h) penitenciar  – penitenciar, penitenciar spital, penitenciar de tineri, penitenciar de femei;

i) spaţii de deţinere – locurile în care se află un număr determinat de camere de deţinere;

j) centre – centre educative şi centre de detenţie din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, specializate în recuperarea socială a persoanelor internate şi responsabilizarea acestora, în vederea asumării propriilor acţiuni şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

k) persoane internate – minorii, tinerii şi persoanele de peste 21 de ani care execută o măsură educativă privativă de libertate cu internarea într-un centru educativ sau centru de detenţie;

 

 

 

TITLUL II

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate

 

Art. 3

Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate are atribuţiile stabilite de Lege şi  de Regulamentul prevăzut la art. 187 alin. (3) din Lege.

(2) Personalul administraţiei penitenciarului acordă sprijinul necesar Biroului judecătorului de supraveghere a privării de libertate şi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (1) privind transmiterea sesizărilor şi a contestaţiilor formulate de deţinuţi, comunicarea încheierilor, înaintarea dosarelor la instanţa de judecată, înştiinţarea deţinuţilor despre primirea în audienţă şi celelalte activităţi care implică prezenţa acestora în faţa judecătorului  de supraveghere a privării de libertate în vederea soluţionării plângerilor formulate.

TITLUL III

Executarea pedepselor privative de libertate

Capitolul I

Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Art. 4

Scopul executării pedepselor privative de libertate

(1) Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop prevenirea săvârşirii de alte infracţiuni şi asistarea deţinuţilor, în vederea reintegrării lor sociale.

(2) Executarea pedepselor privative de libertate se face în condiţii care să asigure respectul demnităţii umane, în conformitate cu prevederile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ale Legii şi ale prezentului regulament.

(3) Executarea pedepselor privative de libertate se organizează  în funcţie de profilul unităţii, regimul de executare, vârstă, sex şi nevoile deţinuţilor, astfel încât condiţiile de viaţă să fie cât mai apropiate de aspectele pozitive ale vieţii din exteriorul penitenciarului.

(4) În vederea atingerii scopului executării pedepselor privative de libertate administraţia locului de deţinere cooperează cu instituţiile publice şi organizaţiile nonguvernamentale care au ca obiect de activitate prevenirea săvârşirii de alte infracţiuni şi reintegrarea în societate a deţinuţilor.

 

Art. 5

Locul de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Pedepsele privative de libertate se execută în penitenciare.

(2) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte, în raport de regimul de executare aplicabil, profilul penitenciarului. Într-un penitenciar pot funcţiona secţii distincte pentru aplicarea diferenţiată a mai multor regimuri de executare.

(3) În condiţiile art. 12 din Lege, prin hotărâre de Guvern se pot înfiinţa penitenciare speciale pentru anumite categorii de deţinuţi.

(4) În condiţiile art. 11 din lege, în cadrul penitenciarului se pot înfiinţa secţii pentru tineri, femei ori alte categorii de deţinere, care necesită regim penitenciar specializat.

(5) În condiţiile art. 13 şi 14 din lege, prin decizie a directorului general la Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot înfiinţa în cadrul penitenciarelor secţii speciale de arestare preventivă şi  secţii speciale de executare a măsurilor educative privative de libertate.

(6) În cadrul penitenciarelor pot fi delimitate spaţii funcţionale în scopul protecţiei martorilor ameninţaţi şi a deţinuţilor vulnerabili

 

Art. 6

Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor

(1) Penitenciarele sunt conduse de către un director.

(2) Finanţarea penitenciarelor, inclusiv a celor speciale se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, din venituri proprii, donaţii şi sponsorizări.

(3) Donaţiile şi sponsorizările nu se acceptă din partea deţinutului/persoanei internate, a familiei acesteia sau, după caz, a aparţinătorilor acesteia.

(4) Penitenciarele se organizează şi se amenajează astfel încât să asigure condiţii necesare aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfăşurării activităţilor de reintegrare socială, muncă sau alte activităţi lucrative, de cazare, hrănire, echipare, asigurare a asistenţei medicale, igienei individuale şi colective, precum şi realizării tuturor măsurilor de siguranţă în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de deţinuţi.

(5) Activităţile de reintegrare socială, activităţile lucrative, hrănirea, echiparea, asigurarea asistenţei medicale, igienei individuale şi colective, destinate funcţionării utilităţilor în locul de deţinere, precum şi activitatea de transport al deţinuţilor de la un loc de deţinere la altul sau în alte scopuri stabilite de Lege se pot externaliza de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, conform prevederilor legale.

(6) În cadrul penitenciarelor sunt organizate şi clar delimitate: sectorul de deţinere, sectorul administrativ, sectorul de producţie şi alte spaţii auxiliare.

 

Art. 7

Organizarea sectorului de deţinere

(1) Sectorul de deţinere, în funcţie de profilul penitenciarului, are un punct de primire a deţinuţilor, o secţie de carantină şi observare, clădiri pentru cazarea acestora, birouri de lucru pentru personal şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spaţii destinate sectorului medical, bloc alimentar, săli de mese, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale deţinuţilor, puncte comerciale şi puncte de documentare şi informare electronică, posturi telefonice, cutii poştale şi   spaţii  corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line, precum şi un sector de acordare a dreptului la pachet şi vizită, inclusiv vizită intimă.

(2) În sectorul de deţinere pot fi amenajate, în funcţie de regimul de executare,  spaţii pentru desfăşurarea audierii prin videoconferinţă şi spaţii pentru activităţile de reintegrare socială: săli de clasă şi ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de asistenţă socială, săli de terapie ocupaţională, spaţii pentru practicarea sportului, terenuri pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber, locuri de practicare a religiei.

(3) Sectorul de deţinere este compartimentat astfel încât să asigure condiţiile necesare separării diferitelor categorii de deţinuţi şi aplicării regimurilor de executare.

 

Art. 8

Organizarea sectorului administrativ

Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de deţinere şi cuprinde birouri de lucru pentru personal şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spaţii destinate personalului care asigură paza şi intervenţia, reintegrarea socială, spaţii destinate acordării asistenţei medicale a personalului, magazia pentru armament şi muniţia de serviciu, magazii pentru echipamentul cadrelor, depozit pentru mijloacele tehnice, armament şi muniţie, club, săli de pregătire şi instruire, bucătărie şi sală de mese pentru personalul locului de deţinere, spaţii pentru depozitare, precum şi toate utilităţile necesare unei bune funcţionări a administraţiei.

   

Art. 9

Organizarea sectorului de producţie

Sectorul de producţie este situat, de regulă, în afara celui de deţinere şi cuprinde ateliere de producţie, întreţinere şi reparaţii, depozite, garaj auto, alte clădiri şi terenuri necesare formării profesionale a deţinuţilor, precum şi desfăşurării activităţilor administrative.

  

Art. 10

Organizarea spaţiilor auxiliare

Spaţiile auxiliare sunt situate în afara locului de deţinere şi cuprind locuinţe de serviciu, locuinţe de intervenţie şi spaţii pentru activităţi de pregătire, instruire şi recreere a personalului, precum şi gospodăria agrozootehnică, acolo unde este cazul. Spaţiile auxiliare pot include şi spaţii pentru activităţile de reintegrare socială destinate  deţinuţilor.

 

Art. 11

Înfiinţarea secţiilor interioare şi exterioare

(1) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate înfiinţa, prin decizie, secţii interioare sau exterioare pentru cazarea deţinuţilor, aflaţi în diferite regimuri de executare, prestarea muncii ori pentru asigurarea protecţiei, dacă este cazul.

(2) Secţiile interioare cuprind cel puţin camere de cazare, birouri de lucru pentru personal, sală de mese, baie şi posturi telefonice, puncte de documentare şi informare electronică, cutii poştale şi spaţii corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line.

(3) În cazul secţiilor exterioare se aplică în mod corespunzător prevederile privind organizarea penitenciarelor.

(4) În vederea folosirii deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis sau deschis la activităţi productive, se pot înfiinţa puncte de lucru permanente în exteriorul penitenciarului, unde sunt cazaţi, în spaţii special amenajate de agentul economic sau de administraţia penitenciarului. În punctele de lucru permanente se aplică regimul de executare corespunzător deţinuţilor care îşi desfasoară activitatea în cadrul acestora.  Înfiinţarea punctelor de lucru permanente se face cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în condiţiile regulamentului prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

Art. 12

Penitenciarele cu rol de coordonare a locurilor de deţinere dintr-o zonă geografică

(1) Pentru eficientizarea misiunilor şi activităţilor desfăşurate în comun de grupurile de unităţi şi pentru  descentralizarea unor activităţi şi responsabilităţi  din sarcina Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se pot stabili penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor, penitenciarelor speciale, centre de arestare preventivă, precum şi a centrelor educative şi centrelor de detenţie dintr-o zonă geografică, în condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3) din Lege.

(2) Penitenciarele cu rol de coordonare au următoare atribuţii:

a) analizează, organizează, coordonează şi sprijină efectuarea unor misiuni vizând siguranţa deţinerii, în unităţile prevăzute la alin. (1), prin valorificarea resurselor umane şi materiale disponibile la nivel zonal;

b) organizează, coordonează şi monitorizează implementarea unor noi prevederi legislative şi normative, în baza planurilor stabilite în acest sens conform domeniului de activitate de către structurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

c) avizează planurile de pază şi apărare ale unităţilor prevăzute la alin. (1), precum şi ale secţiilor exterioare ale acestora;

d) întocmesc planurile de cooperare zonale, pentru realizarea în comun a  misiunilor prevăzute la lit. a);

e) se îngrijesc de folosirea judicioasă şi eficientă a unităţilor canine în unităţile prevăzute la alin. (1);

f) de regulă, asigură comanda intervenţiei în cazul producerii unui incident critic, în unităţile prevăzute la alin. (1);

g) facilitează desfăşurarea vizitelor, inclusiv a vizitelor intime şi a încheierii căsătoriei între deţinuţii aflaţi în unităţi diferite din cele prevăzute la alin. (1), în condiţiile Legii şi a prezentului regulament;

h) avizează planurile de prevenire şi reacţie la situaţii de urgenţă a unităţilor prevăzute la alin. (1);

i) coordonează organizarea interregională a unor activităţi specifice domeniului reintegrare socială cu implicarea deţinuţilor selecţionaţi şi prin valorificarea resurselor disponibile la nivelul unităţilor prevăzute la alin. (1);

j) organizează, la nivel zonal, stagii de formare profesională, instruire şi schimb de bune practici pe domeniile activităţii specific penitenciare.

k) prin personalul specializat coordonează, îndrumă şi sprijină activitatea pe linia informaţiilor clasificate, prevenirea şi combaterii criminalităţii, corupţiei şi terorismului;

l) realizează evaluările riscurilor profesionale ale activităţilor de prevenire şi protecţie din unităţile prevăzute la alin. (1), activităţilor de medicina muncii, asigurarea şi funcţionarea comitetelor de securitate şi sănătatea în muncă, instruirea şi îndrumarea lucrătorilor din domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă şi protecţia mediului, întocmirea/avizarea cercetării accidentelor de muncă

m) realizează activităţile de prevenire a situaţiilor de urgenţă, pregătirea salariaţilor/deţinuţilor şi coordonarea grupelor operative a unităţilor prevăzute la alin. (1);

n) ia măsuri de transferare a deţinuţilor în penitenciarele din zona de coordonare pentru executarea pedepsei într-un anumit regim, ca urmare a stabilirii/schimbării regimului de executare sau pentru respectarea standardelor minime de cazare, în conformitate cu decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 106 alin. (6);

o) se îngrijesc de folosirea judicioasă şi eficientă a forţei de muncă specială pentru unităţile prevăzute la alin. (1);

p) dispune măsuri cu privire la situaţiile în care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul unei unităţi din cele prevăzute la alin. (1) sunt neîndestulătoare şi situaţia deţinuţilor aflaţi la dispoziţia unui organ de cercetare penală sau a unei instanţe de judecată din zonă;

r) fundamentează şi solicită necesarul de resurse financiare şi materiale pentru desfăşurarea activităţilor de la lit. a) – p).

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală şi directorii unităţilor prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să acorde sprijinul reciproc. Neacordarea sprijinului, în forma solicitată, de către directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală şi de către directorii unităţilor prevăzute la alin. (1) se motivează.

(4) Penitenciarele cu rol de coordonare zonală realizează planuri de măsuri în comun cu unităţile prevăzute la alin. (1), în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (2).

(5) Directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală are calitatea de ordonator terţiar de credite.

 

Capitolul II

Siguranţa penitenciarelor

 

Art. 13

Scopul asigurării siguranţei penitenciarelor

(1) Activităţile desfăşurate de administraţia penitenciară pentru realizarea siguranţei deţinerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, precum şi de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor, şi urmăresc ca:

a) toate penitenciarele să fie conforme în ceea ce priveşte sistemele de siguranţă a perimetrului, a secţiilor de deţinere şi a locurilor în care au acces deţinuţii;

b) accesul şi circulaţia deţinuţilor în interiorul şi în afara penitenciarului să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile legii;

c) accesul şi circulaţia altor persoane şi a autovehiculelor în interiorul penitenciarului să fie limitat la strictul necesar;

d) locurile şi momentele vulnerabile din penitenciar să fie gestionate în mod eficient;

e) ameninţările la adresa securităţii penitenciarului să fie descurajate prin luarea unor măsuri specifice, inclusiv prin efectuarea de percheziţii;

f) controlul antiterorist şi de specialitate să se efectueze asupra tuturor persoanelor şi autovehiculelor care intră în penitenciar;

g) folosirea mijloacelor de constrângere şi imobilizare să fie autorizată numai în cazurile strict prevăzute de lege.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa locurilor de deţinere, precum şi amenajările, dispozitivele, personalul şi dotarea acestuia, mijloacele tehnice pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, a spaţiilor interioare şi a căilor de acces sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Pentru realizarea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciară în scopul asigurării siguranţei deţinerii, penitenciarele trebuie să dispună de personal propriu specializat, selecţionat, pregătit şi instruit pentru executarea atribuţiilor de serviciu specifice, cu respectarea unei proporţii de minimum un lucrător din domeniul siguranţei la 3 deţinuţi.

(4) Sprijinul necesar acordat penitenciarelor de către structurile Ministerului Afacerilor Interne, în cazul evadărilor şi al manifestărilor prin care se tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor ori se pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se realizează potrivit procedurilor comune de intervenţie aprobate de ministrul afacerilor interne şi ministrul justiţiei.

 

Art. 14

Dotare şi amenajări

(1) Locurile de deţinere sunt dotate cu împrejmuiri de siguranţă, clădiri adecvate, armament, muniţie, mijloace de intervenţie, de imobilizare, de transport, de comunicare, de întreţinere, de supraveghere şi control, de stingere a incendiilor şi alte dotări specifice îndeplinirii atribuţiilor legale în condiţii de siguranţă.

(2) În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare şi supraveghere a deţinuţilor, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale locurilor de deţinere, personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare.

 (3) Mijloacele de transport destinate deţinuţilor pot fi dotate cu sisteme de localizare spaţio-temporală.

 (4) În funcţie de situaţie, personalul se dotează cu veste antiglonţ, scuturi de protecţie şi căşti cu vizor şi poate folosi pentru intervenţie şi restabilirea ordinii bastoane de cauciuc sau tomphe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu gloanţe de cauciuc, cătuşe, câini de serviciu, dispozitive sonore şi luminoase, precum şi alte mijloace de protecţie şi imobilizare aflate în dotare. Câinii de serviciu se folosesc în activităţi de pază şi escortare la punctele de lucru şi la organele judiciare, la activităţile de transfer al deţinuţilor, pentru paza perimetrelor şi pentru descoperirea telefoanelor mobile, explozibililor, substanţelor toxice sau stupefiante şi urmărirea evadaţilor.

 

Art. 15

Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Lege.

(2) Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art.15  alin. (3) din Lege.

(3) În cazul deţinuţilor imobilizaţi la pat, internaţi într-o unitate sanitară, nu se pot utiliza cătuşe metalice. Modelul mijloacelor de imobilizare şi modul de utilizare a acestor mijloace de imobilizare, folosite în unităţi sanitare, se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Forţa fizică poate fi folosită, potrivit prevederilor legale, în cazurile de autoapărare, de evadare sau rezistenţă fizică activă ori pasivă la o dispoziţie bazată pe Lege, prezentul regulament şi actele  normative subsecvente acestora.

(5) Orice intervenţie se va desfăşura cu respectarea principiului proporţionalităţii cauzei care a generat nevoia şi modalitatea de intervenţie şi fără a se face uz nejustificat de violenţă.

(6) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte modul de completare a registrului prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. c) din Lege.

 

Art. 16

Măsuri în caz de evadare

(1) În caz de evadare administraţia locului de deţinere anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii persoanei evadate, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare. La fel se procedează şi în cazul neprezentării deţinuţilor care au avut permisiunea de ieşire din locul de deţinere ori al părăsirii fără autorizare a locului de muncă aflat în exteriorul locului de deţinere.

(2) Pentru prinderea deţinutului evadat, penitenciarul mobilizează resursele umane şi materiale avute la dispoziţie pe perioada prevăzută de lege.

(3) Modul de acţiune şi atribuţiile personalului locului de deţinere în cazul producerii unei evadări se stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

 

Art. 17

Controlul antiterorist şi de specialitate la intrarea în penitenciar

(1) Accesul în locurile de deţinere este strict limitat, în condiţiile stabilite de regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(2) Persoanele care solicită acces în locurile de deţinere vor preda în mod obligatoriu la intrarea în locul de deţinere armamentul şi muniţia, pe care au dreptul să le poarte în considerarea calităţii lor.

 

Art. 18

Percheziţia

(1) Deţinuţii sunt obligaţi să se supună percheziţiei pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar.

(2) Percheziţia constituie o măsură necesară luată pentru siguranţa locurilor de deţinere, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor, executându-se în conformitate cu art. 19 din Lege.

(3) Percheziţia se efectuează în intervalul cuprins între ora deşteptării şi ora stingerii, cu excepţia situaţiilor în care acţiunea a început înainte de ora stingerii sau în cazul săvârşirii abaterilor grave sau infracţiunilor.

(4) În baza planurilor de măsuri în comun cu unităţile subordonate Ministerului Afacerilor Interne, la aceste activităţi pot participa şi membrii ai structurilor acestui minister.

(5) Pentru prevenirea introducerii şi descoperirea drogurilor, a armelor, muniţiilor, explozivilor a dispozitivelor improvizate şi a telefoanelor mobile, precum şi a celorlalte bunuri şi obiecte interzise prevăzute la art. 185 din Lege, cu ocazia efectuării percheziţiilor pot fi folosite unităţile canine sau alte dispozitive speciale.

 

Art. 19

Confiscarea bunurilor, obiectelor şi a sumelor de bani

(1) Bunurile şi obiectele a căror deţinere este interzisă potrivit prevederilor prezentului regulament şi cele permise a fi primite, folosite şi păstrate, dar care depăşesc numărul, cantitatea, greutatea, baremele sau alte caracteristici prevăzute în Anexa nr. 1 la regulament, sau a căror proveninţă nu poate fi justificată, precum şi sumele de bani identificate asupra deţinuţilor, dobândite şi deţinute de aceştia, pe timpul detenţiei, se confiscă, fiind înscrise într-un proces-verbal de confiscare.

(2) În procesul verbal de confiscare a bunurilor, obiectelor sau sumelor de bani prevăzute la alin. (1), se menţionează caracteristicile ori datele tehnice ale acestora, spre exemplu culoare, mărime, stare serie, număr, datele de identificare ale deţinutului asupra căruia au fost descoperite, data şi locul efectuării percheziţiei şi a spaţiului de unde au fost ridicate.

(3) Procesul-verbal de confiscare primeşte acelaşi număr de înregistrare ca şi planul de acţiune al percheziţiei, în baza căruia s-a desfăşurat, este semnat de către conducătorul echipei de percheziţiei, avizat de către directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar şi se aprobă de directorul locului de deţinere.

(4) Dispoziţiile alin. (1) – (3) se aplică şi pentru bunurile, obiectele şi sumele de bani cu privire la care nu a putut fi stabilită persoana căreia îi aparţin.

 

Art. 20

Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate

 (1) Bunurile confiscate sunt înregistrate într-o evidenţă extracontabilă a unităţii în termen de 7 zile de la confiscare, la valoarea unitară de 1 RON.

 (2) Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug, după caz. Până la momentul distrugerii sau predării în vederea valorificării, bunurile confiscate se păstrează în magazia unităţii.

 (3) Bunurile şi obiectele confiscate care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, precum şi alimentele perisabile se distrug. Hotărârea privind distrugerea bunurilor se ia de către o comisie, formată din 3 membri, desemnată de directorul unităţii penitenciare prin decizie.

(4) Distrugerea bunurilor se realizează sub supravegherea comisiei prevăzute la alin. (3).

(5) Medicamentele se predau organelor de specialitate ale statului care au competenţa de a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale, iar mijloacele de plată în valută neconvertibilă se depun la Banca Naţională a României în condiţiile legii.

(6) Comisia prevăzută la alin. (3) predă lunar direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene în a căror raza teritorială sunt situate locurile de deţinere bunurile confiscate care nu se distrug. Sumele de bani obţinute ca urmare a valorificării bunurilor confiscate se fac venit la bugetul de stat.

(7) Bunurile a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, cele care cad sub incidenţa art. 185 din Lege, precum şi cele faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni se ridică şi se conservă într-un spaţiu anume destinat, până la predarea acestora organelor de urmărire penală sau după caz, altor organe prevăzute de lege, întocmindu-se evidenţele necesare.

(8) Procedura prevăzută la alineatele (1) – (6) nu se aplică până la expirarea termenului în care poate fi formulată plângere împotriva dispoziţiei de confiscare din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie sau până la soluţionarea definitivă a cauzei.

(9) Bunurile confiscate care nu au fost distruse sau predate în vederea valorificării sunt inventariate semestrial.

 

Art. 21

Portul armelor de foc

(1) În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare şi supraveghere a deţinuţilor, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale penitenciarelor personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare, potrivit legii.

(2) În aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Lege, prin dispoziţia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot constitui zone speciale de siguranţă, în interiorul sectorului de deţinere, delimitate vizibil în care se instituie dispozitive suplimentare de menţinere a ordinii şi disciplinei, folosindu-se inclusiv formaţiuni aparţinând Ministerului Afacerilor Interne.

(3) Constituirea zonei speciale de siguranţă are loc atunci când prin acţiunile de protest violente ale deţinuţilor se pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor.

(4) În momentul în care cauzele ce au determinat constituirea zonei speciale de siguranţă au fost înlăturate, măsurile speciale luate încetează.

 

Art. 22

Recoltarea de probe biologice

(1) În cazul în care există indicii că un deţinut a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat fără prescripţie medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament, persoana care a observat starea deţinutului informează de îndată şeful ierarhic şi personalul medical aflat în serviciu.

(2) Şeful ierarhic informează de îndată directorul unităţii  în legătură cu suspiciunea ingestiei de substanţe interzise.

(3) Directorul unităţii, cu avizul favorabil al judecătorului de supraveghere a privării de libertate, dispune prezentarea deţinutului la cabinetul medical, în vederea recoltării de probe biologice prin mijloace neinvazive. Avizul se motivează în cel mult 3 zile de la emitere.

(4) Refuzul deţinutului de a se supune recoltării probelor biologice se consemnează în fişa medicală si constituie abatere disciplinara gravă.

(5) Recoltarea de probe biologice se realizează, după caz, prin prelevarea de probe de urină şi/sau de salivă.

(6) Probele biologice se recoltează, potrivit procedurilor medicale.

(7) Directorul, cu consultarea medicului unităţii, stabileşte ce tip de probă se prelevă. Probele prelevate se folosesc numai în scopul prevăzut la alin. (1).

Art. 23

Testarea cu aparatul etilotest

(1) În vederea stabilirii consumului de alcool deţinutul poate fi testat cu aparatul etilotest.

(2) În situaţia în care rezultatul testării confirmă consumul de alcool, i se recoltează probe biologice, în condiţiile art. 22.

(3) Deţinutul poate solicita, pe cheltuiala sa, efectuarea altor examene medicale.

(4) Refuzul deţinutului de a se supune testării cu aparatul etilotest constituie abatere disciplinară gravă.

 

Art. 24

Cazarea temporară în camera de protecţie

(1) Directorul locului de deţinere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în activităţi cu deţinutul cazarea acestuia în camera de protecţie, daca există un pericol iminent de producere a unuia din  următoarele evenimente:

a) autoagresiune sau suicid;

b) rănirea  altei persoane, dacă nu există posibilitatea separării acestora;

c) distrugerea de bunuri ori  tulburarea în mod grav a ordinii.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai mult de 24 de ore. Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este consiliat psihologic. Înainte de expirarea celor 24 de ore medicul şi psihologul întocmesc un raport referitor la starea medicală, conduita şi prognoza psihocomportamentală a respectivei persoane, pe care îl înaintează directorului penitenciarului.

(3) În situaţii excepţionale, după o reevaluare medicală şi psihologică, o nouă măsură de 24 de ore de cazare temporară în camera de protecţie poate fi aplicată, în condiţiile legii. Pot fi situaţii excepţionale:

a) deţinutul are un comportament agresiv sau ameninţă că va recurge la aceleaşi acte care au determinat cazarea sa în camera de protecţie;

b) deţinutul are un comportament oscilant care menţine ridicat riscul producerii unuia din incidentele care au determinat cazarea sa în camera de protecţie.

(4) În perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este monitorizat de personalul medical care  are obligaţia de a evalua starea acestuia, ori de cate ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată la 4 ore.

 

Art. 25

Măsuri de siguranţă în cazul deţinuţilor cu tulburări psihice grave

(1) Deţinuţii cu tulburări psihice grave, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor deţinuţi, sunt internaţi în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice.

(2) În momentele de criză pot fi utilizate, în condiţiile prevăzute la art. 16 din Lege şi art. 15, cu avizul medicului, mijloacele de imobilizare sau cazarea temporară în camera de protecţie, pentru a evita autorănirea, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Deţinutul care face obiectul imobilizării este pus sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură.

(3) Riscul de suicid al deţinuţilor cu afecţiuni psihice se evaluează în mod constant de personalul medical şi de psiholog.

(4) Punerea în libertate a deţinuţilor cu afecţiuni psihice se comunică direcţiei de sănătate publică din judeţul în raza căreia se stabilesc aceste persoane, în vederea continuării tratamentului medical.

 

Art. 26

Criterii de stabilire şi procedura de evaluare a riscului

(1) Criteriile care sunt luate în considerare la stabilirea riscului pe care îl prezintă deţinutul pentru siguranţa penitenciarului sunt următoarele:

a) săvârşirea infracţiunii prin folosirea armelor de foc ori cu cruzime;

b) evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedepsele anterioare;

c) tentativa de evadare, forţarea dispozitivelor de siguranţă, distrugerea sistemelor de siguranţă;

d) neprezentarea nejustificată a deţinutului la data şi ora stabilite din permisiunea de ieşire din penitenciar;

e) introducerea, deţinerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanţe toxice ori alte obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor;

f) instigarea, influenţarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări de ostatici;

g) apartenenţa la grupări de crimă organizată, coordonarea activităţilor infracţionale ori de tip terorist;

h) acte de violenţă soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a altor persoane;

i) informaţiile privind profilul psihosocial rezultate în urma evaluărilor stabilite de reglementările în vigoare.

 

Art. 27

Procedura de evaluare a riscului

(1) Evaluarea iniţială a riscului deţinuţilor pentru siguranţa penitenciarului se realizează de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia individualizării şi stabilirii regimului de executare, în condiţiile art. 39  din Lege.

(2) După stabilirea riscului pentru siguranţa penitenciarului comisia prevăzută la art. 32 din Lege se reuneşte o dată la 6 luni şi reevaluează situaţia persoanelor din această categorie prin prisma criteriilor prevăzute la art. 26 în vederea menţinerii ori încetării măsurilor specifice riscului pentru siguranţa penitenciarului. În cazul încetării acestor măsuri, deţinutul rămâne în regimul de maximă siguranţă, schimbarea acestuia făcându-se conform art. 40 alin. (7) din Lege.

(3) În cazul pedepselor mai mici de 2 ani, termenul de reevaluare a riscului pentru siguranţa penitenciarului este cel stabilit de Lege pentru schimbarea regimului de executare.

(4) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situaţiile prevăzute de art. 26, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întruneşte şi analizează situaţia deţinutului în vederea evaluării şi stabilirii riscului pe care îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului. Includerea deţinuţilor în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului se face numai după ce judecătorul de supraveghere a privării de libertate a dispus, prin încheiere, schimbarea regimului de executare în regimul de maximă siguranţă, în condiţiile art. 40 alin. (7) din Lege.

(5) În procesul de evaluare şi reevaluare a riscului, comisia prevăzută la art. 32 din Lege analizează situaţia deţinutului în baza dosarului individual şi a altor documente relevante pentru stabilirea riscului.

(6) Cu ocazia analizei, deţinutul este audiat, cele declarate sunt consemnate, iar hotărârea comisiei se comunică acestuia care poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în condiţiile art. 40 alin (11) din Lege.

(7) La reevaluarea deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului comisia are în vedere dispoziţiile prevederilor art. 39 alin (2) din Lege, precum şi recomandările membrilor comisiei cu ocazia clasificării şi raportul personalului special desemnat pentru cunoaştere şi influenţare pozitivă în atenţia căruia se află aceştia.

(8) Deţinuţilor li se poate schimba regimul de executare în condiţiile art. 40 alin. (5) din Lege numai după declasificarea din categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.

 

Art. 28

Măsuri luate de administraţia locului de deţinere

(1) Deţinuţii care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt cazaţi separat, în camere special amenajate în cadrul secţiilor de maximă siguranţă.

(2) Activităţile desfăşurate de această categorie de deţinuţi se realizează separat de ceilalţi deţinuţi.

(3) Deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului li se aplică măsurile specifice de siguranţă stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Deţinuţii care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt monitorizaţi de către personal special desemnat.

 

Art. 29

Cazarea pe durata cercetării disciplinare

Pe durata cercetării disciplinare, directorul penitenciarului poate dispune preventiv, din motive de siguranţă, cazarea într-un alt spaţiu de deţinere a deţinutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare, cu respectarea criteriilor de separaţiune legate de sex, vârstă şi regim de executare şi fără afectarea drepturilor prevăzute de Lege.

 

Art. 30

Supravegherea electronică la distanţă

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă sunt dispozitive tehnice care permit monitorizarea, în mod eficient, a restricţiilor referitoare la libertatea de mişcare impuse deţinuţilor.

(2) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă sunt utilizate pentru:

a) creşterea numărului de deţinuţi la activităţi productive, educative şi de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în condiţiile posibilităţii diversificării acestora;

b) creşterea numărului de persoane care pot fi recompensate cu permisiunea de ieşire din penitenciar, în vederea pregătirii reintegrării sociale a acestora;

c) folosirea eficientă a personalului;

d) cunoaşterea locului în care se află deţinutul la un moment dat;

e) depistarea cu uşurinţă şi în timp real a situaţiilor de nerespectare a traseelor de deplasare stabilite;

f) creşterea capacităţii de reacţie la acţiunile deţinuţilor de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate.

(3) Compunerea escortei în cazul deţinuţilor pentru care sunt utilizate sisteme electronice  de supraveghere la distanţă este stabilită prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

 

Art. 31

Situaţii în care pot fi utilizate sistemele electronice

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se folosesc în cazul deţinuţilor atunci când:

a) participă la activităţile productive, educative, de asistenţă psihologică şi de asistenţă socială, în exteriorul locului de deţinere;

b) se deplasează pentru acordarea asistenţei medicale la spitale/cabinete medicale situate în afara locului de deţinere;

c) sunt internate în spitale din reţeaua publică de sănătate

d) beneficiază de permisiunea de ieşire din penitenciar.

e) în orice alte situaţii în care are loc deplasarea în exteriorul locului de deţinere şi se consideră necesară folosirea sistemelor electronice.

(2) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se pot folosi şi  în cazul deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, atunci când sunt escortaţi în afara penitenciarului.

(3) Situaţia în care deţinutul refuză să i se aplice sistemele electronice de supraveghere la distanţă atrage nefolosirea acesteia la activităţi în exteriorul penitenciarului sau neacordarea permisiunii de ieşire din penitenciar.

 

Art. 32

Procedura de utilizare a sistemelor electronice

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se folosesc numai dacă îndeplinesc cerinţele privind securitatea în utilizare, respectarea demnităţii umane şi nepunerea în pericol a sănătăţii ori integrităţii fizice a deţinuţilor.

(2) Sistemele de supraveghere electronică la distanţă se aplică, cu aprobarea directorului penitenciarului, la propunerea:

a) comisiei de recompensare, în cazul deţinuţilor care urmează să beneficieze de permisiunea de ieşire din penitenciar;

b) comisiei de selecţionare la muncă, în cazul deţinuţilor care urmează să fie folosite la activităţi productive în exteriorul locului de deţinere;

c) comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în cazul în care prin  planul de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică întocmit de către sectorul de educaţie şi asistenţă psihosocială se prevăd desfăşurarea de activităţi specifice în afara penitenciarului;

d) directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a) – c).

(3) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte procedura operaţională de aplicare a sistemelor de supraveghere electronică la distanţă.

(4) Deţinutul este instruit cu privire la modul de folosire a mijloacelor electronice, sens în care acesta semnează un angajament.

(5) Nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor stabilite în angajament poate atrage retragerea de la activităţi în exteriorul penitenciarului sau întreruperea permisiunii de ieşire din penitenciar.

(6) Constituie abatere disciplinară foarte gravă aducerea în stare de nefuncţionare, distrugerea şi înlăturarea, în mod ilicit, de către deţinut a mijloacelor electronice, precum şi prezenţa în alte zone decât cele stabilite.

 

Art. 33

Criterii privind vulnerabilitatea deţinuţilor:

(1) Criteriile privind vulnerabilitatea deţinuţilor sunt:

a) orientarea sexuală;

b) dizabilităţile;

c) tulburările psihice;

d) etnia;

e) infectarea cu HIV/SIDA;

f) săvârşirea de infracţiuni asupra minorilor sau persoanelor vârstnice;

g) situaţia socio-familială deosebită/lipsa sprijinului din partea mediului de suport, statut socio-economic diminuat, deţinuţi cu situaţie socio-economico mult peste medie;

h) profesia sau funcţia deţinută anterior arestării;

i) oferirea de informaţii instituţiilor cu atribuţii de ordine publică şi siguranţă naţională cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau abateri disciplinare.

j) orice alte asemenea situaţii, stări sau împrejurări care pot vulnerabiliza deţinutul.

(2) Criteriile de la alin. (1) nu determină prin ele însele clasificarea deţinutului ca fiind vulnerabil, ci numai dacă există un pericol pentru sine, faţă de ceilalţi sau pentru siguranţa locului de deţinere.

 

Art. 34

Procedura de evaluare a riscului de vulnerabilitate

(1) Evaluarea iniţială a riscului de vulnerabilitate se realizează de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia individualizării şi stabilirii regimului de executare, în baza criteriilor stabilite la art. 33.

(2) După stabilirea riscului de vulnerabilitate comisia prevăzută la art. 32 din Lege reevaluează, din oficiu sau la cererea motivată a deţinutului, situaţia persoanei în vederea menţinerii ori declasificării din această categorie.

(3) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situaţiile prevăzute de art. 33, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întruneşte şi analizează situaţia deţinutului în vederea evaluării şi stabilirii riscului de vulnerabilitate. Sesizarea comisiei se poate face de către orice persoană care constată vulnerabilitatea, prin raport scris.

(4) La reevaluarea deţinuţilor cu risc de vulnerabilitate comisia are în vedere recomandările membrilor comisiei prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia clasificării şi raportul personalului special desemnat pentru monitorizare.

 

Art. 35

Măsuri de protecţie pentru deţinuţii vulnerabili şi martorii vulnerabili şi ameninţaţi

(1) În cazul deţinuţilor vulnerabili, a martorilor vulnerabili şi ameninţaţi se pot lua următoarele măsuri de protecţie:

a) cazarea într-o cameră de deţinere pentru eliminarea factorilor de risc. Cazarea în aceste spaţii se poate dispune de către directorul penitenciarului, pe motive de siguranţă  sau la cererea deţinuţilor în cauză pe durata pentru care este necesară luarea acestei măsuri.

b) stabilirea locurilor şi a intervalului orar de desfăşurarea a activităţilor, a itinerariilor de deplasare, a persoanelor cu care intră în contact;

c) desemnarea de personal cu experienţă pentru pază, supraveghere, escortare, monitorizare şi intervenţie operaţională;

d) crearea unui sistem care să asigure informarea în timp util a factorilor decizionali în vederea înlăturării potenţialului pericol;

e) verificarea operativă a tuturor sesizărilor deţinuţilor sau ale membrilor familiilor acestora, precum şi a unor terţe persoane cu privire la unele acte de violenţă exercitate de alte persoane asupra lor şi luarea măsurilor legale;

f) derularea de programe şi activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială specifice deţinuţilor vulnerabili.

(2) În cazul în care măsurile prevăzute de alin. (1) nu sunt îndestulătoare se poate dispune transferarea în alt penitenciar.

  

Art. 36

Audierea prin videoconferinţă

(1) Deţinuţii pot fi audiaţi prin videoconferinţă, în condiţiile art. 29 din lege, precum şi atunci când audierea este necesară pentru:

a)  cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare;

b) soluţionarea sesizărilor formulate de deţinuţi;

c)  cercetări determinate de recuperarea pagubelor;

d)  cercetări determinate de confiscarea sumelor de bani şi a bunurilor;

e)  cercetări determinate de luarea unor măsuri referitoare la exercitarea drepturilor;

f) orice altă procedură prevăzută de lege.

(2) Directorii penitenciarelor au obligaţia de a amenaja un spaţiu corespunzător în care va avea loc audierea deţinuţilor prin videoconferinţă.

 

Art. 37

Procedura audierii prin videoconferinţă

(1) Procedura audierii prin videoconferinţă a deţinuţilor se declanşează o dată cu formularea unei cereri în acest sens de către instituţia interesată.

(2) Cererile se transmit de către instituţia interesată directorului penitenciarului în care se află deţinutul.

(3) Cererea cuprinde:

a) denumirea instituţiei interesate,

b) persoana de contact desemnată,

c) datele de identificare ale deţinutului,

d) numărul de dosar şi obiectul cauzei sau a audierii,

e) termenul de judecată sau de audiere,

f) durata estimativă a audierii,

g) locul stabilit pentru prezentarea avocatului, interpretului sau a altor participanţi la proces sau audiere

h) data până la care administraţia penitenciarului este obligată să transmită ora la care va avea loc audierea prin videoconferinţă.

(4) Cererile, precum şi comunicările prevăzute în prezentul articol sunt transmise prin note telefonice, fax, poştă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiţii care să permită autorităţilor destinatare să-i stabilească autenticitatea.

(5) Înainte cu două zile lucrătoare de data fixată pentru audiere, directorul penitenciarului notifică instituţiei interesate ora  la care va avea loc audierea.

(6) Identitatea deţinutului este stabilită de persoana desemnată de directorul penitenciarului în care acesta se află.

(7) În cazul în care la audiere participă persoane care nu cunosc limba română se asigură prezenţa unui interpret. Asigurarea prezenţei acestuia revine instituţiei care solicită audierea prin videoconferinţă.

(8) Datele fixate de instanţele de judecată sunt obligatorii pentru administraţia penitenciarului, aceasta din urmă stabileşte numai ora de desfăşurare a audierii prin videoconferinţă.

(9) Retransmisia audierii prin videoconferinţă se asigură simultan la penitenciarul în care se află deţinutul şi în locaţia de la instituţia interesată.

(10) După stabilirea legăturii, părţile interesate pun întrebări deţinutului.

(11) Persoanele desemnate sau competente, potrivit legii, iau măsuri de consemnare şi înregistrare a audierii.

(12) Nu poate fi administrată prin videoconferinţă proba cu înscrisuri.

(13) Cheltuielile legate de achiziţia, funcţionarea şi întreţinerea instalaţiilor necesare audierii prin videoconferinţă sunt suportate de către Ministerul Justiţiei şi, după caz, Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

 

Art. 38

Supravegherea femeilor

(1) Supravegherea deţinutelor femei se asigură de personal de acelaşi sex.

(2) Personalul de sex masculin are acces în secţiile pentru femei în condiţiile stabilite de directorul locului de deţinere.

 

Art. 39

Internarea şi separarea deţinuţilor în spitale şi infirmerii

(1) Deţinuţii bolnavi nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital sau infirmerii din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) Regimul aplicat deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii Publice şi a caselor de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul deţinuţilor.

   

Art. 40

Măsuri de siguranţă şi supraveghere în spitale şi infirmerii

(1) Măsurile de siguranţă care se aplică deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice.

(2) Măsurile de siguranţă pentru deţinuţii internaţi sunt cele specifice regimului închis.

 

Art. 41

Apelul deţinuţilor

 (1) La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se efectuează apelul deţinuţilor, activitate care este consemnată în documentele specifice.

(2) Apelul deţinuţilor se efectuează şi la începerea şi terminarea activităţilor la care acestea participă în afara camerelor de deţinere sau ori de câte ori este necesar.

(3) Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc situaţia individuală a deţinuţilor cu cele declarate de aceştia.

Capitolul III

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Secţiunea 1 Noţiunea de regim de executare

 

Art. 42

Noţiunea de regim de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Deţinuţii se supun regimului de executare stabilit. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităţi care să influenţeze reintegrarea socială a deţinuţilor.

(2) Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii de mişcare a deţinuţilor şi activitatea zilnică, în raport de situaţia juridică, starea sănătăţii, vârsta, categoria în care au fost clasificate şi comportarea în timpul executării pedepsei.

(3) Pe întreaga durată a executării pedepsei, administraţia penitenciarului asigură supravegherea, observarea şi asistenţa deţinuţilor de către educatori, psihologi, asistenţi sociali şi consilieri de probaţiune, medici, personal specializat cu aplicarea regimului şi siguranţa deţinerii, preoţi şi alte persoane calificate din interiorul şi exteriorul locului de deţinere.

(4) Pregătirea deţinuţilor în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deţinere şi se desfăşoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei şi regimul de executare.

 

Art. 43

Regulamentul de ordine interioară

Regulamentul de ordine interioară este documentul prin care administraţia penitenciarului stabileşte regulile pe care trebuie să le respecte deţinuţii şi personalul penitenciarului în vederea asigurării unui climat corespunzător de ordine şi disciplină şi a respectării drepturilor deţinuţilor.

 

Art. 44

Elaborarea regulamentului de ordine interioară

(1) Administraţia penitenciarului, în funcţie de particularităţi, elaborează şi aplică un regulament propriu privind ordinea interioară.

(2) Regulamentul de ordine interioară este aprobat de către directorul locului de deţinere. Un exemplar al regulamentului de ordine interioară este pus la dispoziţia deţinuţilor, în fiecare cameră de deţinere.

(3) Regulamentul de ordine interioară este modificat ori de câte ori este necesar, fiind adus la cunoştinţa deţinuţilor  în condiţiile alin. (2).

(4) Regulamentul de ordine interioară se consideră comunicat ori de câte ori deţinutul se reîntoarce în locul de deţinere în care i-a fost adus la cunoştinţă, cu excepţia cazului în care, de la data luării la cunoştinţă, regulamentul a suferit modificări şi/sau completări, caz în care acesta se comunică în condiţiile alin. (2).

(5) Administraţia penitenciarului  este obligată să afişeze, în locuri vizibile, sau să pună la dispoziţie prin punctele de documentare şi informare electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte mijloace, informaţiile referitoare la drepturile şi obligaţiile deţinuţilor.

 

Art. 45

Structura regulamentului de ordine interioară

(1) Regulamentul de ordine interioară cuprinde:

a) programul zilnic al deţinuţilor;

b) posibilităţile deţinuţilor de a comunica cu administraţia penitenciarului, cu autorităţile judiciare şi administrative, cu soţul sau soţia ori rudele sau cu alte persoane, cu apărătorii sau cu reprezentanţii misiunilor diplomatice, după caz;

c) drepturile deţinuţilor;

d) obligaţiile şi interdicţiile deţinuţilor;

e) faptele care constituie abateri disciplinare sau infracţiuni prevăzute de Lege;

f) recompensele ce pot fi acordate deţinuţilor;

g) sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate deţinuţilor;

h) măsuri pentru siguranţă individuală şi colectivă adoptate la nivelul penitenciarului;

i) modalitatea de păstrare a bunurilor deţinuţilor;

j) regulile de igienă individuală şi colectivă;

k) procedura repartizării şi a transferului deţinuţilor;

l) oferta programelor şi activităţilor educative, culturale, recreative, sportive, ocupaţionale, terapeutice, de asistenţă psihologică şi socială, instruire şcolară şi formare profesională, precum şi de asistenţă religioasă;

m) modul de organizare a activităţilor productive;

n) locurile destinate fumatului;

o) regulile de conduită pe care trebuie să le respecte personalul penitenciarului;

p) alte prevederi.

(2) Respectarea regulamentului de ordine interioară constituie o obligaţie a tuturor deţinuţilor pe întreaga perioadă a privării de libertate.

 

Art. 46

Definirea programului zilnic

(1) Programul zilnic cuprinde totalitatea activităţilor în care sunt implicaţi deţinuţii în cursul unei zile.

(2) Programul zilnic este diferenţiat în raport de profilul penitenciarului, regimul de executare, vârstă, stare de sănătate, folosirea la activităţi productive ori de altă natură a deţinuţilor, anotimp, precum şi în raport de zilele de repaus.

(3) Administraţia penitenciarului poate elabora programe zilnice individualizate, atunci când este necesar.

Art. 47

Conţinutul programului zilnic

(1) În programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.

(2) Pentru deţinuţii bolnavi, internaţi în spitale sau infirmerii, precum şi pentru femeile gravide, programul zilnic este stabilit de medicul penitenciarului, iar în cazul penitenciarelor spital de către directorul adjunct pentru probleme medicale.

(3) Planificarea activităţilor în cadrul programului zilnic are în vedere ca deţinuţii să petreacă în afara camerelor de deţinere cât mai mult timp.

 

Art. 48

Comunicarea programului zilnic deţinuţilor

(1) Administraţia penitenciarului are obligaţia să aducă la cunoştinţa deţinuţilor programul zilnic  şi să asigure afişarea în locuri vizibile sau punerea la dispoziţie prin punctele de documentare şi informare electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte mijloace, a diferitelor tipuri de programe zilnice.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia în care programul zilnic suferă modificări sau completări.

Secţiunea 2 Regimul aplicabil deţinuţilor arestaţi preventiv în altă cauză

 

Art. 49

Regimul aplicabil deţinuţilor arestaţi preventiv în altă cauză

(1) Regimul de executare stabilit pentru deţinuţii condamnaţi si arestaţi preventiv în altă cauză se suspendă până la încetarea arestului preventiv. Pe perioada de suspendare se aplică regimul specific arestaţilor preventiv, prevăzut la art. 254 şi 255 alin. (1), (2) şi (4) – (6).

(2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 89 şi art. 206 – 208.

Secţiunea 3 Aplicarea provizorie a regimului de executare

 

Art. 50

Aplicarea provizorie a regimului de executare

(1) Regimul provizoriu se aplică până la prima întrunire a comisiei de individualizare:

a) de la data expirării perioadei de carantină şi observare, pentru deţinuţii care au fost primiţi în penitenciar în baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate şi pentru deţinuţii cărora le-a fost emis mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în acest interval de timp;

b) de la data încetării măsurii arestării preventive ca urmare a intervenirii hotărârii definitive de condamnare în cauza respectivă;

c) de la data înlocuirii, încetării de drept sau revocării măsurii arestării preventive pentru deţinuţii arestaţi în altă cauză, dacă acestora nu li s-a stabilit un regim de executare.

(2) Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului penitenciarului, care este executorie si definitivă.

 

Art. 51

Măsuri specifice pentru perioada aplicării regimului provizoriu.

(1) Pe toată perioada aplicării regimului provizoriu deţinutul se bucură de toate drepturile pe care le au deţinuţii incluşi definitiv în respectivul regim de executare cu excepţia dreptului la muncă.

(2) Cazarea deţinuţilor cărora li se aplică regimul de executare provizoriu se realizează în cadrul secţiilor de deţinere aferente regimului de executare respectiv.

 

Secţiunea 4 Regimul de maximă siguranţă

 

Art. 52

Noţiunea de regim de maximă siguranţă

Regimul de maximă siguranţă constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, restrângerea libertăţii de mişcare a deţinuţilor, menţinerea ordinii şi disciplinei, concomitent cu desfăşurarea unor activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

 

Art. 53

Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă

(1) Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani şi persoanelor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 34  alin. (1) din Lege.

(2) Regimul de maximă siguranţă se aplică deţinuţilor, clasificaţi iniţial în alt regim de executare, care au comis o infracţiune sau o abatere disciplinară foarte gravă şi care, prin conduita lor, afectează în mod grav desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere ori siguranţa acestuia.

(3) Regimul de maximă siguranţă se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în următoarele situaţii:

a) au săvârşit abateri disciplinare repetate;

b) constituie pericol pentru ei înşişi, pentru alţi deţinuţi, pentru personal sau pentru societate, având în antecedentele privind actele de indisciplină, de intimidare, de violenţă, de distrugere;

 

Art. 54

Locul de executare

Regimul de maximă siguranţă se execută în penitenciare anume destinate sau în spaţii special amenajate în celelalte penitenciare.

 

Art. 55

Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere

(1) Deţinuţii care execută pedeapsa într-un astfel de regim sunt cazaţi, de regulă, individual, în conformitate cu art. 109.

(2) Deţinuţii clasificaţi în regimul de maximă siguranţă pot fi cazaţi în comun, atunci când starea de sănătate sau participarea la diferite programe de influenţare a comportamentului o impun, cu condiţia ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10.

(3) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 din Lege.

(4) Secţiile, camerele şi locurile unde deţinuţii desfăşoară diferite activităţi sunt permanent închise şi asigurate.

   

Art. 56

Programul zilnic

(1) Programul zilnic este riguros stabilit, dispoziţiile art. 47 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Deţinuţii care nu prestează muncă sau participă la activităţi de instruire şcolară ori formare profesională desfăşoară în limita a minimum 3 ore, activităţi de plimbare, educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive şi religioase.

(3) Servitul hranei se realizează în camerele de deţinere sau în săli de mese.

(4) Asistenţa medicală se asigură de personalul medical anume desemnat, în spaţii amenajate, de regulă, în interiorul secţiei de maximă siguranţă. La solicitarea personalului medical, asistenţa medicală este acordată sub supravegherea personalului de pază. În cazuri deosebite, la solicitarea medicului curant, deţinuţii pot fi internaţi în infirmerii sau în spitale.

 

Art. 57

Plimbarea

(1) Deţinuţii care nu prestează muncă, nu participă la programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin două ore, în curţi special amenajate în aer liber.

(2) Persoanele care prestează muncă, participă la programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sau desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică.

(3) Deţinuţii aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber.

(4) Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

 

Art. 58

Munca

Deţinuţii care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine interioară pot presta muncă, în grupuri mici, în interiorul penitenciarului, în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă.

 

Art. 59

Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

Programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub strictă supraveghere.

 

Art. 60

Personalul locului de deţinere

Personalul desemnat să aplice regimul de maximă siguranţă este anume selecţionat, format şi specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare şi comunicare, într-un număr suficient, astfel încât să asigure o supraveghere strictă a deţinuţilor, atât în interiorul, cât şi în exteriorul penitenciarului, precum şi intervenţia operativă, în situaţiile în care se impune.

Art. 61

Escortarea şi însoţirea

(1) Deplasarea deţinuţilor la organele judiciare, spitale ori în alte locaţii din exteriorul penitenciarului, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de deţinuţi, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin autorizare scrisă a directorului unităţii.

(2) La ieşirea şi intrarea din şi în camerele de deţinere, deţinuţii sunt supuşi, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. Scoaterea din camere se desfăşoară în prezenţa unui număr suficient de personal, dotat corespunzător, iar atunci când situaţia impune, deţinuţilor li se aplică mijloace de imobilizare.

 

Art. 62

Accesul personalului în spaţiile de deţinere

Accesul personalului locului de deţinere în zona de amplasare a secţiilor şi camerelor destinate cazării deţinuţilor care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă este strict limitat şi se face în baza deciziei directorului.

Secţiunea 5 Regimul închis

Art. 63

Noţiunea de regim închis

Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită deţinuţilor să desfăşoare, în grupuri, activităţi lucrative, educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

 

Art. 64

Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul închis

(1) Regimul închis se aplică iniţial deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul închis se aplică şi:

a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară foarte gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, şi care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere;

b) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o bună conduită, au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;

c) deţinuţilor care au împlinit vârsta de 65 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Lege;

d) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, dacă în urma analizării naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, se apreciază că nu este oportună repartizarea în regimul de maximă siguranţă. La această apreciere, în baza instrumentelor standard de evaluare a deţinuţilor, pot fi luate în considerare aspecte privind vârsta şi starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, comportamentul pe parcursul procesului penal, perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare, participarea la activităţi pe durata executării măsurii arestării preventive şi comportamentul în această perioadă;

e) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Lege. Dispoziţiile art. 53 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

   

Art. 65

Locul de executare

Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii ori spaţii special amenajate în celelalte penitenciare.

 

Art. 66

Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere

(1) Cazarea deţinuţilor cărora li se aplică regimul închis se realizează, de regulă, în comun, în conformitate cu art. 109.

(2) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 din Lege.

(3) Camerele de deţinere sunt permanent închise şi asigurate.

(4) Hrana se serveşte, de regulă, în săli de mese sau în camerele de deţinere.

 

Art. 67

Programul zilnic

(1) Programul zilnic cuprinde prestarea muncii, activităţi educative, culturale, terapeutice şi sportive, consiliere psihologică, asistenţă socială şi religioasă, asistenţă medicală, plimbare, timp de odihnă şi alte activităţi necesare stimulării interesului deţinuţilor de a-şi asuma responsabilităţi, dispoziţiile art. 47 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Activităţile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului.

(3) Deţinuţii, care din diferite motive nu sunt folosiţi la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională desfăşoară activităţi de plimbare, educaţie şi asistenţă psihosocială, sportive şi religioase în limita a minimum 4 ore.

(4) Asistenţa medicală se asigură la cabinetele medicale ale locului de deţinere, penitenciare-spital şi spitale din reţeaua publică.

 

Art. 68

Plimbarea

(1) Deţinuţii care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la plimbare zilnică de minimum 3 ore.

(2) Persoanele care prestează o muncă, participă la programe de educaţie sau asistenţă psihologică şi asistenţă socială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică.

(3) Persoanele din această categorie, aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber.

   

Art. 69

Munca

Deţinuţii care execută pedeapsa în regimul închis pot presta muncă, sub pază şi supraveghere continuă, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere.

Art. 70

Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

Programele şi activităţile de educative, de asistenţă psihologică şi socială se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în interiorul locului de deţinere, sub pază şi supraveghere. În exteriorul locului de deţinere pot fi desfăşurate activităţi educative şi culturale, cu deţinuţii, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.

  

Art. 71

Escortarea şi însoţirea

(1) Deplasarea persoanelor private de libertate, la organele judiciare, spitale, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de persoane.

(2) Aplicarea mijloacelor de imobilizare se realizează potrivit Regulamentului prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) În situaţii justificate, cătuşele de mâini pot fi menţinute şi la prezentarea în faţa organelor judiciare sau medicului şi pot fi scoase la solicitarea expresă după ce în prealabil au fost informaţi cu privire la motivele care au impus luarea acestei măsuri.

Secţiunea 6 Regimul semideschis

Art. 72

Noţiunea de regim semideschis

Regimul semideschis oferă deţinuţilor posibilitatea de a se deplasa neînsoţiţi în zone din interiorul penitenciarului pe traseele stabilite de către administraţia penitenciarului şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de administraţie.

 

Art. 73

Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul semideschis

(1) Regimul semideschis se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul semideschis se aplică şi:

a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, şi care din cauze conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim;

b) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;

c) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, dispoziţiile art. 64 alin. (2) lit. d) se aplică în mod corespunzător;

d) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mică de un an, dispoziţiile art. 53 alin. (3) li se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 74

Locul de executare

Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în spaţii special amenajate în interiorul acestora.

Art. 75

Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere

(1) Cazarea se realizează în comun, în conformitate cu art. 109 şi se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt:

a) compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural;

b) interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă.

(2) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 din Lege.

(3) Pe timpul zilei, după apelul de dimineaţă şi până cel mai târziu cu 30 de minute înainte de apelul de seara, precum şi cu ocazia luării mesei, în funcţie şi de condiţiile de vizibilitate camerele sunt deschise, iar pe timpul nopţii acestea se închid şi se asigură. Pe durata participării la anumite activităţi a întregului efectiv dintr-o cameră uşa este închisă şi asigurată.

(4) Pe timpul nopţii, după închiderea camerelor, se asigură supravegherea de către personalul anume desemnat, precum şi paza perimetrelor, atunci când cazarea se face în secţii exterioare locului de deţinere.

 

Art. 76

Munca

Munca prestată se desfăşoară în interiorul şi exteriorul locului de deţinere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat. Faţă de persoanele care desfăşoară activităţi în exteriorul penitenciarului, în situaţia în care administraţia penitenciarului nu poate asigura personalul necesar supravegherii, se poate lua măsura supravegherii electronice în condiţiile art. 30 – 32.

 

Art. 77

Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

Programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum şi în exteriorul locului de deţinere. Supravegherea acestora se face cu personal neînarmat.

Secţiunea 7 Regimul deschis

 

Art. 78

Noţiunea de regim deschis

Regimul deschis oferă deţinuţilor posibilitatea de a se deplasa neînsoţiţi în interiorul locului de deţinere, de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative, terapeutice, de consiliere psihologică, asistenţă socială, instruire şcolară şi formare profesională, în afara locului de deţinere, fără supraveghere.

 

Art. 79

Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul deschis

(1) Regimul deschis se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul deschis se aplică şi:

a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;

b) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, dispoziţiile art. 64 alin. (2)  lit. d) aplicându-se corespunzător.

(3) Regimul deschis se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin deţinuţii şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite.

 

Art. 80

Locul de executare

(1) Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în spaţii sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul penitenciarelor.

(2) Deţinuţii pot fi separaţi sau grupaţi ţinând seama de compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă.

 

Art. 81

Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere

(1) Cazarea deţinuţilor cărora li se aplică regimul deschis se realizează în comun, în conformitate cu art. 109.

(2) Camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, deţinuţii având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie.

(3) Camerele de cazare se încuie pe durata apelului şi cu ocazia luării mesei.

(4) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 din Lege.

   

Art. 82

Munca

(1) Persoanele din acest regim pot presta muncă, în interiorul şi exteriorul penitenciarului, fără supraveghere, având obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului.

(2) Persoanele care desfăşoară activităţi în exteriorul penitenciarului, în funcţie de vulnerabilităţile identificate pot fi supravegheate, inclusiv electronic conform art. 30 -32.

 

Art. 83

Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

Deţinuţii aflaţi în acest regim pot desfăşura, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, fără supraveghere. Dispoziţiile art. 82 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 84

Programul zilnic

(1) Deţinuţii îşi organizează singuri timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-gospodăreşti, cu respectarea programului stabilit de administraţie.

(2) Cu aprobarea directorului penitenciarului, deţinuţii pot frecventa cursuri de şcolarizare, de calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de asistenţă medicală, inclusiv de medicină dentară, la recomandarea medicului unităţii, pot participa individual sau în grup la programe culturale, educative, sportive, artistice şi religioase, în exteriorul locului de deţinere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului locului de deţinere, pot lua parte la activităţile culturale, educative, sportive, artistice şi religioase şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 85

Obligaţii şi interdicţii specifice

(1) Deţinuţii se deplasează la activităţile prevăzute la art. 84 alin. (2),  zonele şi pe traseele stabilite de administraţia penitenciarului. Nerespectarea acestei prevederi de către deţinut atrage răspunderea disciplinară sau penală potrivit legii.

(2) Deţinuţilor le este interzis să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiţii decât cele stabilite de administraţie, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte sau să procure sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori explozive de orice fel.

(3) Deţinuţilor le este interzis, pe timpul desfăşurării de activităţi în afara penitenciarului, să părăsească locurile unde sunt planificaţi, înainte de terminarea programului, fără aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea.

(4) Cu ocazia clasificării deţinuţilor şi ori de câte ori este necesar, aceştia sunt instruiţi cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au, semnând un angajament în acest sens.

(5) Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, deţinuţii sunt obligaţi să aibă asupra lor documente de legitimare eliberate de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligaţi să le prezinte, la cerere, organelor competente.

(6) Deţinuţii pot păstra şi administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pe timpul cât se află în afara penitenciarului, la activităţile prevăzute la art. 84 alin. (2). La întoarcerea în penitenciar sunt obligaţi să justifice sumele de bani cheltuite. Deţinuţii pot achiziţiona bunuri vestimentare, în numărul stabilit prin anexa nr. 1 la prezentul regulament, doar cu aprobarea prealabilă a directorului penitenciarului. După achiziţionare, bunurile vor fi evidenţiate în bonurile de primire în păstrare.

(7) Sumele de bani cheltuite în condiţiile alin. (6) nu pot depăşi cuantumul stabilit prin art. 149.

(8) Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, la activităţile prevăzute la art. 84 alin. (2), fără supraveghere, deţinuţii pot deţine şi folosi telefoane mobile, pe bază de abonament personal. Deţinutul poate apela administraţia penitenciarului şi un număr limitat de persoane, numai după ce numele şi numărul de telefon al acestora au fost aprobate de directorul penitenciarului.

(9) Folosirea telefonului mobil în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (8) constituie abatere disciplinară foarte gravă.

(10) Telefoanele mobile, sumele de bani rămase la întoarcerea în penitenciar, precum şi mijloacele electronice de plată sunt păstrate într-un spaţiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori sigure, amplasate la intrarea în locul de deţinere, şi sunt evidenţiate nominal într-un registru de către personalul administraţiei, cu menţionarea orei la care acestea au fost predate şi a orei la care au fost returnate deţinutului.

Secţiunea 8 Stabilirea şi schimbarea regimului de executare

 

Art. 86

Procedura stabilirii regimului de executare

(1) În activitatea lor, membrii comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, cu ocazia stabilirii regimului de executare a deţinuţilor, ţin cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi au în vedere:

a)  durata pedepsei privative de libertate şi perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare;

b) gradul de risc al deţinutului, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana acestuia;

c) antecedentele penale;

d) vârsta şi starea de sănătate;

e) conduita, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;

f) nevoile identificate şi abilităţile necesare includerii în programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;

g) disponibilitatea de a presta muncă şi de a participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională

(2) În raport cu prevederile alin. (1) şi ale art. 39 din Lege, fiecare membru al comisiei propune motivat regimul de executare.

(3) Dacă după aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1), comisia nu identifică situaţia de excepţie prevăzută la art. 53 alin. (3), art. 64 alin. (2) lit. d) şi e), art. 73 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 79 alin. (2) lit. d), se va ţine seama strict de cuantumul pedepsei privative de libertate, prevăzut de Lege, pentru stabilirea regimului de executare.

(4) În cazul în care deţinutul este condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, la stabilirea regimului de executare are în vedere pedeapsa cea mai mare.

(5) Stabilirea regimului se face prin votul deschis al membrilor comisiei, hotărârea fiind luată cu majoritate simplă.

(6) Propunerile membrilor comisiei, motivaţiile şi decizia finală a comisiei, pentru fiecare caz în parte, se consemnează într-un proces-verbal, datat şi înregistrat, care se depune la dosarul individual.

(7) Decizia membrilor comisiei, întocmită în două exemplare, care cuprinde menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare  a acesteia, se aduce la cunoştinţa deţinutului. Un exemplar se înmânează deţinutului, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoştinţă, se depune la dosarul individual.

(8) Deţinutul poate fi ascultat de membrii comisiei, pentru lămurirea unor aspecte ce ţin de persoana acestuia.

(9) Documentele create în procedura stabilirii regimului de executare se depun în dosarul individual.

(10) Menţiuni despre stabilirea regimului de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

 

Art. 87

Sesizarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

(1) Deţinutul nemulţumit de regimul de executare stabilit de comisie prevăzută de art. 32 din Lege poate formula, în scris, plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) din Lege.

(2) În cazul în care comisia apreciază că deţinutul prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, decizia prin care s-a stabilit regimul de executare însoţeşte procesul verbal de stabilire a riscului.

(3) Plângerea se depune la judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin grija serviciului/biroului evidenţă.

  

Art. 88

Punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare

Decizia de stabilire a regimului de executare, încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate şi sentinţa instanţei de judecată se pun în aplicare la data înregistrării în penitenciar, de către personalul desemnat prin act administrativ de directorul locului de deţinere.

 

Art. 89

Schimbarea regimului de executare

(1) Schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 40 din Lege.

(2) Pe baza raportului întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului, se ia hotârârea prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de executare, atunci când:

a) sunt  executate fracţiunile din pedeapsă prevăzute la art. 40 alin.2  din Lege;

b) a intervenit o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate;

c) este sesizată de comisia de disciplină în cazul comiterii a unei abateri foarte grave sau, în mod repetat, a unor abateri grave;

d) deţinutul a comis o infracţiune;

e) la încetarea cauzelor prevăzute de art. 40 alin. (3) din Lege;

f) la împlinirea termenului prevăzut de art. 40 alin. (8) Lege.

(3) Hotărârea membrilor comisiei, întocmită în două exemplare, care cuprinde menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare  a acesteia, se aduce la cunoştinţa deţinutului. Un exemplar se înmânează deţinutului, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoştinţă, se depune la dosarul individual.

(4) Hotărârea de menţinere sau de schimbare a regimului de executare devine executorie:

a) la data expirării termenului prevăzut în art. 40 alin. (11) din Lege, dacă deţinutul nu a formulat plângere;

b) la data înregistrării în penitenciar a încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau, după caz, a sentinţei instanţei de judecată, prin care a fost soluţionată plângerea şi contestaţia deţinutului.

(5) Dispoziţiile art. 86 alin. (2), (4) – (6), (8) – (10) şi art. 87 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 90

Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate urmăreşte planificarea demersurilor recuperative destinate îmbunătăţirii statusului educaţional, psihosocial şi pregătirii deţinutului pentru reintegrare socială, în baza activităţilor şi programelor de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

(2) Recomandările din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, completate de către specialiştii sectorului reintegrare socială, consecutiv evaluărilor multidisciplinare iniţiale, sunt validate în cadrul comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate la stabilirea regimului de executare.

(3) În stabilirea recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se au în vedere nevoile deţinutului, identificate din perspectivă multidisciplinară, precum şi prioritizarea ariilor de intervenţie, raportat la specificul regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

(4) Programele şi activităţile consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică sunt aduse la cunoştinţa deţinutului şi devin obligatorii pentru acesta după luarea la cunoştinţă şi semnarea angajamentului de participare.

(5) Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică este revizuit la schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate şi ori de câte ori este necesar, în condiţiile alin. (2) şi (3).

Art. 91

Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul tinerilor

Tinerii execută pedepsele privative de libertate în penitenciare anume destinate sau în spaţii separate în celelalte penitenciare pentru a li se asigura protecţia şi asistenţa pe plan social, şcolar, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic, care le sunt necesare potrivit vârstei, sexului şi personalităţii fiecăruia.

   

Art. 92

Separarea tinerilor

În penitenciarele de tineri se asigură separarea pe camere în funcţie de sex, şi regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 32 din Lege şi riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere.

   

Art. 93

Activităţi lucrative, de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială pentru tineri

(1) Programele de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială sunt orientate spre favorizarea contactului cu societatea şi în special cu familia, astfel încât la punerea în libertate tinerii să nu fie dezavantajaţi sub aspect şcolar, profesional sau social.

(2) Administraţia locului de deţinere urmăreşte prin programele stabilite ca, pe timpul zilei, tinerii să desfăşoare, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, activităţi de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive, lucrative, ocupaţionale şi recreative în afara camerelor de deţinere. Dispoziţiile art. 86 se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV

Condiţiile de detenţie

 

Secţiunea 1 Primirea deţinuţilor

Art. 94

Primirea deţinuţilor

În toate locurile de deţinere se amenajează spaţii de primire a deţinuţilor care să asigure condiţii pentru identificarea persoanei şi verificarea documentelor, efectuarea percheziţiei corporale amănunţite, echipare, efectuarea vizitei medicale sumară, luarea măsurilor igienico-sanitare, precum şi posibilitatea separării până la repartizarea pe camere.

   

Art. 95

Documentele pe care le conţine dosarul individual la primirea în locul de deţinere

(1) Deţinuţii sunt primiţi în locurile de deţinere în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă ori, în original sau în copie certificată, a mandatului de arestare preventivă sau a ordonanţei de reţinere, în original sau în copie certificată,  după stabilirea identităţii acestora şi verificarea valabilităţii şi autenticităţii documentelor. Prin copie certificată se înţelege copia mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă semnată, datată şi ştampilată de organul de poliţie care îl pune în executare. Originalul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă se înaintează locului de deţinere într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 20 de zile lucrătoare.

(2) Deţinuţii sunt primiţi cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, ce conţin următoarele documente:

a) mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, în original sau în copie;

b) actul de identitate sau procesul verbal de stabilire a identităţii întocmit de organul de executare;

c) copia procesului verbal privind data şi ora la care a fost înmânat mandatul de executare deţinutului;

d) adresa de predare a deţinutului.

(3) Dacă mandatul de executare conţine erori materiale, dar permite identificarea persoanei şi stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de identificare ale persoanei existente în evidenţele organelor de poliţie şi dispozitivul hotărârii instanţei de judecată, administraţia penitenciarului primeşte persoana arătată în mandat, urmând ca organul de poliţie ce execută măsura să remită mandatul rectificat după primirea acestuia de la instanţa de judecată.

(4) În situaţia în care deţinutul este depus prin intermediul centrelor reţinere şi arestare preventivă, dosarul individual va cuprinde: mandatul de executare a pedepsei, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fişa de cunoaştere individuală, fişa medicală, acte de identitate sau proces verbal de identificare, fotografie faţă şi profil, fişă dactiloscopică, adresa de predare a deţinutului şi, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanţa de judecată, organului de poliţie.

(5) Fişa de cunoaştere individuală cuprinde menţiuni motivate privind gradul de risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reţinerii sau arestării sau dacă a fost consumatoare de droguri.

(6) Pentru primirea deţinuţilor în penitenciarele-spital este necesară recomandarea de internare din partea medicului specialist sau o dispoziţie a organului judiciar. În caz de urgenţă, se va proceda la internarea deţinutului în cea mai apropiată unitate spitalicească din reţeaua publică.

(7) Administraţia locului de deţinere poate respinge motivat primirea deţinuţilor în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (1), (2), (4) şi (6).

(8) În cazul în care la primirea în locul de deţinere nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (5), penitenciarul va primi deţinutul, urmând ca documentele care trebuiau să îl însoţească să fie transmise în termen de 20 zile lucrătoare.

    

Art. 96

Înregistrarea primirii

(1) Datele de identitate, anul, luna, ziua şi ora primirii, actul în baza căruia s-a făcut primirea deţinutul şi autoritatea care l-a emis se consemnează în registrul prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. a) din Lege.

(2) Personalul desemnat care participă la primirea deţinuţilor efectuează operaţiunile şi întocmeşte documentele stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 din Lege.

(3) În cazul în care deţinutul se prezintă la locul de deţinere din întreruperea executării pedepsei sau după evadare, conducerea locului de deţinere întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul individual al persoanei.

 

Art. 97

Fotografierea, amprentarea şi prelevarea de probe biologice

(1) Deţinuţii sunt obligaţi să se supună amprentării, fotografierii şi prelevării probelor biologice, în condiţiile legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul naţional de date genetice judiciare, cu ocazia primirii în locurile de deţinere şi ori de câte ori este nevoie.

(2) Deţinuţii care au tatuaje ori semne particulare sunt obligaţi să permită fotografierea acestora.

(3) Procedura realizării acestor activităţi se regăseşte în Regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Refuzul de permite fotografierea în condiţiile alin. (2) constituie abatere disciplinară gravă.

 

Art. 98

Controlul deţinutului şi al bagajelor acestuia

(1) Înainte de efectuarea percheziţiei corporale amănunţite, deţinuţii sunt informaţi cu privire la bunurile care pot fi păstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise şi consecinţele care decurg din nedeclararea şi deţinerea lor în alte condiţii decât cele legale şi regulamentare.

(2) Bunurile, obiectele de valoare şi sumele de bani declarate şi ridicate de la deţinuţi se inventariază, se consemnează în bonuri de primire în păstrare şi se păstrează prin grija administraţiei locului de deţinere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la instituţii autorizate să le păstreze.

(3) Bunurile şi obiectele de valoare prevăzute la alin. (2), precum şi modalitatea de păstrare a acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) După efectuarea percheziţiei, bunurile, obiectele de valoare şi sumele de bani nedeclarate şi deţinute în alte condiţii decât cele legale şi regulamentare, se confiscă, potrivit legii.

(5) Sumele de bani prevăzute la alin. (2) se consemnează în fişa contabilă nominală şi pot fi folosite în condiţiile art. 70 alin. (4) din Lege.

 

Art. 99

Măsuri igienico-sanitare

(1) La primirea în locurile de deţinere, deţinuţii sunt supuşi îmbăierii, vizitei medicale sumare, iar, după caz, unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice.

(2) Cu această ocazie, administraţia penitenciarului pune la dispoziţia deţinutului un set de produse igienico-sanitare, al cărui conţinut este prevăzut prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Refuzul primirii acestuia de către deţinut se consemnează în scris.

 

Art. 100

Echiparea   

Pentru deţinuţii care nu dispun de ţinută civilă personală, ţinuta civilă se asigură de administraţia locului de deţinere, în condiţiile ordinului ministrului justiţiei prevăzut de art. 49 din Lege.

 

Art. 101

Confirmarea comunicării despre prezenţa deţinutului în locul de deţinere

(1) Conţinutul procesului-verbal, în care este consemnată exercitarea dreptului prevăzut de art. 43 alin. (4) din Lege, se aduce la cunoştinţa deţinutului, sub semnătură, şi se depune la dosarul individual.

(2) Procesul verbal prevăzut de art. 43 alin. (8) din Lege cuprinde menţiuni referitoare la starea de fapt şi măsurile ce au fost sau urmează a fi luate, în vederea exercitării dreptului la încunoştinţarea unui membru de familie sau altei persoane desemnate despre penitenciarul în care se află.

 

Art. 102

Informarea iniţială cu privire la drepturi, obligaţii şi interdicţii, recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare

Persoana desemnată de directorul locului de deţinere aduce la cunoştinţa deţinuţilor, sub semnătură, drepturile, obligaţiile şi interdicţiile, recompensele care pot fi acordate, abaterile şi sancţiunile disciplinare care se pot aplica.

   

Art. 103

Intervievarea deţinutului

(1) Personalul desemnat de directorul locului de deţinere chestionează deţinutul cu privire la nevoile imediate legate de starea de sănătate şi siguranţa sa personală, pentru luarea măsurilor medicale sau de protecţie necesare.

(2) Dovada intervievării se consemnează în procesul verbal, prevăzut la art. 43 alin. (8) din Lege.

 

Art. 104

Evaluarea medicală

După primire, în termen de 72 de ore, medicul locului de deţinere efectuează examenul clinic complet, putând fi solicitate investigaţii paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile să se stabilească starea de sănătate şi cerinţele de asistenţă medicală ori de hrană suplimentare, precum şi aptitudinea de muncă, consemnând constatările în fişa medicală. Menţiunile privind aptitudinea de muncă se consemnează şi în documentele de evidenţă operativă.

 

Art. 105

Perioada de carantină şi observare

(1) Perioada de carantină şi observare se realizează pentru persoanele nou-primite de la organele de poliţie sau venite din întreruperea executării pedepsei.

(2) În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea deţinuţilor, se efectuează examene medicale, activităţi de educaţie sanitară, examene psihologice, se evaluează nevoile educaţionale, psihologice şi sociale, în scopul formulării diagnosticului şi prognozei criminologice, precum şi gradul de adaptabilitate la privarea de libertate.

(3) Serviciul de educaţie şi asistenţă psihosocială întocmeşte, pentru fiecare deţinut nou primit, „Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică”, prin care se  precizează activităţile şi programele în care aceasta urmează a fi inclus pe perioada deţinerii, document care se completează şi se modifică ori de câte ori este necesar.

(4) Programele derulate în perioada de carantină şi observare au ca scop cunoaşterea normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relaţiile cu alte persoane de către deţinuţi şi cuprind activităţi individuale sau colective desfăşurate de administraţia locului de deţinere.

(5) În locurile de deţinere există spaţii destinate cazării acestei categorii de persoane, asigurându-se separarea acestora faţă de celelalte efective de deţinuţi şi condiţiile necesare pentru desfăşurarea unor activităţi specifice acestei perioade.

Secţiunea 2 Transferarea deţinuţilor

Art. 106

Transferarea deţinuţilor

(1) Comisia prevăzută de art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în următoarele situaţii:

a) pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, atunci când unitatea nu este profilată pe deţinerea unor astfel de categorii de deţinuţi;

b) depăşirea capacităţii de cazare a penitenciarului;

c) înscrierea deţinuţilor la cursuri de formare profesională ori de instruire şcolară;

d) folosirea deţinuţilor la activităţi lucrative, de educaţie şi de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;

e) în cazul deţinuţilor pentru care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare;

f) pentru încheierea căsătoriei;

g) alte motive temeinic justificate.

(2) Deţinuţii pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acestea se remit administraţiei penitenciarului, în vederea avizării acestora de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizaţii nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însuşite de către deţinuţi.

(4) Transferarea deţinuţilor la un alt penitenciar se face potrivit profilării penitenciarelor, stabilite potrivit art. 45 alin. (1) din Lege şi va ţine cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora.

(5) Dispoziţiile art. 101 se aplică în mod corespunzător.

(6) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc limitele competenţei şi responsabilităţile penitenciarelor cu rol de coordonare zonală, în aplicarea art. 12 alin. (2) lit. n) – p).

 

Art. 107

Măsuri luate în cazul deţinuţilor transferaţi pentru o perioadă scurtă de timp într-un alt penitenciar

(1) Informarea prevăzută de art. 101, în cazul deţinuţilor transferaţi temporar în vederea prezentării în faţa organelor judiciare sau pentru alte motive, cuprinde şi informaţii referitoare la posibilitatea programării prealabile a unei eventuale vizite.

(2) Cazarea deţinuţilor care nu încadrează în profilul penitenciarului se face în secţii sau camere de deţinere special amenajate.

(3) Bunurile şi documentele care însoţesc deţinuţii prevăzuţi la alin. (1), precum şi modul de acordare a drepturilor se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Art. 108

Transportarea deţinuţilor

(1) Pentru transportul deţinuţilor şi al materialelor, locurile de deţinere dispun de mijloace operative proprii. În situaţii speciale, transportul deţinuţilor se poate realiza şi cu mijloace de transport auto, fluviale şi aeriene, aflate în dotarea serviciilor de urgenţă medicală, în condiţii stabilite prin protocoale de colaborare interinstituţională.

(2) Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele, microdubele, autobuzele, autosanitarele, mijloace de transport fluviale şi aeriene, precum şi alte mijloace de transport, aflate în dotarea locului de deţinere. Pentru transportul deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în situaţii speciale, pot fi utilizate şi mijloace auto blindate.

(3) Mijloacele operative de transport se dotează cu echipamente speciale de tip GPS, de radio-comunicaţie, de semnalizare, de avertizare luminoasă şi acustică şi de legătură între conducătorii acestora şi membrii escortei.

(4) Mijloacele de transport vor fi amenajate astfel încât să fie asigurată iluminarea naturală, iar persoanele transportate să fie expuse cât mai puţin privirii publice.

(5) Mijloacele operative de transport pentru deţinuţi sunt dotate, de regulă, cu camere video şi monitoare, pentru supravegherea activităţii deţinuţilor pe timpul deplasării şi sunt compartimentate în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(6) Graficul efectuării transportului deţinuţilor între unităţile de penitenciare este aprobat prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(7) În situaţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. n) – p), graficul efectuării transportului deţinuţilor între unităţile penitenciare arondate geografic aceleiaşi regiuni este aprobat prin decizia directorului penitenciarului cu rol de coordonare.

(8) În cazul participării deţinuţilor la activităţile lucrative şi de reintegrare socială, transportul acestora poate fi asigurat cu mijloace de transport aparţinând agenţilor economici sau, după caz, altor instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale, cu respectarea art. 46 alin. (1) şi (2) din Lege.

Secţiunea 3 Condiţii de detenţie

 

Art. 109

Cazarea deţinuţilor

(1) Spaţiile destinate cazării deţinuţilor trebuie să respecte demnitatea umană, ţinându-se cont de condiţiile climatice şi, în special, de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, surse de încălzire şi ventilaţie.

(2) Deţinuţii sunt cazaţi individual sau în comun.

(3) Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier şi cazarmament, astfel încât să asigure deţinuţilor pat individual, condiţii pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor personale, precum şi servirea hranei.

(4) Cazarmamentul asigurat deţinuţilor se stabileşte prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(5) Regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi alte măsuri stabilite de medicul locului de deţinere sunt obligatorii pentru toţi deţinuţii.

(6) Fiecărui deţinut i se asigură condiţii de folosire a surselor de apă curentă şi a articolelor de toaletă pentru menţinerea igienei.

(7) Deţinuţilor li se asigură posibilitatea să facă baie, de cel puţin două ori pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care îşi desfăşoară activitatea în locuri cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situaţia o impune.

(8) Articolele de curăţenie şi igienă individuală şi colectivă se asigură de către administraţia locului de deţinere, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. În condiţiile art. 146, deţinuţii pot achiziţiona astfel de articole de la punctele comerciale din incinta locului de deţinere.

 

Art. 110

Ţinuta deţinuţilor

(1) Deţinuţii folosesc îmbrăcămintea şi încălţămintea personală.

(2) Deţinuţilor care nu posedă îmbrăcăminte şi încălţăminte personală adecvată şi care nu dispun de mijloace financiare suficiente li se asigură de către administraţia locului de deţinere ţinută, în funcţie de climă şi anotimp. Dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător.

(3) Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia locului de deţinere se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Ţinuta asigurată de administraţia locului de deţinere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă.

(5) Deţinuţii internaţi în spitale şi infirmerii sunt echipaţi conform normelor medicale sanitare în vigoare.

(6) Prezentarea deţinuţilor în faţa organelor judiciare, a altor autorităţi sau instituţii publice se realizează în ţinută decentă.

(7) Ţinuta deţinuţilor, personală sau asigurată de administraţia locului de deţinere, nu trebuie să fie asemănătoare cu uniforma personalului.

(8) Deţinuţii care muncesc în interesul locului de deţinere au dreptul la echipament de protecţie personal sau asigurat de administraţia locului de deţinere. Persoanele juridice sau fizice care folosesc deţinuţii pentru prestarea de servicii care necesită articole de protecţie sunt obligate să asigure bunurile respective.

(9) Ţinuta asigurată prin grija administraţiei locului de deţinere se pune la dispoziţia deţinuţilor care nu posedă îmbrăcăminte şi încălţăminte personală la primirea în penitenciar şi se retrage cu ocazia înlocuirii, schimbării ţinutei de vară, iarnă sau liberării.

(10) Scoaterea din uz a materialelor de resortul echipamentului, asigurate de administraţia locului de deţinere, înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, pierderea, degradarea sau distrugerea acestora constituie pagubă materială care se evaluează şi se recuperează, potrivit prevederilor actelor normative, în sarcina celor vinovaţi.

(11) Lenjeria şi ţinuta personală care urmează să fie predate în vederea spălării sunt marcate astfel încât să poată fi restituite aceleiaşi persoane.

(12) Distribuţia articolelor de echipament asigurate de administraţia locului de deţinere se face în baza documentelor justificative de evidenţă şi se ţine pe fişe individuale. Deţinuţii certifică prin semnătură în fişele individuale primirea sau restituirea articolelor de echipament.

 

Art. 111

Alimentaţia deţinuţilor

(1) Administraţia locului de deţinere asigură deţinuţilor, de 3 ori pe zi, o hrană variată, corespunzătoare calitativ şi cantitativ regulilor de igienă a alimentaţiei, conform vârstei, stării de sănătate şi naturii muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de deţinut, după caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a aderării liber consimţite şi dovedite la alte culte recunoscute de statul român, în perioada executării pedepsei.

(2) Pentru deţinuţii bolnavi se asigură numărul de mese şi regimul alimentar recomandat de medicul locului de deţinere, cu respectarea dispoziţiilor ordinului ministrului justiţiei prevăzut de art. 50 alin. (3) din Lege.

(3) Deţinutelor însărcinate sau celor care alăptează, precum şi copiilor care rămân cu mama până în momentul plasării lor în mediul familial ori în instituţii de ocrotire specializate li se asigură hrana corespunzător stării fiziologice, la recomandarea medicului locului de deţinere.

(4) Administraţia locului de deţinere asigură condiţii de servire a hranei, de regulă în săli de mese, precum şi dotarea necesară pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(5) Prepararea hranei se face sub controlul şi supravegherea personalului de specialitate în domeniu.

(6) Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condiţiilor de preparare, distribuire şi servire a hranei, calitatea acesteia şi să aducă de îndată la cunoştinţa directorului penitenciarului neajunsurile constatate, în vederea luării măsurilor necesare.

 

Art. 112

Ascultarea deţinuţilor în locurile de deţinere

(1) Delegaţia prevăzută  la art. 51 alin. (1) din Lege cuprinde numele şi prenumele persoanei care efectuează ascultarea şi datele de identificare ale deţinuţilor ce urmează să fie ascultaţi.

(2) Împuternicirea prevăzută de art. 51 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) din Lege cuprinde denumirea instituţiei, după caz, a comisiei din care face parte persoana care efectuează ascultarea, numele şi prenumele acesteia şi datele de identificare ale deţinuţilor ce urmează să fie ascultaţi.

(3) Persoanele prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. f) din Lege, înştiinţează, în timp util,  administraţia locului de deţinere, despre intenţia ascultării deţinuţilor, în vederea stabilirii datei acesteia.

(4) Ascultarea deţinuţilor se efectuează în condiţii de confidenţialitate, în  spaţiul stabilit de directorul penitenciarului.

(5) Delegaţia şi împuternicirea prevăzute la alin. (1) şi (2) permit doar ascultarea deţinuţilor menţionaţi în cuprinsul acestora.

 

Art. 113

Dispoziţii referitoare la decesul deţinuţilor

(1) Administraţia locului de deţinere comunică, de îndată, membrilor familiei, rudelor, reprezentantului legal sau unei persoane apropiate, decesul şi locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor şi a obiectelor ce au aparţinut acestuia. Prin persoană apropiată se înţelege una din persoanele cu care, anterior, decedatul a menţinut legătura prin vizite, corespondenţă sau telefon.

(2) O copie de pe actele prevăzute la art. 50 alin. (2) din Lege se înaintează administraţiei locului de deţinere.

(3) În cazul în care decedatul are cetăţenie străină sau este apatrid, administraţia penitenciarului va informa de îndată reprezentanţa diplomatică sau consulară a statului respectiv ori autoritatea internă competentă.

(4) Bunurile şi sumele de bani aparţinând persoanei decedate, deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, se înmânează familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei apropiate, iar în cazul în care, aceştia nu se prezintă în termen de un an de la data înregistrării decesului, se trec în proprietatea locului de deţinere. Dacă bunurile prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, acestea se distrug de către o comisie numită prin decizia directorului.

(5) În cazul producerii decesului unui deţinut, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, administraţia penitenciarului informează persoanele şi instituţiile prevăzute de art. 52 alin. (1) din Lege, precum şi Inspectoratul Teritorial de Muncă.

(6) În toate situaţiile în care se înregistrează decesul unui deţinut, personalul locului de deţinere este obligat să ia măsuri în vederea conservării locului producerii decesului şi a eventualelor mijloace de probă.

(7) În cazul producerii unui deces, administraţia penitenciarului are obligaţia de a cerceta împrejurările producerii acestuia, cu informarea prealabilă, a procurorului care efectuează urmărirea penală.

Secţiunea 4 Punerea în libertate

 

Art. 114

Activităţi determinate de punerea în libertate

(1) Punerea în libertate a deţinuţilor se face de către directorul locului de deţinere, la expirarea duratei pedepsei privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunicând despre acest fapt organului judiciar competent.

(2) Administraţia penitenciarului solicită instanţei de judecată informaţii în caz de nelămuriri cu privire la situaţia juridică a deţinuţilor, ori de câte ori este necesar.

(3) Cu ocazia liberării, deţinutului i se înmânează biletul de liberare, documentele personale şi, la cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum şi o scrisoare medicală către medicul de familie. De asemenea, după restituirea către administraţia locului de deţinere a bunurilor încredinţate, deţinutului i se înmânează bunurile şi sumele de bani, deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, inclusiv documentele referitoare la contul său.

(4) Contravaloarea serviciilor de fotocopiere efectuate în condiţiile alin. (3) este suportată de deţinut.

(5) Punerea în libertate a deţinutului se realizează fără întârziere, după efectuarea activităţilor prevăzute la art. 53 alin. (1) şi (3) din Lege.

(6) Organul de poliţie sesizat de administraţia penitenciarului, în condiţiile art. 53 alin. (2) din Lege este cel din raza teritorială a localităţii unde se deplasează deţinutul în cazul permisiunii de ieşire din penitenciar şi a desfăşurării activităţilor de către deţinuţii din regim deschis, care se deplasează neînsoţiţi în exteriorul locului de deţinere şi  Inspectoratul General al Poliţiei Române, în situaţia producerii unei evadări.

(7) Organul de poliţie din raza teritorială a localităţii sesizat de administraţia penitenciarului în situaţiile prevăzute la alin. (6) întreprinde măsurile necesare, în vederea informării persoanei vătămate, inclusiv prin cooperarea cu organele de poliţie de la  adresa indicată de persoana vătămată ca dată de contact sau de la domiciliul ori reşedinţa acesteia.

 

Art. 115

Asigurarea transportului la punerea în libertate

(1) În cazul în care deţinutul nu are bani, contravaloarea transportului până la domiciliu se asigură de administraţia locului de deţinere la nivelul tarifului minim practicat de Societatea Naţională de Căi Ferate Române. De asemenea, administraţia locului de deţinere asigură ţinută civilă de sezon celor care nu posedă, precum şi hrană rece, potrivit normelor în vigoare, pentru numărul de zile necesare transportului până la domiciliul persoanei care se liberează.

(2) Pentru cetăţenii străini, drepturile prevăzute la alin. (1) se asigură până la sediul reprezentanţelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în localitatea din ţară unde aceştia îşi au reşedinţa.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplica în mod corespunzător şi apatrizilor.

(4) Când persoana care urmează a fi pusă în libertate este bolnavă, fiind în imposibilitatea de a se deplasa, cu consimţământul său, este prezentată de administraţia locului de deţinere la un spital din reţeaua sanitară publică, anunţându-se despre aceasta rudele sau, după caz, instituţiile publice sau organizaţiile neguvernamentale de asistenţă socială.

Art. 116

Consemnarea punerii în libertate

Punerea în libertate se consemnează în registrul prevăzut la art. 106 lit. b) din Lege şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre deţinuţi.

Secţiunea 5 Refuzul de hrană

 

Art. 117

Măsuri determinate de intenţia de declarare a refuzului de hrană

(1) În situaţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) si (2) din Lege, agentul supraveghetor iniţiază formularul specific procedurii refuzului de hrană şi înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, cu privire la intenţia deţinutului de a refuza hrana sau că există indicii că acesta nu se alimentează

(2) După ascultarea deţinutului, şeful secţiei de deţinere ia măsurile care se impun conform art. 54 alin. (3) din Lege şi poate solicita ascultarea deţinutului de către educator sau psiholog, desemnaţi de coordonatorul sectorului reintegrare socială.

(3) Înainte de  efectuarea mutării în condiţiile art. 54 alin. (4) şi (5) din Lege, deţinutul este ascultat de către medic, care îi va prezenta posibilele urmări dăunătoare la care se expune. În cazul în care deţinutul îşi menţine hotărârea de a refuza hrana este consultat de către medic, data şi rezultatul consultaţiei consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) şi în fişa medicală a acestuia. Dacă deţinutul renunţă la hotărârea de a refuza hrana, medicul menţionează acest fapt în formular.

(4) Formularul completat conform alin. (3) se restituie şefului de secţie imediat după consultaţie.

(5) În cazul prevăzut la art. 54 alin. (6) din Lege, şeful secţiei îl sesizează pe directorul penitenciarului, căruia îi înaintează formularul prevăzut de procedura privind refuzul de hrană.

Art. 118

Măsuri luate de către administraţia penitenciarului

(1) Directorul penitenciarului ascultă deţinutul, consemnează în formular aspectele arătate de către acesta, motivele care au determinat protestul, măsurile dispuse, opţiunea deţinutului de a refuza în continuare hrana, sau de a înceta forma de protest.

(2) Dacă deţinutul îşi menţine refuzul de hrană, directorul înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi îi înaintează formularul completat, cu precizarea motivelor refuzului de hrană şi consemnarea datei şi orei înştiinţării acestuia. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că deţinutul se află în refuz de hrană

 

Art. 119

Măsuri dispuse cu privire la deţinutul aflat în refuz de hrană

(1) Dacă deţinutul declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, acesta încunoştinţează directorul penitenciarului şi consemnează, în mod corespunzător, în formularul prevăzut de procedura în cazul refuzului de hrană.

(2) Dacă pe tot parcursul desfăşurării intenţiei de a recurge la refuz de hrană deţinutul refuză să dea declaraţii sau să semneze formularul prevăzut de procedura în cazul refuzului de hrană, se va consemna acest lucru în rubricile formularului.

(3) Zilnic şi ori de câte ori este necesar, medicul penitenciarului vizitează persoana aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni despre aceasta în registrul de consultaţii şi, după caz, în fişa medicală.

(4) Atunci când starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească potrivit art. 54 alin. (12) din Lege.

(5) Personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială acţionează prin consiliere individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând deţinutul despre riscurile continuării acestei forme de protest.

(6) Deţinutului aflat în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană potrivit categoriei din care face parte. Administraţia locului de deţinere, prin personalul său, are obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana respectivă, deţinutul având posibilitatea să îşi exprime opţiunea.

 

Art. 120

Încetarea refuzului de hrană

(1) Renunţarea la refuzul de hrană se poate face, prin declaraţie scrisă sau verbală, în faţa personalului penitenciarului, cu înştiinţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate ori a judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

(2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia penitenciarului, se consideră ca act de voinţă personal prin care deţinutul încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie în formularul prevăzut de procedura refuzului de hrană, sub semnătura deţinutului.

(3) Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte  un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorul unităţii.

(4) După constatarea încetării refuzului de hrană, deţinutul se transferă într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizat.

(5) Documentele create în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul individual al deţinutului.

(6) Modelul formularului prevăzut de procedura refuzului de hrană se aprobă de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.

CAPITOLUL V

Drepturile deţinuţilor

Art. 121

Organizaţiile nonguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul drepturilor omului

(1) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului, pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu deţinuţii, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor exprimat în cadrul protocoalelor de colaborare.

(2) Protocoalele de colaborare se încheie pe baza principiilor transparenţei şi obiectivităţii, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie şi a respectării drepturilor deţinuţilor, şi cuprinde modalitatea de efectuare a vizitelor, drepturile şi obligaţiile părţilor.

(3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi deţinuţi se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală, în spaţii stabilite de directorul penitenciarului.

(4) Întâlnirile cu reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul deţinutul.

 

Art. 122

Libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin unităţile subordonate permite accesul reprezentanţilor cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute de lege în mediul penitenciar, pentru a răspunde nevoilor de asistenţă religioasă a deţinuţilor, în condiţiile art. 58 din Lege.

(2) Aprobarea de acces a reprezentanţilor cultelor sau asociaţiilor religioase recunoscute de lege este acordată în scris de către directorul penitenciarului. Directorul penitenciarului poate dispune interzicerea accesului reprezentanţilor cultelor sau asociaţiilor religioase recunoscute de lege pentru o perioadă de maximum 6 luni în condiţiile prevăzute la art. 139.

(3) Deţinuţii pot să-şi declare pe baza liberului consimţământ confesiunea sau apartenenţa religioasă la intrarea în locul de deţinere şi ulterior pe parcursul executării pedepsei.

(4) Schimbarea confesiunii sau a apartenenţei religioase pe parcursul perioadei de detenţie este dovedită printr-o declaraţie pe propria răspundere şi prin actul de confirmare a apartenenţei la cultul respectiv.

(5) Reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase care au acces în penitenciar, pot distribui publicaţii şi obiecte religioase deţinuţilor, care pot fi păstrate de deţinuţi într-un număr rezonabil.

(6) Caracterul rezonabil se stabileşte în funcţie de numărul şi dimensiunea publicaţiilor, cărţilor şi obiectelor religioase deţinute de un deţinut, fără afectarea spaţiului său de viaţă sau a celorlalţi deţinuţi, când cazarea se face în comun.

 (7) Deţinuţii care participă la activităţi cu caracter religios sau moral religios pot solicita întrevederi confidenţiale cu reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase recunoscute de lege, cu respectarea prevederilor legale care se referă la siguranţa locului de deţinere şi în condiţiile stabilite de administraţia penitenciarului.

(8) Deţinuţii nu pot fi constrânşi să practice vreo religie sau să adopte vreo credinţă, să participe la reuniuni sau întruniri religioase, să accepte vizita unui reprezentant al unui cult sau al unei credinţe religioase.

(9) În situaţia în care este vizată o schimbare de religie, deţinuţilor li se permite să participe la întrunirile cultului sau credinţei respective, cu acordul reprezentanţilor acestora şi ţinându-se seama de măsurile specifice de siguranţă a deţinerii, programul zilnic şi numărul deţinuţilor participanţi. Deţinuţii sunt informaţi că schimbarea religiei este o decizie majoră, care le poate afecta relaţia cu familia şi cu aparţinătorii.

 

Art. 123

Dreptul la informaţie

(1) Accesul deţinuţilor la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile articolului nr. 59 din Lege.

(2) Prevederile actelor normative prevăzute de art. 61 alin. (1) din Lege sunt puse la dispoziţie deţinuţilor, în perioada de carantină şi observare după primirea în penitenciar şi oricând este necesar pe perioada detenţiei.

(3) În cazul în care deţinutul nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor cuprinse îm documentele prevăzute la alin. (2), prin intermediul unei persoane care poate comunica cu deţinutul.

(4) În cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, aducerea la cunoştinţă a prevederilor menţionate la alin. (2) se poate face în limba lor maternă.

(5)Textele prevederilor legale se pun la dispoziţia deţinuţilor, în locuri accesibile – mape de cameră, puncte de informare şi documentare sau prin alte mijloace similare. În cazul deţinuţilor care au deficienţe de comunicare, punerea la dispoziţie a prevederilor legale se realizează prin folosirea unor modalităţi care să permită înţelegerea acestora.

(6) Deţinuţii au acces la publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate, în limita resurselor materiale şi financiare disponibile.

(7) Programul  de  folosire  a  aparaturii  radio-TV  şi  cel  de funcţionare a studioului radio-TV sunt aprobate de către directorul penitenciarului

 

Art. 124

Comunicarea cu mass media

(1) Directorul penitenciarului poate aproba întâlniri, între reprezentanţii mass-media şi deţinuţi, cu acordul scris al persoanelor în cauză, în condiţiile art. 59 alin. (5) din Lege, fără afectarea activităţilor zilnice şi a procesului de reintegrare socială.

(2) Directorul penitenciarului stabileşte regulile pentru desfăşurarea întâlnirilor care trebuie respectate de deţinut şi reprezentanţii mass-media.

(3) La solicitarea deţinutului sau atunci când nu sunt respectate regulile stabilite în condiţiile alin. (2), directorul penitenciarului poate întrerupe întâlnirea cu reprezentanţii mass-media.

(4) Dispoziţiile art. 121 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 125

Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal

(1) Deţinutul, apărătorul acestuia sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deţinutului, au acces la dosarul individual.

(2) Deţinutul poate obţine, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale documentelor din dosarul individual.

(3) Dacă deţinuţii nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile prevăzute la alin. (2) sunt suportate de către administraţia penitenciarului.

(4) Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deţinutului, poate obţine, contra cost, o fotocopie a documentelor din dosarul individual.

(5) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este solicitat de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul deţinutului.

(6) Consultarea documentelor din dosarul individual prevăzut la alin. (1) se face în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.

(7) Atunci când este necesară  anonimizarea datelor personale ale unor terţe persoane,  se remit fotocopii modificate deţinutului, apărătorului acestuia sau altei persoane.

 

Art. 126

Asigurarea exercitării dreptului la asistenţă juridică

(1) Deţinuţii pot fi vizitaţi de apărătorii lor, în baza împuternicirii avocaţiale şi a carnetului de avocat vizat la zi, în condiţiile art. 62 din Lege şi ale art. 141.

(2) Întrevederile cu apărătorii sunt confidenţiale şi se desfăşoară sub supraveghere în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul fizic, dar care să permită transmiterea de înscrisuri. Supravegherea poate fi numai vizuală, nefiind permisă ascultarea conversaţiei purtate de deţinut cu apărătorul său.

 (3) Vizita cu apărătorul se acordă în afara drepturilor reglementate prin art. 140, dar se consemnează în documentele de evidenţă de la sectorul vizită din cadrul penitenciarului şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.

(4) Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(5) Comunicările dintre deţinuţi şi avocatul său sunt confidenţiale.

 

Art. 127

Dreptul de petiţionare

(1) În baza dreptului de petiţionare, deţinuţii pot, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, să scrie şi să adreseze cereri, reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată, instituţie, organizaţie guvernamentală, neguvernamentală, locală, centrală, naţională sau internaţională, în condiţiile art. 63 şi 64 din Lege.

(2) Deţinuţii sunt informaţi cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare, de îndată ce sunt primite în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul administraţiei ori de alte persoane autorizate.

(3) Deţinuţii au posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, directorului penitenciarului ori persoanelor desemnate de acesta din urmă.

(4) Deţinuţilor li se asigură posibilitatea de a fi ascultaţi de judecătorul cu supravegherea privării de libertate, inspectori sau alţi reprezentanţi autorizaţi, la solicitarea acestora, fără prezenţa personalului locului de deţinere.

(5) Deţinuţii, la cerere, pot fi audiaţi de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform programului stabilit de acesta, precum şi săptămânal, de directorul locului de deţinere.

(6) Cererile deţinuţilor aprobate de directorul penitenciarului care presupun cheltuirea anumitor sume de bani din contul personal sunt urmate imediat de indisponibilizarea sumei de bani necesară plăţii serviciului inclus.

 

Art. 128

Dreptul la corespondenţă

(1) Deţinuţii au dreptul de a trimite şi de a primi corespondenţă.

(2) Dreptul la corespondenţă este nelimitat pentru toate categoriile de deţinuţi.

(3) Trimiterile poştale, altele decât cele simple, se expediază de către administraţia penitenciarului, la cererea deţinutului.

(4) Corespondenţa primită de către deţinuţi este supusă controlului antiterorist şi de specialitate.

(5) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa se deschide, fără a fi citită, în prezenţa deţinutului.

   

Art. 129

Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă

(1) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă sunt suportate de deţinutul care exercită acest drept.

(2) Dacă deţinutul nu dispune de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă sunt suportate de către administraţia locului de deţinere, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (5)  din Lege.

(3) Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiţionare şi la corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de către deţinuţi.

 

Art. 130

Distribuirea şi evidenţa materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă

Procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

   

Art. 131

Dreptul la convorbiri telefonice

(1) Deţinuţii au dreptul de a efectua, pe cheltuiala sa, convorbiri telefonice de la telefoanele instalate în incinta sectorului de deţinere, cu persoane din exteriorul penitenciarului, atât din ţară, cât şi din străinătate.

(2) În funcţie de regimul de executare în care este inclus deţinutul, acesta poate efectua convorbiri telefonice, astfel:

a) zilnic, deţinuţii cărora li se aplică regimul de executare deschis şi semideschis, arestaţii preventiv şi cei pentru care nu a fost stabilit încă regimul de executare, precum şi minorii indiferent de regimul de executare;

b) de cinci ori pe săptămână, deţinuţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă, regimul închis, precum şi  cei care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.

c) în mod excepţional, cu aprobarea directorului locului de deţinere, se pot acorda convorbiri telefonice şi peste numărul prevăzut la litera b);

(3) Durata unei convorbiri telefonice este de la 30 la 60 de minute, în funcţie de numărul solicitărilor de acordare a convorbirilor telefonice, a aparatelor telefonice instalate şi a situaţiei operative referitoare la unele categorii de deţinuţi.

(4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte numărul maxim de numere de telefon pe care deţinuţii le pot apela în perioada detenţiei.

 

Art. 132

Dreptul la comunicări on-line

(1) În vederea menţinerii unei legături constante şi a creşterii şanselor de îmbunătăţire a relaţiilor cu mediul de suport al deţinuţilor cu grad ridicat de vulnerabilizare, identificate cu nevoi speciale, se poate acorda dreptul la comunicări on-line, pe baza unei programări prealabile.

(2) Categoriile de deţinuţi care pot beneficia de comunicările on-line sunt:

a) deţinuţii care au o bună comportare, participă activ la programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică ori la activităţi productive şi nu sunt vizitaţi de membrii de familie sau aparţinători, datorită distanţei mari de la domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate;

b) tinerii din penitenciarele tineri, dacă nu sunt vizitaţi de membrii de familie sau aparţinători, datorită distanţei mari de la domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate ;

c) femeile din penitenciarele de femei, dacă nu sunt vizitate de membrii de familie sau aparţinători, datorită distanţei mari de la domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate aflate în situaţii speciale;

d) deţinuţii internaţi în penitenciarele-spital, care nu sunt vizitaţi de membrii de familie sau aparţinători, datorită distanţei mari de la domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate.

(3) Purtarea comunicărilor on-line este condiţionată de concluziile evaluării sociale, consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

(4) În situaţii de catastrofe, calamităţi, boală gravă a unuia dintre membrii familiei survenită neaşteptat sau alte situaţii temeinic justificate, deţinuţii identificaţi ca beneficiari pot efectua convorbiri on-line.

(5) Deţinuţii aflaţi în situaţiile de la alin. (2) pot comunica on-line de 4 ori pe lună. Durata comunicării on-line este de 30 de minute, iar pentru deţinuţii aflaţi într-una din situaţiile prevăzute la alin. (4) pe întinderea evenimentelor, durata este de 1 oră zilnic.

(6) Deţinuţii pot beneficia, cu titlu de recompensă, de comunicări on-line.

 

Art. 133

Amenajarea spaţiului

(1) Locaţia destinată instalării echipamentului va fi amenajată, de regulă, în incinta sectorului destinat acordării dreptului la vizită.

(2) În spaţiul identificat şi amenajat corespunzător se instalează calculatoare, camerele video (web-cam), microfoanele şi sursele neîntreruptibile de tensiune. Echipamentele trebuie securizate anti-vandalizare şi împotriva accesului direct al deţinutului la calculatoare şi periferice.

(3) Amenajarea spaţiului destinat va asigura un sistem de protecţie fizică a încăperii şi a cabinei unde va fi instalată infrastructura tehnică, pentru ca legătura la internet să nu poată fi accesată în alte scopuri, decât acela pentru care a fost înfiinţată.

(4) Serviciile de comunicaţii audio-video se pun la dispoziţie prin intermediul unui operator de comunicaţii speciale sau al unui operator public.

(5) Personalul penitenciarului care însoţeşte şi supraveghează vizual deţinutul pe perioada comunicărilor on-line manipulează în mod exclusiv aparatura tehnică.

 

Art. 134

Modalitatea de acordare a dreptului la comunicări on-line

(1) Deţinuţii identificaţi potrivit art. 132 alin. (2) şi (4) beneficiază de dreptul la comunicări on line în baza aprobării directorului, la propunerea asistentului social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilităţi similare sau la cererea deţinutului însoţită de un referat întocmit de asistentul social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilităţi similare.

(2) Directorul penitenciarului prin aprobarea dată stabileşte termenul la care va fi realizată o nouă analiză a situaţiei deţinutului, care nu poate fi mai mare de un 1 an. În cazul prevăzut la art. 132 alin. (4) se va stabili periodicitatea purtării comunicării on-line.

(3) Aprobarea directorului poate fi anulată în interiorul termenului stabilit dacă situaţia deţinutului se îmbunătăţeşte din perspectiva relaţiilor cu mediul de suport.

(4) Pentru a purta comunicări on-line, deţinutul transferat într-un alt penitenciar are nevoie de o nouă aprobare.

(5) Pentru buna desfăşurare a acestei activităţi, se stabilesc prin decizie zilnică pe unitate planificarea pe zile şi intervalele orare în care vor avea loc comunicările on-line.

(6) Comunicările on-line au caracter confidenţial.

(7) Administraţia penitenciarului este obligată să ţină evidenţa acordării dreptului la comunicări on-line.

 

Art. 135

Dreptul la plimbare zilnică

(1) Prin durată a plimbării zilnice se înţelege timpul petrecut în curţile de plimbare sau alte spaţii amenajate de către deţinutul care poate să desfăşoare această activitatea.

(2) Deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă şi închis li se asigură  plimbarea în aer liber în condiţiile art. 56 şi 68.

(3) Deţinuţilor din regimul semideschis şi deschis li se asigură accesul la curţile de plimbare, pe perioada în care uşile camerelor sunt deschise, conform programului aprobat de directorul penitenciarului.

(4) Pe timpul transferului deţinuţilor de la un penitenciar la altul, deţinuţii beneficiază de timp pentru necesităţi în penitenciarele de tranzit, stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Art. 136

Organizarea acordării dreptului la vizită

(1) Pentru menţinerea legăturii cu familia şi pentru realizarea contactului cu diverse persoane şi organizaţii, administraţia penitenciarului asigură posibilitatea vizitării deţinuţilor.

(2) Deţinuţii au dreptul să primească vizite în spaţii amenajate, potrivit regulamentului prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege, sub supravegherea vizuală a personalului penitenciarului, directă sau prin intermediul unor sisteme electronice.

(3) Deţinuţii pot fi vizitaţi de soţ sau de soţie ori de rudele până la gradul al IV-lea inclusiv.

(4) Cu consimţământul deţinutului, acesta poate fi vizitat şi de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere.

(5) Administraţia locului de deţinere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru exercitarea dreptului la vizită de către deţinuţi.

(6) Acordarea dreptului la vizită pentru deţinuţi se efectuează pe baza unei programări prealabile.

 (7) Membrii de  familie sau alte persoane care au obţinut aprobare de vizită a deţinuţilor solicită programarea înainte de data prezentării.

(8) Solicitarea programării se face telefonic, prin e-mail sau direct la sediul penitenciarului, în timpul programului de lucru al sectorului de acordare a drepturilor la pachet şi vizită.

(9) Procedura de lucru în ceea ce priveşte programarea prealabilă a vizitei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

  

Art. 137

Modalitatea de acordare a vizitei

(1) În funcţie de regimul de executare a pedepsei şi de conduita adoptată pe timpul detenţiei, deţinuţii pot primi vizite astfel:

a) cu dispozitive de separare, tip cabină;

b) fără dispozitive de separare.

(2) Vizita cu dispozitive de separare se acordă deţinuţilor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă şi regimul închis şi deţinuţilor condamnaţi până la stabilirea regimului de executare a pedepsei.

(3) Vizita fără dispozitive de separare se acordă deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis şi deschis.

(4) În mod excepţional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda şi deţinuţilor pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei, celor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă ori regimul închis, cu aprobarea directorului locului de deţinere, în următoarele condiţii:

a) pentru stimularea deţinuţilor care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activităţile lucrative, de educaţie şi asistenţă psihosocială şi îndeplinesc obiectivele stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

b) cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie;

c) la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, respectiv O.P.C.A.T., cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare;

(5) Directorul locului de deţinere poate dispune ca vizitele deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis şi regimul deschis să aibă loc în spaţii prevăzute cu dispozitive de separare, atunci când:

a) există informaţii cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment negativ;

b) vizitatorul sau deţinutul solicită acest lucru;

c) împotriva deţinuţilor s-a declanşat procedura disciplinară sau au fost sancţionaţi disciplinar în ultimele 6 luni pentru introducere, comercializare ori deţinere de droguri, medicamente fără prescripţie medicală sau obiecte interzise ori pentru exercitarea de violenţe.

(6) Directorul penitenciarului poate aproba vizite între deţinuţi, indiferent de regimul de executare, în sectorul vizită din cadrul penitenciarului, în spaţii prevăzute cu dispozitive de separare. Dispoziţiile alin. (4) lit. a) şi b) se aplică în mod corespunzător.

(7) Directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală poate aproba vizite între deţinuţi, aflaţi în locurile de deţinere din aceeaşi zonă geografică, prevederile alin. (7) aplicându-se în mod corespunzător.

(8) Durata vizitei este de la 30 de minute până la două ore, în funcţie de numărul solicitărilor de acordare a vizitelor şi de spaţiile existente.

(9) Deţinuţii pot beneficia în cursul unei zile de o singură vizită.

(10) Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan doi sau mai mulţi deţinuţi. Prin excepţie, doi sau mai mulţi deţinuţi, soţ sau soţie ori rude până la gradul al II-lea, pot fi vizitaţi simultan de soţ sau soţie ori rude până la gradul al II-lea, cu respectarea regulilor de acordare a vizitei, corespunzătoare regimului de executare cel mai sever în care se află una dintre persoanele vizitate.

(11) Numărul de persoane care pot vizita simultan unul sau mai mulţi deţinuţi poate fi limitat, prin decizie motivată a directorului penitenciarului, în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea normală a vizitei. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita deţinuţii numai însoţiţi de o persoană majoră.

(12) Deţinuţii cetăţeni străini sau apatrizi pot fi vizitaţi în aceleaşi condiţii ca şi persoanele cu cetăţenie română.

(13) Deţinuţii pot comunica în limba maternă atât între ei, cât şi cu persoanele care le vizitează.

(14) Relaţia de rudenie se dovedeşte de către persoanele vizitatoare prin actele de stare civilă sau declaraţie pe propria răspundere.

(15) Despre efectuarea vizitei cu membrii de familie, aparţinători şi alţi deţinuţi se fac menţiuni în documentele de evidenţă ale deţinutului şi în aplicaţia informatizată de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

 

Art. 138

Vizitarea persoanelor internate în spitale sau infirmerii

(1) Deţinuţii internaţi în penitenciarele-spital, care sunt netransportabili, pot fi vizitaţi de soţ sau soţie ori de rude până la gradul IV inclusiv în camerele de deţinere, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere.

(2) Deţinuţii internaţi în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitaţi, în prezenţa unui lucrător al sectorului vizită, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere.

 

Art. 139

Refuzul acordării vizitei şi întreruperea vizitei

(1) Directorul penitenciarului poate refuza, prin decizie motivată, acordarea vizitei solicitate. Sunt motive de refuz:

a) descoperirea de armament, muniţie, substanţe halucinogene, droguri, medicamente ori obiecte interzise asupra vizitatorilor, pe care nu le-au declarat înainte de începerea controlului;

b) vizitatorii pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului deţinuţilor;

c) vizitatorii se află în stare de ebrietate,

d) vizitatorii despre care se deţin date şi informaţii că ar putea periclita siguranţa locului de deţinere.

(2) Prin decizia prevăzută la alin. (1) se stabileşte perioada în care vizitatorii nu li se permite accesul la vizită, care nu poate fi mai mare de 6 luni.

(3) În cazul în care asupra vizitatorilor se descoperă bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, sunt informate organele competente sau, după caz, se face aplicarea art. 186 din Lege. Dispoziţiile art. 19 şi 20 se aplică în mod corespunzător

(4) Decizia prin care s-a interzis accesul la vizită, conform prevederilor alin. (1), cu precizarea motivului şi a perioadei stabilite, se comunică în scris persoanei în cauză.

(5) Împotriva actului prin care directorul locului de deţinere a refuzat vizitarea deţinutului de către alţi membrii de familie sau alte persoane aceasta poate face plângere la judecătorul cu supravegherea privării de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 56 din Lege.

(6) Nerespectarea regulilor privind acordarea şi desfăşurarea vizitei atrage încetarea acesteia, cu aprobarea directorului locului de deţinere, iar motivele se consemnează într-un registru special destinat, în care se menţionează data şi ora producerii incidentului, o scurtă descriere a acestuia, precum şi persoanele implicate. În aceste situaţii, vizita se înregistrează ca fiind efectuată.

 

Art. 140

Numărul şi periodicitatea vizitelor

(1) Numărul de vizite la care au dreptul deţinuţii este:

a) deţinuţii cărora li se aplică regimul deschis beneficiază de 7 vizite/lună;

b) deţinuţii cărora li se aplică regimul semideschis beneficiază de 6 vizite/lună;

c) deţinuţii pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază de 5 vizite/lună;

d) deţinuţii cărora li se aplică regimul închis beneficiază de 4 vizite/lună;

e) deţinuţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă beneficiază de 3 vizite/lună;

f) deţinuţii arestaţi preventiv în curs de judecată majori beneficiază de 5 vizite/lună;

g) deţinuţii arestaţi preventiv în curs de judecată minori beneficiază de 8 vizite/lună

 g) femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de deţinere, beneficiază de 8 vizite/lună.

 (2) În situaţia naşterii copilului deţinutului ori a decesului unui membru de familie, directorul penitenciarului poate aproba ca deţinuţii, în baza unei solicitări scrise, să beneficieze de o vizită în afara celor prevăzute de alin. (1).

 (3) Vizita prevăzută la alin. (2) se poate acorda fără dispozitiv de separare, cu respectarea prevederilor art. 137.

 

Art. 141

Efectuarea controlului antiterorist şi de specialitate

(1) Persoanele sosite la vizită sunt obligate să îşi dovedească calitatea, precum şi identitatea cu cartea sau buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie, cu paşaportul sau cu orice alt act cu fotografie, emis de o autoritate a statului ai cărui cetăţeni sau rezidenţi sunt.

(2) În cazul în care nu se poate dovedi relaţia de rudenie, potrivit art. 136 alin. (3) sau documentul este deteriorat sau nu poate fi efectuată o verificare corespunzătoare privind identitatea solicitantului, vizita nu se acordă.

 (3) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar  de armament, muniţie ori substanţe stupefiante, toxice sau explozive, precum şi a altor bunuri şi obiecte interzise a se afla în posesia deţinuţilor, vizitatorii sunt supuşi în mod obligatoriu controlului antiterorist ori de specialitate, prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare a obiectelor interzise menţionate şi sunt obligaţi să depună bagajele şi obiectele care nu au legătură cu efectuarea vizitei, la postul de control sau în alt loc special destinat, atunci când accesul nu se face prin post control.

 (4) Înainte de efectuarea controlului, persoanele vizitatoare sunt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiecte care cad sub incidenţa art. 185 şi 186 din Lege, precum şi la bunurile şi obiectele permise a se afla în posesia deţinuţilor.

(5) Bunurile şi obiectele interzise, nedeclarate, descoperite cu prilejul controlului asupra persoanelor vizitatoare şi bagajelor ori pachetelor acestora, se ridică şi se conservă, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens, fiind anunţate de îndată organele de cercetare penală, în cazul acelor bunuri a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, a celor  care cad sub incidenţa art. 185 din Lege, precum şi cele faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni sau, după caz,

(6) Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziţiei corporale a deţinutului, atât înainte, cât şi după efectuarea acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 18.

(7) Accesul deţinuţilor la vizită presupune obligativitatea efectuării percheziţiei corporale sumare pentru vizita cu dispozitiv de separare, respectiv a percheziţiei corporale amănunţite pentru vizita fără dispozitiv de separare şi obligativitatea acceptării celorlalte măsuri de control necesare pentru asigurarea securităţii în penitenciare.

(8) Refuzul acceptării măsurilor de control din partea vizitatorilor sau a percheziţiei din partea deţinuţilor conduce la neacordarea vizitei.

   

Art. 142

Dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile familiale deosebite

(1) Deţinuţii sunt informaţi de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul soţului, soţiei sau al concubinului, concubinei, precum şi al unei rude apropiate, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, de către administraţia penitenciarului, despre evenimentul produs.

(2) Deţinuţii sunt consiliaţi psihologic, atunci când li se aduce la cunoştinţă unul din evenimentele prevăzute la alin. (1).

(3) Administraţia penitenciarului poate solicita deţinutului, datele de contact ale unui membru de familie sau ale unei persoane apropiate, pentru a fi încunoştinţate despre deteriorarea stării sale de sănătate în penitenciar.

 

Art. 143

Dreptul la vizită intimă

(1) Deţinuţii pot beneficia de vizită intimă dacă îndeplinesc, cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 69 din Lege.

(2) În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului deţinutul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (1), vizita intimă nu se acordă.

(3) Participarea deţinutului, în orice altă cauză penală, ca petent, contestator, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, ori martor, decât cea prevăzută la art. 69 alin. (1) lit. b) din Lege nu împiedică acordarea vizitei intime.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut de art. 69 alin. (1) lit. e) din Lege se calculează de la data depunerii în penitenciar sau a aplicării ultimei sancţiuni disciplinare.

(5) Evaluarea participării active la programele educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă se face ţinându-se seama de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) includerea deţinutului într-un program de reintegrare socială sau la activităţi productive;

b) realizarea obiectivelor stabilite prin programe sau a sarcinilor de lucru..

(6) În cazul în care deţinutul, din motive neimputabile acestuia,  nu mai participă la programele educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă, verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. f) din Lege se realizează prin analiza perioadelor de activitate cu cele de inactivitate, în cuprinsul celor 3 luni de dinaintea formulării cererii.

 

Art. 144

Periodicitatea şi durata acordării vizitei intime

(1) Deţinuţii beneficiază de o vizită intimă o dată la 3 luni, cu durata de două ore, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 69 din Lege.

(2) Atunci când vizita intimă este determinată, potrivit dispoziţiilor art. 75 din Lege, de încheierea căsătoriei în timpul detenţiei, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se va desfăşura cu acordul directorului penitenciarului, care va stabili totodată şi momentul în care se desfăşoară vizita, informând în timp util soţii.

 (3) În mod excepţional, vizita prevăzută la alin. (2) poate fi întreruptă o singură dată, din motive ce ţin de administraţia locului de deţinere pentru o perioadă de maximum 24 de ore, fără ca perioada de timp pentru care a avut loc întreruperea să se calculeze la durata totală a vizitei, aceasta continuînd de la momentul întreruperii.

(4) Pentru vizita prevăzută la alin. (2) nu este necesar să fie îndeplinite condiţiile menţionate la art. 69 din Lege.

(5) Deţinuţii pot beneficia, cu titlu de recompensă, de vizită intimă, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 69 din Lege, cu excepţia alin. (1) lit. d).

 

Art. 145

Procedura acordării vizitei intime

(1) Vizita intimă se aprobă de directorul penitenciarului, la solicitarea scrisă a deţinutului.

(2) Deţinutul, soţul sau soţia ori, după caz, partenerul sau partenera are obligaţia, sub sancţiunea prevederilor art. 353 şi 354 din Codul penal, să se informeze reciproc cu privire la existenţa unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA, întocmind fiecare o declaraţie pe propria răspundere despre această informare. Declaraţiile se depun la dosarul individual al deţinutului sau, după caz, al deţinuţilor.

 (3) Menţiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător al aplicaţiei informatizate de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.

(4) Dispoziţiile referitoare la refuzul acordării vizitei şi la controlul de specialitate şi antiterorist se aplică în mod corespunzător.

(5) Administraţia penitenciarului pune la dispoziţie mijloace de protecţie şi materiale de informare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.

(6) Modul de desfăşurare, măsurile de siguranţă, supraveghere, amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate acordării acestui tip de vizită se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

 

Art. 146

Greutatea, numărul pachetelor şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate

(1) Deţinuţii au dreptul de a primi, cumpăra, păstra şi de a folosi pe perioada detenţiei bunuri de natura celor prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

(2) Modalitatea de intrare în posesia fiecăruia dintre bunurile care pot fi păstrate şi folosite este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

(3) Deţinuţilor le sunt interzise primirea, cumpărarea, deţinerea şi portul bunurilor şi obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase.

(4) Deţinuţii pot primi, anual 3 pachete, cu ocazia zilei naţionale sau a altor sărbători religioase importante ale cultului sau religiei căruia/căreia îi aparţin şi cu ocazia zilei de naştere, cu produse alimentare în greutate de maximum 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi legume, precum şi o cantitate de maximum 20 litri de apă minerală şi/sau băuturi răcoritoare.

(5) Deţinuţii pot primi, cu titlu de recompensă, pachete în condiţiile şi cantităţile prevăzute la alin. (4).

(6) Pachetele prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi bunurile prevăzute în anexa la prezentul regulament se primesc cu ocazia efectuării vizitelor.

(7) Primirea, folosirea şi păstrarea bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se fac cu respectarea regulilor de igienă şi a măsurilor de siguranţă impuse de administraţia penitenciarului.

(8) Cu ocazia primirii, bunurile şi obiectele, precum şi produsele prevăzute la alin. (4) şi (5) destinate deţinuţilor, acestea sunt supuse, în prezenţa acestora, controlului specific executat de personalul anume desemnat de către directorul locului de deţinere.

 (10) Deţinuţilor le este interzisă:

 a) primirea de produse alimentare care necesită încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului;

b) cumpărarea de produse alimentare care necesită încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului, cu excepţia cafelei, ceaiului şi laptelui;

c) primirea şi cumpărarea de lămâi şi derivate ale acestora.

(11) Articolele şi bunurile a căror primire nu este permisă se restituie imediat persoanei care le-a adus, cu excepţia celor care prin lege sunt interzise la deţinere, situaţie în care sunt reţinute, în vederea predării acestora organului de cercetare penală competent.

(12) Se interzice primirea de articole şi bunuri prevăzute de anexa nr. 2 la regulament, precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare.

 

Art. 147

Primirea sumelor de bani

(1) Sumele de bani se primesc de la familie sau de la alte persoane, prin mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul vizită, şi se consemnează în fişa contabilă nominală, putând fi folosite conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege.

(2) Sumele de bani introduse în locul de deţinere pe alte căi decât cele prevăzute la alin. (2), precum şi cele găsite asupra deţinuţilor cu ocazia percheziţiilor se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.

(3) Pentru motive temeinic justificate, deţinuţii pot transfera altor deţinuţi, soţ sau soţie ori rude de până la gradul doi, inclusiv, sume de bani, cu aprobarea directorului locului de deţinere în care se află solicitantul.

 

Art. 148

Primirea medicamentelor

(1) Deţinuţii pot primi medicamente numai la recomandarea unui medic consultant, a unui medic specialist, cu avizul medicului unităţii, în baza unei prescripţii medicale, întocmită în două exemplare, un exemplar însoţind în mod obligatoriu medicamentele primite.

(2) Deţinuţii pot primi numai medicamente sub formă de comprimate sau drajeuri, în flacoane sigilate sau în cutii cu blistere ori folii. Primirea de medicamente sub formă de capsule, fiole, pulberi, prafuri sau unguente este interzisă.

(3) Medicamentele trebuie să fie prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului, şi să aibă cel puţin 6 luni până la expirarea termenului de valabilitate.

(4) Medicamentele primite sunt înregistrate la cabinetul medical şi se gestionează separat.

   

Art. 149

Exercitarea dreptului de a efectua cumpărături

(1) Deţinuţii au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta locurilor de deţinere, în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, fructe, legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, ţigări şi alte bunuri de natura celor permise să fie primite, precum şi cele necesare exercitării drepturilor de petiţionare, la corespondenţă şi la convorbiri telefonice, potrivit anexei la regulament.

(2) În situaţia în care administraţia penitenciarului  nu poate asigura un punct comercial în incinta locului de deţinere, cumpărăturile pot fi făcute din afara acestuia de către administraţia penitenciarului, în baza cererii deţinuţilor şi a ofertelor puse la dispoziţie de către operatorii economici, cuprinzând toate tipurile de produse ce pot fi asigurate de către aceştia, în conformitate cu categoriile de bunuri prevăzute de normele legale în vigoare. Preţurile practicate în cadrul punctelor comerciale din incinta locului de deţinere nu pot fi mai mari decât media preţurilor practicate de magazinele de profil de pe piaţa locală. Modul de calcul al mediei preţurilor şi de respectare a acesteia de către operatorul economic se reglementează prin decizia directorului general al Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

(3) Medicul curant poate restricţiona cumpărarea de către deţinuţii bolnavi a unor alimente contraindicate în afecţiunile de care suferă ori a produselor din tutun.

(4) Activitatea punctului comercial din incinta penitenciarului poate fi controlată de autorităţile competente.

(5) În situaţia achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată, permise a fi păstrate sau folosite pe perioada executării pedepsei, directorul penitenciarului poate aproba folosirea unei sume mai mari decât cea prevăzută de alin. (1). Aceste cheltuieli nu afectează cuantumul săptămânal al sumelor din care deţinuţii pot efectua cumpărături.

(6) Pentru bunurile prevăzute la alin. (5), precum şi pentru articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte şi cazarmament se va întocmi bon de primire în păstrare.

(7) Deţinuţii pot solicita penitenciarului în care se află să achiziţioneze medicamente pentru uzul personal, fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care deţinuţii pot efectua cumpărături. Directorul penitenciarului desemnează persoanele responsabile cu achiziţionarea medicamentelor solicitate de către deţinuţi.

 

Art. 150

Reglementarea cadrului de realizare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor

(1) Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al deţinuţilor este asigurat, cu personal specializat, în mod gratuit, potrivit legii.

(2) Activitatea de acordare a asistenţei medicale a deţinuţilor se desfăşoară cu respectarea actelor normative în vigoare, privind executarea pedepselor privative de libertate şi ale Ministerului Sănătăţii, fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii.

(3) Activitatea de asistenţă medicală primară, dentară, spitalicească şi de specialitate acordată în cabinetele medicale din unităţile penitenciare şi penitenciarele spital, se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, din venituri proprii şi din alte surse, după cum urmează:

a) deţinuţii beneficiază gratuit de asistenţă şi servicii medicale, tratament, îngrijiri şi medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuţie personală fiind asigurată de la bugetul de stat, precum şi de alte medicamente şi materiale sanitare, necesare în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor;

b) în situaţia în care, pentru  cabinetele medicale din unităţile penitenciare, fondurile asigurate din subvenţii acordate de la bugetul de stat, nu acoperă necesarul de medicamente şi materiale sanitare, stabilit în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor, precum şi celelalte cheltuieli de organizare şi funcţionare, acestea se asigură în completare din veniturile proprii constituite din fondurile obţinute ca urmare a contractului de furnizare servicii medicale de asistenţă medicală, încheiat cu casa de asigurări sociale de sănătate precum şi din alte surse;

c) serviciile medicale, tratamentul, îngrijirile şi medicamentele necesare desfăşurării activităţii medicale în penitenciarele-spital, se asigură în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia coroborate cu actele normative în vigoare, privind executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Pentru asigurarea asistenţei medicale, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie, formată din:

a) cabinete de medicină de familie,

b) cabinete de medicină dentară,

c) farmacii şi puncte farmaceutice,

d) infirmerii,

e) cabinete şi ambulatorii de specialitate,

f) penitenciare-spital .

(5) Personalul medical se subordonează medicului şef, care la rândul său se subordonează din punct de vedere administrativ directorului unităţii penitenciare, iar îndrumarea metodologică a cabinetelor medicale din unităţile penitenciare se realizează de către penitenciarul-spital coordonator şi Direcţia Medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(6) Sectorul medical din cadrul unui loc de deţinere cuprinde cel puţin următoarele spaţii şi echipamente:

a) camere de infirmerie pentru bolnavi cu afecţiuni acute, cronice reacutizate, infectocontagioase, tratament antituberculos, persoane aflate în refuz de hrană;

b) camere pentru izolare respiratorie;

c) camere pentru recoltarea sputei;

d) cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice;

e) săli de tratament;

f) punct farmaceutic.

 

Art. 151

Acordarea asistenţei medicale primare

(1) Serviciile de asistenţă medicală primară sunt acordate de către medici de specialitate, cel puţin un medic de medicină generală/medic medicină de familie, la nivelul fiecărei unităţi penitenciare, precum şi un număr minim de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale. Unele servicii de asistenţă medicală pot fi acordate şi de către asistenţii medicali în limita competenţelor profesionale.

(2) În penitenciarele unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici, indiferent de specialitatea acestora, acordarea asistenţei medicale se va asigura în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza.

(3) Deţinuţilor li se acordă servicii de asistenţă medicală primară la cererea acestora, în baza unei programări, precum şi ori de câte ori este necesar.

(4) Deţinuţii cu afecţiuni medicale cronice, sunt luaţi în evidenţa cabinetului medical, asigurându-li-se tratamentul şi regimul alimentar corespunzător.

(5) Structura de evidenţă deţinuţi din cadrul penitenciarului comunică, în scris, cabinetului medical datele de stare civilă ale deţinutului faţă de care instanţa a dispus măsura obligării la tratament medical.

 

Art. 152

Asistenţa medicală de urgenţă

(1) Urgenţele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, iar personalul medical asigură măsurile necesare conform competenţelor profesionale.

(2) Urgenţele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate la nivelul cabinetului medical din penitenciar se prezintă la unitatea spitalicească publică cea mai apropiată, cu înştiinţarea conducerii penitenciarului privind situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare sau, după caz, cu apelarea serviciului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

 

Art. 153

Asistenţa medicală ambulatorie

(1) Asistenţa medicală ambulatorie se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din locurile de deţinere şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital.

(2) Asistenţa medicală ambulatorie poate fi acordată şi în ambulatoriile de specialitate din reţeaua sanitară publică.

(3) Serviciile de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului unităţii, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.

 

Art. 154

Asistenţa medicală dentară

(1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din locurile de deţinere.

(2) Serviciile de medicină dentară preventivă şi tratamentele stomatologice prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se acordă în mod gratuit.

(3) Tratamentele de medicină dentară care nu sunt decontate de casa de asigurării dar sunt menţionate în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se vor asigura din fondurile unităţii.

(4) Tratamentele protetice se asigură conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia, iar contravaloarea contribuţiei personale pentru lucrările protetice se suportă de către deţinut.

(5) Pe lângă cabinetele de medicină dentară se pot organiza laboratoare de tehnică dentară, încadrate cu tehnician dentar sau unităţile pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare din afara sistemului penitenciar, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

 

Art. 155

Acordarea asistenţei medicală deţinuţilor aflaţi în infirmeria penitenciarului

(1) În fiecare penitenciar funcţionează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru:

a) internarea bolnavilor cu afecţiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere medicală;

b) izolarea celor cu boli infecţioase acute cu transmitere enterală, boli infecţioase acute cu transmitere aerogenă (altele decât TB);

c) pentru tratamentul direct observat al bolnavilor de tuberculoză necontagioşi, aflaţi în tranzit, pentru prezentare la instanţele de judecată;

d) persoanele aflate în refuz de hrană.

(2) Internarea bolnavilor în infirmerie se face numai la indicaţia medicului.

(3) Vizita medicală a deţinuţilor internaţi în infirmerie se efectuează zilnic,iar evoluţia stării de sănătate se menţionează în fişa de internare în infirmerie.

 

Art. 156

Asistenţa medicală spitalicească

(1) Asistenţa medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare din reţeaua sanitară publică.

(2) Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate.

(3) Dacă medicul unităţii apreciază internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea deţinutului, solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital. În acest caz, deţinuţii bolnavi nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital.

(4) Internarea deţinuţilor se face în baza biletului de internare,  eliberat de către medicul unităţii, urmare a:

a) actului medical propriu,

b) recomandării medicului specialist,

c) dispoziţiei organului judiciar,

d) urgenţelor medico-chirurgicale.

(5) Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de directorul penitenciarului şi de către medicul unităţii.  La externare, deţinuţii se transferă la penitenciarele de unde au fost internate.

(6) Aprobarea internării este dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia.

(7) În cursul spitalizării se acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare şi/sau paliative şi îngrijiri terminale după caz.

(8) La externare, deţinuţii pot primi la cerere o copie după scrisoarea medicală.

 

Art. 157

Examenul medical

(1) Examenul medical se realizează la primirea în penitenciar următoarelor categorii de deţinuţi:

a) deţinuţii nou-intraţi,

b) deţinuţii veniţi prin transfer,

c) deţinuţii veniţi în tranzit,

d) deţinuţii reprimiţi de la organele de cercetare penală,

e) deţinuţii veniţi din întreruperea executării pedepsei,

f) deţinuţii după evadare,

g) la prezentarea din învoire.

(2) Deţinuţii prevăzuţi la alin(1) sunt supuşi unui examen clinic general, cu scopul depistării semnelor evidente de agresiune, adicţii, tulburări psihice, risc de suicid, stabilirea formulei dentare, a depistării bolilor infectocontagioase şi parazitare luându-se măsurile medicale care se impun inclusiv internarea într-o unitate spitalicească;

(3) După primire, în termen de 72 de ore, medicul unităţii efectuează examenul clinic complet, putând fi solicitate suplimentar examene clinice de specialitate, investigaţii de laborator şi paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile de la depunere, să se stabilească un diagnostic prezumtiv, acordarea unui regim alimentar după caz şi stabilirea capacitatea de muncă, medicul consemnând constatările în dosarul medical.

(4) Examenul medical al deţinuţilor în timpul executării pedepsei, se realizează, în mod periodic, la cererea deţinutului, în baza unei programări întocmite de medicul şef, precum şi ori de câte ori este necesar.

(5) Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii şi  intimităţii persoanei în cauză.

(6) Informaţiile cu privire la starea de sănătate constatată cu ocazia examenului medical, nu pot fi furnizate altor persoane, decât în cazul în care deţinuţii îşi dau consimţământul liber, informat, scris şi prealabil; excepţie sunt cauzele expres prevăzute de lege.

(7) Informaţiile rezultate din examenul medical vor fi arhivate în dosarul medical al deţinutului, aceasta având dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, conform dispoziţiilor art.60 alin.2 din Lege.

(8) Deţinutul poate solicita să fie examinat contra cost, la locul de deţinere, în cadrul sectorului medical, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al deţinutului.

(9) La liberare, deţinuţii sunt examinaţi medical, concluziile înscriindu-se în fişa medicală, cu consemnarea datei şi orei la care s-a realizat examinarea.

 

Art. 158

Asistenţa medicală a femeii condamnate însărcinate

(1) Personalul medical are obligaţia de a lua în evidenţă femeia condamnată care este însărcinată, încă de la primirea în penitenciar.

(2) Urmărirea sarcinii se face potrivit recomandărilor medicului specialist de obstetrică-ginecologie, cu respectarea Ghidurilor de obstetrică-ginecologie.

(3) Femeia condamnată cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii, într-o secţie/compartiment de specialitate a unui penitenciar-spital. În cazul unei sarcinii cu risc, aceasta este internată de îndată în cea mai apropiată unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică care are un compartiment de specialitate.

(4) Penitenciarul-spital în care se află femeia condamnată însărcinată, ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua sanitară publică.

(5) După naştere, femeia condamnată, îşi poate îngriji copilul, până la împlinirea vârstei de un an, într-un penitenciar care asigură condiţiile necesare în acest scop.

(6) Femeile însărcinate sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an, nu pot munci în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore şi li se asigură un regim de corespunzător de hrană pentru ele şi pentru copii.

(7) Cu acordul mamei, copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. Încredinţarea se realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente, încredinţare dispusă de instanţa de judecată.

(8) Copiilor aflaţi într-o unitate penitenciară, în îngrijirea mamelor condamnate,  li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de imunizări. Vaccinurile se asigură prin structurile de specialitate teritoriale/de la nivel judeţean sau regional.

(9) Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului aflat într-un penitenciar, în îngrijirea femeii condamnate, se face prin examene de bilanţ, de către un medic de familie/medic pediatru.

 

Art. 159

Asistenţa medicală în secţiile speciale de psihiatrie

(1) În secţiile speciale de psihiatrie vor fi internaţi deţinuţii cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de consumul de alcool sau alte substanţe psihoactive/psihotrope în vederea stabilirii şi administrării tratamentului necesar şi desfăşurării programelor de intervenţie specifică, în vederea modificării pozitive a personalităţii şi comportamentului celor internaţi.

(2) Internarea în aceste secţii se va face în baza biletului de trimitere emis de către medicul unităţii sau ca urmare a recomandării medicului specialist psihiatru.

 

Art. 160

Măsuri ocazionate de constatarea urmelor de violenţă

(1) În cazul în care la examenul medical se constată că un deţinut prezintă semne de violenţă, medicul are obligaţia de a consemna cele constatate în fişa medicală, de a sesiza de îndată procurorul şi de a înştiinţa directorul penitenciarului.

(2) Când deţinutul declară în scris că semnele de violenţă nu se datorează unor acte de agresiune din partea altor persoane, sesizarea procurorului se face de către administraţia penitenciarului la propunerea medicului, dacă acesta apreciază că semnele de violenţă pot fi cauzate de o posibilă agresiune. În acest caz, deţinutul va fi prezentat, la solicitarea acestuia sau organului de urmărire penală, pentru efectuarea examenului medico-legal.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), deţinutul are dreptul de a cere, în scris, să fie examinat de către un medic legist sau de către un medic din afara sistemului penitenciar.

(4) Constatările medicului din afara centrului de detenţie sunt consemnate în fişa medicală a deţinutului, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce acesta a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.

(5) Cheltuielile ocazionate de examenele medicale prevăzute la alin. (2) se suportă de către solicitant, cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele financiare necesare pentru plata contribuţiei personale, caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii.

 

Art. 161

Măsuri în caz de autoagresiune

(1) În cazul în care medicul penitenciarului constată că deţinutul a recurs la acţiuni de autoagresiune, care pentru vindecare necesită internarea în infirmerie, spital penitenciar sau spital din reţeaua publică, întocmeşte un proces-verbal care, după ce este avizat de către directorul penitenciarului , se aduce la cunoştinţa persoanei în cauză, sub semnătură, şi se ataşează la dosarul individual.

(2) Durata internării în infirmerie, spital penitenciar sau spital din reţeaua publică se menţionează în procesul-verbal care se comunică de către administraţia  penitenciarului instanţei de executare, pentru a proceda conform dispoziţiilor legale.

(3) Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat  în situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt imputabile celor în cauză.

 

Art. 162

Informarea deţinuţilor despre evoluţia stării de sănătate

(1) Cu prilejul consultaţiei, deţinuţii sunt informaţi cu privire la starea personală de sănătate, despre prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi despre condiţiile terapeutice.

(2) Deţinuţii au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Deţinutul este informat despre consecinţele medicale ale refuzului sau întreruperii actelor medicale.

(3) Refuzul deţinutului privind efectuarea unei intervenţii medicale sau întreruperea actelor medicale la cererea acestuia nu poate face obiectul unui raport de incident şi nu constituie abatere disciplinară.

 

Art. 163

Interzicerea experimentelor ştiinţifice

Deţinuţii nu pot fi supuşi, nici chiar cu consimţământul lor, experimentelor ştiinţifice.

 

Art. 164

Confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a deţinuţilor

(1) Informaţiile cu privire la starea de sănătate pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele internate/ reprezentantul legal al acestora îşi dă consimţământul explicit asupra acestui fapt sau în cauzele expres prevăzute de lege.

(2) Informaţiile rezultate din examenul medical vor fi arhivate în dosarul medical al persoanei supuse privării de libertate, aceasta având dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, precum şi să solicite şi să primească, la externarea din spital, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 

Art. 165

Dreptul la asistenţă diplomatică

(1) Administraţia penitenciarului informează deţinuţii de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi îi sprijină în vederea contactării acestora, în conformitate cu prevederile art. 74din Lege.

(2) Deţinuţii cu altă cetăţenie decât cea română, precum şi apatrizii pot fi vizitaţi, cu informarea directorului penitenciarului, de către funcţionari ai reprezentanţelor diplomatice sau consulare, care le reprezintă interesele.

(3) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa cazurilor în care deţinuţii străini au renunţat la dreptul lor de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi de a fi vizitaţi de aceştia.

(4) Vizitele se desfăşoară în timpul zilei, în condiţiile prevăzute la art. 126.

 

Art. 166

Dreptul la încheierea căsătoriei

 (1) Căsătoria deţinutului realizată în condiţiile art. 75 din Lege se încheie în locul de deţinere, iar consimţământul viitorilor soţi se ia de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte penitenciarul.

 (2) În cazul încheierii căsătoriei, în condiţiile art. 75 alin. (5) din Lege, consimţământul viitorilor soţi se ia de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei localităţii în care se încheie căsătoria.

 (3) În cazul în care viitorii soţi se află în executarea unor pedepse privative de libertate şi nu se găsesc în acelaşi loc de deţinere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea scrisă a acestora şi cu avizul comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, ia măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul necesar încheierii căsătoriei.

(4) Analizele medicale necesare încheierii căsătoriei între deţinuţi de sex diferit, se realizează prin grija administraţiei penitenciarului, cheltuielile fiind suportate de solicitanţi.

(5) La încheierea căsătoriei pot participa, cu aprobarea directorului penitenciarului, un număr de maximum 10 persoane apropiate viitorilor soţi.

(6) După încheierea căsătoriei şi aprobarea vizitei intime de 48 de ore, directorul poate aproba primirea unui pachet de alimente,  în greutate de până la 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi legume, precum şi o cantitate de maximum 10 litri de apă minerală şi/sau băuturi răcoritoare dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii ieşirii din locul de deţinere. În acest caz, pachetul suplimentar nu va afecta dreptul prevăzut la art. 146 alin. 4.

 

Art. 167

Dreptul de a vota

(1) Administraţia penitenciarului asigură condiţiile necesare exercitării dreptului la vot, potrivit legii, al deţinuţilor cărora nu le-a fost interzis prin hotărârea de condamnare acest drept, prin colaborare cu birourile electorale şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

(2) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa cazurilor în care deţinuţii au renunţat la dreptul lor de a vota.

 

Art. 168

Dreptul la odihnă şi repausul săptămânal

(1) Deţinuţilor li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

(2) Deţinuţilor care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii.

(3) Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.

  

Art. 169

Dreptul la muncă

Dreptul la muncă al deţinuţilor se exercită în conformitate cu art. 78 din Lege şi art. 171 – 188.

 

Art. 170

Dreptul la învăţământ

Dreptul la învăţământ al deţinuţilor se exercită în conformitate cu art. 79 din Lege şi art. 193 -197.

CAPITOLUL VI

Munca prestată de către deţinuţi

 

Art. 171

Dispoziţii generale

(1) Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităţilor de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deţinuţi.

(2) Deţinuţii pot fi folosiţi la muncă în spaţii din interiorul sau exteriorul penitenciarului, la operatori economici, instituţii publice, precum şi la alte persoane fizice sau juridice.

(3) Folosirea la muncă a deţinuţilor se face cu respectarea procedurii de selecţionare şi repartizare la muncă, asigurarea măsurilor de siguranţă specifice fiecărui regim de executare, întocmirea documentelor de organizare şi funcţionare a punctelor de lucru, pregătirea şi dotarea locurilor de muncă cu unelte şi utilaje, asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, întocmirea documentelor de evidenţă a muncii şi acordarea drepturilor cuvenite pentru munca prestată.

(4) Munca prestată de deţinuţi urmăreşte menţinerea şi creşterea capacităţii acestora de a-şi câştiga existenţa după liberare şi realizarea unor venituri, care se pot folosi la îmbunătăţirea condiţiilor de deţinere şi pentru susţinerea acţiunilor de resocializare a persoanelor condamnate.

(5) În raport cu tipul regimului de executare, deţinuţilor li se poate cere să muncească. În acest sens, se ţine seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecăreia, de vârstă, starea de sănătate, măsuri de siguranţă precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

(6) Selecţionarea şi implicarea deţinuţilor în activităţi lucrative într-un anumit regim de prestare a muncii nu exclude participarea acestora şi la alte activităţi, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, cu condiţia respectării programului de lucru şi a dispoziţiilor legale privind durata muncii prestate.

 

Art. 172

Selecţionarea şi repartizarea la muncă

(1) Selecţionarea şi repartizarea la muncă a deţinuţilor se fac în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectoarelor de educaţie şi intervenţie psihosocială, regim penitenciar, medical, evidenţă şi organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar,  în calitate de preşedinte. Comisia se completează cu personal de specialitate, care verifică deprinderile profesionale ale deţinuţilor.

(3) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc criteriile pentru selecţionarea şi repartizarea la muncă.

(4) Deţinuţii selecţionaţi la muncă semnează un angajament care  cuprinde drepturile, obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de Lege în perioada desfăşurării activităţilor lucrative şi care se păstrează la dosarul individual.

(5) Angajamentul prevăzut la alin. (4) cuprinde şi referiri cu privire la posibilitatea încheierii un contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Lege.

(6) În măsura posibilităţilor, a cerinţelor de disciplină din locurile de deţinere şi în limite rezonabile, deţinuţii pot opta pentru un anumit loc de muncă sau pot schimba locul de muncă dacă posedă calificarea sau deprinderile necesare noului loc de muncă.

(7) Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate în formaţiuni de lucru, care nu depăşesc 50 de persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deţinere.

(8) În situaţia refuzului de a munci, comisia prevăzută la alin. (1) întocmeşte un proces-verbal care se depune la dosarul individual, fiind avut în vedere la evaluarea conduitei în detenţie a deţinutului şi a eforturilor depuse în cadrul muncii prestate.

(9) Procesul – verbal prevăzut la alin. (6) este avut în vedere la analiza efectuată în vederea schimbării regimului de executare de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege,  precum şi în cadrul comisiei de propuneri pentru liberare condiţionată.

 

Art. 173

Munca în regim de prestări de servicii

(1) Folosirea la muncă a deţinuţilor conform art. 83 alin. (1) lit. a) din Lege, se realizează în baza unui contract de prestări de servicii încheiat între directorul locului de deţinere în calitatea de prestator şi beneficiarul muncii prestate, denumit în continuare beneficiar.

(2) În contractele de prestări servicii este interzisă nominalizarea deţinuţilor care urmează să desfăşoare activităţi lucrative sau menţionarea unor date cu caracter personal ale acestora.

(3) Tarifele referitoare la activităţile ce urmează a se desfăşura se negociază între administraţia locului de deţinere şi beneficiar şi nu pot fi mai mici decât tariful aferent salariului minim brut pe economie, în condiţiile respectării duratei muncii şi a programului de lucru stabilit prin contract. Prin contract, tarifele pot fi stabilite şi în baza normelor de lucru determinate prin probe de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante.

(4) În situaţia în care beneficiarul nu respectă dispoziţiile legale ori a celor contractuale privind condiţiile de folosire la muncă a deţinuţilor, directorul locului de deţinere îi solicită ca în termen de 24 de ore să ia măsuri pentru respectarea acestora. Dacă în acest termen nu se iau măsurile necesare, directorul poate dispune retragerea parţială sau totală a deţinuţilor pentru o perioadă de timp limitată sau definitiv.

(5) Beneficiarul este obligat să asigure: baza tehnico-materială, conducerea lucrărilor, spaţii pentru servirea hranei, apă potabilă, asistenţa tehnică necesară, instructajul şi condiţiile de securitate a muncii, spaţii pentru grupuri sanitare şi, dacă este cazul, amenajările impuse pentru executarea pazei şi supravegherii la locul de muncă.

(6) Directorul locului de deţinere are obligaţia de a încheia contracte cât mai avantajoase, în măsura posibilităţilor, stabilind în sarcina beneficiarului muncii obligaţia de a asigura cheltuielile ocazionate de luarea măsurilor de siguranţă, transportul deţinuţilor, al personalului de escortare şi al hranei la locurile de muncă, precum şi materialele igienico-sanitare.

 

Art. 174

Munca în regie proprie

Deţinuţii desfăşoară activităţi lucrative în regie proprie în cadrul secţiilor şi atelierelor de producţie aparţinând penitenciarelor ori în cadrul lucrărilor de investiţii şi reparaţiilor capitale desfăşurate în penitenciar.

 

Art. 175

Activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului

(1) Munca prestată conform art. 83 alin. (1) lit. c) din Lege, se realizează în cadrul următoarelor activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, care nu se remunerează:

a) activităţile desfăşurate pentru: prepararea şi distribuirea hranei, întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor, utilajelor, întreţinerea şi conservarea clădirilor, menţinerea stării de curăţenie şi igienă în interiorul şi exteriorul locului de deţinere şi a camerelor de arest de la instanţele de judecată, manipularea materialelor, îngrijirea animalelor de serviciu şi întreţinerea spaţiilor destinate acestora, sprijinirea şi suportul activităţilor religioase, educative, culturale, ocupaţionale, sportive, medicale;

b) activităţile prestate în cadrul gospodăriilor agro-zootehnice;

c) activităţile în cadrul atelierelor, constând în servicii de cizmărie, croitorie, tâmplărie, spălătorie, frizerie, tinichigerie, lăcătuşărie şi altele asemenea;

d) activităţi de întreţinere a mijloacelor auto, precum şi de întreţinere şi reparaţii curente a clădirilor, instalaţiilor şi utilajelor din dotarea penitenciarului;

e) activităţile de planton pe timp de noapte la nivelul camerei de deţinere şi întărire a supravegherii la punctele de lucru şi pe perimetrele locurilor de deţinere, precum şi sprijinirea şi însoţirea deţinuţilor cu afecţiuni invalidante sau aflaţi în stare de neputinţă din cauza vârstei sau a altor afecţiuni medicale;

 (2) Repartizarea deţinuţilor la activităţile prevăzute la alin. (1) se efectuează în baza baremelor aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Art. 176

Munca deţinuţilor în caz de calamitate

(1) Organele administraţiei publice centrale sau locale pot solicita administraţiei locului de deţinere punerea la dispoziţie a unor deţinuţi, pentru înlăturarea efectelor generate de calamităţi.

(2) Folosirea deţinuţilor la muncă în caz de calamitate, se realizează cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea directorului locului de deţinere căruia i s-a adresat solicitarea. La propunerea formulată se anexează procesul verbal de calamitate încheiat de autorităţile publice locale sau centrale.

(3) Folosirea deţinuţilor la muncă în caz de calamitate se realizează în baza unor contracte fără contraprestaţie materială. Transportul deţinuţilor se realizează, de regulă, de către solicitant, iar, cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se poate efectua şi de către penitenciar.

(4) Prevederile art. 172 alin. (4) – (9) se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 177

Munca deţinuţilor pe bază de voluntariat

Unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pot încheia contracte de voluntariat cu persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, în scopul desfăşurării unor activităţi de interes public cu deţinuţii, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere, sau cu persoanele arestate preventiv, în interiorul acestuia, în condiţiile legii.

 

Art. 178

Condiţii de desfăşurare a muncii pe bază de voluntariat

(1) Deţinuţii pot presta muncă pe bază de voluntariat în temeiul unui contract de voluntariat, încheiat pe o perioadă determinată de până la 3 luni, între penitenciar, reprezentat prin directorul locului de deţinere, în calitate de prestator, şi beneficiarul voluntariatului.

(2) Prin contractul de voluntariat directorul locului de deţinere pune la dispoziţia beneficiarului, forţă de muncă în vederea desfăşurării unor activităţi de interes public, fără a obţine o contraprestaţie materială.

(3) Activităţile de interes public în care deţinuţii pot desfăşura muncă pe bază de voluntariat sunt următoarele:

a) activităţi de strângere a deşeurilor din zonele situate de-a lungul şoselelor, căilor ferate, apelor curgătoare, pădurilor, parcurilor, lacurilor şi din alte spaţii aparţinând domeniului public, în campanii organizate cu alţi parteneri sociali;

b) activităţi de plantări şi reîmpăduriri ale terenurilor aflate în domeniul public, în campanii organizate cu alţi parteneri sociali;

c) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;

d) activităţi de combatere a eroziunii solului şi de protecţie împotriva excesului de apă şi umiditate;

e) activităţi de amenajare sau îmbunătăţire a drumurilor publice de acces la exploataţiile agricole şi forestiere, inclusiv lucrări de marcare, semnalizare şi avertizare;

f) activităţi de extindere a sistemelor de irigaţii şi drenaj;

g) acţiuni de deszăpezire a spaţiilor publice, în situaţia unor ninsori abundente;

h) activităţi de igienizare organizate de autorităţile publice centrale şi locale, de organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial, în instituţii de stat, precum: spitale, policlinici, creşe, grădiniţe, şcoli, centre de plasament, instituţii de cercetare, poligoane de tragere, baze sportive, centre de îngrijire a bătrânilor, biblioteci, muzee, biserici, mănăstiri, precum şi în alte instituţii de cultură şi cult;

i) acţiuni de amenajare sau de îngrijire a adăposturilor pentru animale fără stăpân;

j) activităţi culturale, artistice, educative, sportive, religioase şi de protecţie a mediului, precum şi acţiuni de promovare a unor astfel de demersuri, organizate de autorităţile publice centrale şi locale, de organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de beneficiarul voluntariatului, după cum urmează:

    – acţiuni de valorificare a unor terenuri degradate şi redarea acestora ca zone verzi şi parcuri;

    – acţiuni educative de prevenire a săvârşirii de infracţiuni şi a consumului de droguri, alcool, tutun şi de popularizare a consecinţelor negative ale acestor fapte antisociale sau conduite atipice;

    – acţiuni de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală;

    – acţiuni specifice organizării unor expoziţii şi manifestări cultural-artistice, a unor întreceri sportive şi a unor manifestări religioase;

    – activităţi de îngrijire a persoanelor în vârstă, singure, bolnave, cu handicap sau alte dizabilităţi, în colaborare cu direcţiile judeţene de asistenţă socială, organizaţii neguvernamentale sau biserici;

    – activităţi de sprijinire a familiilor monoparentale, cu copii în întreţinere, aflate în evidentă stare de pauperitate, în colaborare cu direcţiile judeţene de asistenţă socială, organizaţii neguvernamentale sau biserici.

(4) Activităţile de interes public menţionate la alin. (3) pot face obiectul contractelor de voluntariat numai dacă desfăşurarea acestor activităţi nu intră în sarcina unor operatori economici privaţi, în baza contractelor cu titlu oneros încheiate de aceştia cu persoane juridice de drept public, fapt dovedit de beneficiarul voluntariatului printr-o declaraţie autentică dată pe propria răspundere.

(5) Prevederile art. 171 (alin. 3) se aplică corespunzător.

  

Art. 179

Contractul de voluntariat

(1) Obligaţiile părţilor sunt stabilite prin contractul de voluntariat, clauzele contractuale urmând a fi adaptate situaţiilor specifice desfăşurării fiecărui tip de activitate.

(2) Modelul contractului de voluntariat se stabileşte prin decizia a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Art. 180

Selecţionarea deţinuţilor la muncă pe bază de voluntariat

(1) Selecţionarea deţinuţilor în vederea folosirii lor la activităţi pe bază de voluntariat se face de către comisia prevăzută la art. 172 alin. (1), conform procedurilor de selecţionare la muncă.

(2) Cu prilejul analizării în cadrul comisiei se au în vedere atât natura faptei săvârşite, cât şi interdicţiile ce decurg din hotărârea judecătorească de condamnare, astfel încât deţinutul care face obiectul selecţionării să nu fie incompatibil cu activitatea ce urmează a fi desfăşurată.

(3) Deţinuţii selecţionaţi îşi exprimă consimţământul scris, în faţa comisiei prevăzute la prevăzută la art. 172 alin. (1), sub forma unui angajament care cuprinde obligaţiile pe care le au în desfăşurarea activităţilor de voluntariat.

 

Art. 181

Evidenţa muncii pe bază de voluntariat

(1) Administraţia locului de deţinere, ţine evidenţa voluntarilor, într-un registru anume destinat.

(2) Directorul penitenciarului întreprinde demersurile necesare pe lângă beneficiarul voluntariatului în vederea eliberării de către acesta a certificatului nominal care atestă calitatea de voluntar a deţinutului. Acesta se păstrează la dosarul individual şi se înmânează la punerea în libertate sau, pe parcursul executării pedepsei, la cererea deţinutului.

(3) Prevederile art. 172 alin. (4) – (9) se aplică în mod corespunzător.

Art. 182

Munca prestată în cazuri speciale

(1) Pentru femeile însărcinate sau cele care au născut şi au în îngrijire, durata zilei de muncă nu poate depăşi 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână.

(2) Deţinuţii care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei pot presta o muncă, numai la cererea acestora.

 

Art. 183

Durata muncii prestate

(1) Durata muncii este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână.

(2) Deţinuţii, pe baza acordului scris al acestora, pot presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe săptămână, în funcţie de regimul de prestare a muncii, acordându-li-se, după caz, drepturile băneşti cuvenite pentru acest program de muncă.

(3) Munca în timpul nopţii poate fi prestată cu acordul scris al deţinuţilor, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe săptămână. Se consideră munca prestată în timpul nopţii, activităţile lucrative desfăşurate între orele 22 – 06.

 

Art. 184

Venituri realizate din prestări de servicii şi din activităţi de producţie în regie proprie

(1) Veniturile realizate din prestări de servicii pot fi încasate în lei sau echivalent valoric în produse, servicii, materiale, obiecte de inventar, echipament, cazarmament, precum şi mijloace fixe, în condiţiile în care articolele respective sunt prevăzute în structura bugetului aprobat de venituri şi cheltuieli şi această modalitate de plată a fost stabilită prin contractul de prestări de servicii.

(2) Activităţile de producţie în regie proprie, realizate în secţii, ateliere şi gospodării agrozootehnice, precum şi munca prestată în cadrul lucrărilor de investiţii şi reparaţii curente sau capitale sunt remunerate pe bază de tarife diferenţiate pe categorii de activităţi, dar nu mai puţin decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, în condiţiile realizării normelor de lucru.

(3) Produsele realizate în secţii şi ateliere de producţie, precum şi excedentul din gospodăriile agrozootehnice pot fi valorificate pe piaţa liberă.

(4) Veniturile realizate de deţinuţi pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.

(5) Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu programul de muncă şi după caz, gradul de realizare a normei de lucru determinată prin probele de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante. Prin contractul de prestări servicii, se stabileşte dacă activitatea de prestări servicii se desfăşoară în baza normelor de lucru.

 

Art. 185

Repartizarea veniturilor

(1) Veniturile realizate de deţinuţi pentru munca prestată se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează conform art. 87 alin. (1) din Lege.

(2) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 90% din venitul cuvenit deţinuţilor se consemnează în fişa contabilă a persoanei şi pot fi folosite pe durata executării pedepsei, conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege.

 (3) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 10% din venitul cuvenit deţinuţilor se consemnează în fişa contabilă nominală şi se păstrează, pe numele acestora, la Trezoreria Statului, urmând a fi încasate în momentul punerii în libertate.

 (4) În cazul în care deţinutul a fost obligat la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, procentul de 50% din cota de 40% care îi revin acestuia conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Lege se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile, conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

  

Art. 186

Munca în cadrul structurilor de economie socială

(1) Munca în cadrul structurilor de economie socială se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată.

(2) Veniturile realizate de către deţinuţi pentru munca prestata în structurile de economie socială constituie venituri salariale şi se impozitează conform legislaţiei în vigoare.

Art. 187

Contractul

(1) Obligaţiile părţilor sunt stabilite prin contractul individual de muncă, clauzele contractuale urmând a fi adaptate situaţiilor specifice desfăşurării fiecărui tip de activitate, a statutului juridic al deţinutului, precum şi programul şi cerinţele impuse de administraţia penitenciarului.

(2) Dispoziţiile art. 173 se aplică în mod corespunzător.

Art. 188

Evidenţa muncii prestate

(1) Evidenţa muncii deţinuţilor se ţine de către personalul locului de deţinere şi al unităţii beneficiare.

(2) Modul de realizare a evidenţei muncii se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Capitolul VII

Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământul universitar şi formarea profesională a deţinuţilor

Art. 189

Conţinutul activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

(1) Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară, în interiorul şi exteriorul penitenciarului, în baza planificării executării pedepsei sau măsurii educative privative de libertate şi au drept scop creşterea şanselor de reintegrare socială a deţinuţilor şi a persoanelor internate. Acestea cuprind următoarele arii de intervenţie:

a) adaptarea la condiţiile privării de libertate;

b) instruire şcolară şi formare profesională;

c) activităţi educative şi recreative;

d) asistenţa socială;

e) asistenţa psihologică;

f) asistenţa religioasă;

g) pregătirea pentru liberare.

(2) Condiţiile şi metodologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a deţinuţilor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Demersurile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară individual sau colectiv, fiind structurate în programe şi activităţi de tip obligatoriu, opţional sau facultativ.

(4) Programele şi activităţile de tip obligatoriu desfăşurate cu deţinuţii se stabilesc de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege.

(5) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt desfăşurate de către personalul din sectorul reintegrare socială: educatori, preoţi, agenţi tehnici, monitori sportivi, psihologi şi asistenţi sociali, în condiţiile Standardelor naţionale în domeniul educaţiei, asistenţei psihologice şi asistenţei sociale, aprobate prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(6) La activităţile prevăzute la alin. (1) pot participa, în calitate de colaboratori, consilieri de probaţiune, voluntari şi reprezentanţi ai instituţiilor publice şi organizaţiilor neguvernamentale.

 

Art. 190

Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică

(1) Pentru fiecare deţinut, în perioada de carantină şi observare, se realizează o evaluare, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială.

(2) Administraţia locului de deţinere, a centrului educativ sau a centrului de detenţie, în urma evaluării şi identificării nevoilor individuale ale deţinutului sau ale persoanei internate şi în funcţie de posibilităţile instituţiei, este obligată să organizeze activităţi de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială, ţinând cont de natura infracţiunii comise, durata privării de libertate, regimul de executare, riscul pentru penitenciar, vârsta, starea de sănătate fizică şi mintală.

(3) Pentru fiecare deţinut, comisia prevăzută la art. 32 din Lege, la propunerea specialiştilor sectorului reintegrare socială,  aprobă Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, care este adus la cunoştinţă, sub semnătură.

(4) Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică cuprinde datele de identificare, programele şi activităţile recomandate deţinutului, ţinând cont de prioritizarea intervenţiei şi oferta de activităţi şi programe de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială existentă la nivelul unităţii.

(5) Revizuirea Planului individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică pentru fiecare deţinut se face periodic şi la nevoie, în condiţiile art. 90 alin. (5), în funcţie de concluziile evaluărilor periodice, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială.

(6) Planul se adaptează la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atenţie sporită categoriilor speciale de deţinuţi.

Art. 191

Activităţi în perioada de carantină şi observare

Activităţile derulate în perioada de carantină şi observare au ca scop cunoaşterea normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relaţiile cu alte persoane şi cuprind activităţi individuale sau colective desfăşurate de administraţia penitenciarului.

Art. 192

Activităţi în perioada de pregătire pentru liberare

Deţinuţii aflaţi în perioada premergătoare analizării în comisia de propuneri pentru liberare condiţionată, sunt incluse într-un program multidisciplinar, care vizează informarea cu privire la paşii care trebuie urmaţi după liberarea din penitenciar, în scopul reintegrării sociale.

Art. 193

Organizarea activităţilor de instruire şcolară

(1) Deţinuţii pot participa la cursuri de instruire şcolară, în condiţiile art. 79 din Lege.

(2) Administraţia locurilor de deţinere asigură condiţiile necesare instruirii şcolare a persoanelor condamnate pentru nivelurile de învăţământ general obligatoriu, în concordanţă cu normele cuprinse în Legea educaţiei naţionale şi condiţiile stabilite în protocolul de colaborare dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Justiţiei privind şcolarizarea şi profesionalizarea deţinuţilor.

(3) Numărul orelor de cursuri se stabileşte cu respectarea planurilor-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(4) Pentru deţinuţi se organizează cursuri de instruire şcolară prin programul “A doua şansă”.

(5) În fiecare loc de deţinere se organizează, cu sprijinul inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, şcoli sau clase afiliate la instituţiile de învăţământ din afara locului de deţinere.

(6) Cheltuielile legate de activitatea de instruire şcolară sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

(7) În conţinutul diplomelor nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor de şcolarizare în perioada executării pedepsei privative de libertate.

(8) Personalul didactic necesar pentru instruirea şcolară a deţinuţilor este asigurat şi salarizat de către inspectoratele şcolare judeţene, selecţionarea acestuia făcându-se cu consultarea administraţiei locului de deţinere.

(9) Metodologia şi normele referitoare la înscrierea şi participarea la cursuri de instruire şcolară sunt stabilite prin ordinul prevăzut de art. 89 alin. (8)din Lege.

Art. 194

Accesul la programe de studii universitare

(1) Deţinuţii pot urma, cu aprobarea directorului locului de deţinere, cursuri universitare în forma de învăţământ la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvenţă redusă care presupun deplasări pot participa numai deţinuţii clasificaţi în regim deschis. Pentru înscrierea la cursuri în forma de învăţământ la distanţă au şanse egale toţi deţinuţii, indiferent de regimul în care îşi execută pedeapsa.

(2) În cazul în care deţinutul urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, acesta îşi poate continua studiile numai în forma cursurilor de învăţământ universitar la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, conform dispoziţiilor alin. (1).

(3) Metodologia şi normele referitoare la înscrierea şi participarea la cursuri şi examene aferente învăţământului universitar sunt stabilite prin ordinul prevăzut de art. 89 alin. (8)din Lege.

(4) În vederea obţinerii aprobării, deţinutul face dovada scrisă a faptului că este acceptat să urmeze cursurile unei facultăţi, precum şi a efectuării plăţilor necesare continuării studiilor.

Art. 195

Organizarea cursurilor de formare profesională

(1) În locul de deţinere se pot organiza cursuri de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare a deţinuţilor în diferite meserii, în funcţie de opţiunile şi de aptitudinile acestora.

(2) Cursurile se desfăşoară în spaţii existente în locurile de deţinere, la furnizorii autorizaţi de formare profesională, precum şi în alte spaţii special amenajate, în baza acordurilor încheiate cu colaboratori din comunitate.

(3) Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice.

(4) În contractele de folosire la muncă a deţinuţilor pot fi prevăzute clauze prin care operatorii economici să desfăşoare sau să susţină material cursuri de formare profesională şi de atestare pe meserii a acestora.

(5) Directorul locului de deţinere poate aproba, la cerere, participarea deţinuţilor care execută pedeapsa privativă de libertate în regimul deschis, la activităţi de formare profesională, în exteriorul penitenciarului, cheltuielile legate de formarea profesională fiind suportate de deţinut sau de alte persoane fizice sau juridice.

(6) Documentele care atestă tipul de formare profesională se eliberează de către organizatorul cursului şi nu conţin menţiuni cu privire la starea de privare de libertate a persoanei, acestea fiind recunoscute în condiţiile legii.

(7) Metodologia şi normele referitoare la înscrierea şi participarea la activităţi şi cursuri de formare profesională sunt stabilite prin ordinul prevăzut de art. 89 alin. (8)din Lege.

Art. 196

Deţinuţii care au prioritate la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională

Au prioritate la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională tinerii şi persoanele analfabete.

 

Art. 197

Atestarea şcolară şi profesională

Pentru a urma cursuri de instruire şcolară sau de formare profesională, deţinuţii trebuie să prezinte documentele care atestă nivelul de pregătire şcolară anterior obţinut.

Art. 198

Organizarea şi funcţionarea bibliotecilor în locurile de deţinere

(1) În fiecare loc de deţinere se organizează şi funcţionează o bibliotecă la care au acces deţinuţii. Fondul de carte cuprinde un număr suficient de mare şi variat de volume, menit să răspundă diversităţii culturale a deţinuţilor.

(2) Fondul de carte se constituie prin cumpărare din subvenţii sau venituri proprii, transfer între instituţii, sponsorizări şi donaţii.

(3) Modul de gestionare şi utilizare a fondului de carte se face conform celui din bibliotecile publice.

(4) Administraţia locului de deţinere asigură gratuit un număr de ziare sau de publicaţii, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

(5) Deţinuţii îşi pot procura, prin grija administraţiei locului de deţinere, din banii personali, ziare, cărţi, publicaţii periodice şi reviste.

(6) În locurile de deţinere se pot edita reviste conţinând date informative despre activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, inclusiv creaţii literare aparţinând deţinuţilor.

Art. 199

Accesul la programele de radio şi televiziune

(1) Administraţia locului de deţinere asigură receptarea programelor de radio şi ale televiziunii publice, în vederea asigurării dreptului la informare.

(2) Aparatura radio-TV poate fi proprietatea administraţiei locului de deţinere sau a deţinutului.

(3) Administraţia locului de deţinere aprobă primirea aparaturii radio-TV de către deţinuţi, în baza ordinului prevăzut la art. 89 alin. (8)din Lege.

(4) Pe perioada detenţiei, aparatura radio-TV, aprobată potrivit alin. (3), nu poate fi înstrăinată altor deţinuţi şi nici folosită în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale.

(5) Folosirea aparaturii radio-TV se face conform programului stabilit, astfel încât să nu perturbe programul zilnic al deţinuţilor şi să nu contravină regulilor de disciplină din locurile de deţinere.

(6) În locurile de deţinere funcţionează studiouri radio-TV cu circuit închis dotate corespunzător care asigură, după caz, receptarea, transmiterea şi retransmiterea programelor de stat.

(7) Prin studiourile radio-TV cu circuit închis pot fi realizate şi transmise emisiuni proprii, cu caracter informativ şi educativ, destinate deţinuţilor.

Art. 200

Accesul la echipamente IT

Administraţia locului de deţinere poate aproba primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de echipamente IT de către deţinuţi, în condiţiile stabilite de ordinul prevăzut la art. 89 alin. (8)din Lege.

Art. 201

Accesul la activităţi interpenitenciare, manifestări cultural-artistice şi acţiuni de sponsorizare

(1) Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare organizării de spectacole, expoziţii şi alte manifestări culturale şi artistice, în care să fie implicaţi deţinuţii.

(2) La activităţile prevăzute la alin. (1) organizate în afara spaţiului de deţinere pot participa persoanele clasificate în regimurile deschis, semideschis şi închis, cu respectarea măsurilor de siguranţă corespunzătoare regimului celui mai restrictiv.

(3) În situaţii temeinic justificate, cu aprobarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau a directorului penitenciarului cu rol de coordonare zonală, se pot derula activităţi interpenitenciare cu participarea, în comun, a deţinuţilor clasificaţi în regimurile deschis, semideschis şi închis, cu respectarea măsurilor de siguranţă corespunzătoare regimului celui mai restrictiv.

(4) Materialele necesare desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1) se asigură de administraţia locului de deţinere, de soţ sau soţie ori de rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau de către alte persoane fizice ori juridice.

(5) Administraţia locului de deţinere încurajează şi sprijină iniţiativele instituţiilor publice şi a organizaţiilor neguvernamentale, precum şi pe cele ale persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate care doresc să contribuie la activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială destinate deţinuţilor sau să sponsorizeze astfel de acţiuni, dacă acestea nu contravin prevederilor legale ori regulilor privind siguranţa locurilor de deţinere.

Art. 202

Activităţi sportive şi recreative

(1) Administraţia locului de deţinere, în funcţie de posibilităţi, asigură, în spaţii special amenajate, practicarea individuală sau colectivă de către deţinuţi a unor jocuri ori activităţi sportive şi recreative, în vederea menţinerii tonusului fizic şi psihic, ţinând cont de starea de sănătate, aptitudini, vârstă şi preferinţe.

(2) Materialele şi echipamentele necesare desfăşurării activităţilor sportive şi recreative se asigură de administraţia locului de deţinere, iar cele ce depăşesc posibilităţile financiare ale unităţii pot fi procurate, cu aprobarea directorului, în conformitate cu anexa nr. 1 la regulament şi de către deţinuţi, familie sau alte persoane ori organizaţii.

(3) Activităţile sportive şi recreative se organizează şi se desfăşoară sub îndrumarea unui monitor sportiv.

(4) În locurile de deţinere se pot constitui echipe sau grupe de activităţi pe discipline sportive, în raport de regimurile de executare şi de conduită. Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate autoriza organizarea unor întreceri sportive între deţinuţii aflaţi în locuri de deţinere diferite. Întreceri sportive se pot organiza şi cu echipe sau grupe sportive din exteriorul locului de deţinere, cu aprobarea directorului unităţii.

(5) La activităţile prevăzute la alin. (4) desfăşurate în afara locului de deţinere pot participa persoane clasificate în regimurile deschis, semideschis şi închis, cu respectarea măsurilor de siguranţă corespunzătoare regimului celui mai restrictiv.

Art. 203

Asistenţa religioasă

(1) Deţinuţii au dreptul neîngrădit la asistenţă religioasă, în condiţiile stabilite prin regulamentul privind asistenţa religioasă în locurile de deţinere, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(2) Reprezentanţii organizaţiilor, asociaţiilor şi cultelor religioase pot desfăşura servicii şi activităţi religioase şi pot vizita deţinuţii, fără a afecta programul locului de deţinere, cu aprobarea directorului locului de deţinere.

(3) Dispoziţiile art. 122 se aplică în mod corespunzător.

Art. 204

Activităţile de asistenţă psihologică şi asistenţă socială

(1) Asistenţa psihologică şi asistenţa socială acordate deţinuţilor au ca scop oferirea de sprijin calificat pentru soluţionarea problemelor psihologice şi sociale ale acestora pe timpul executării pedepsei, în vederea pregătirii pentru reintegrarea în comunitate.

(2) Asistenţa psihologică este asigurată de către psiholog, iar cea socială de către asistentul social, organizarea şi desfăşurarea acestora fiind fundamentate de principiile de etică profesională, aferente legislaţiei specifice fiecărei profesii.

(3) Activităţile de asistenţă psihologică şi asistenţă socială pot fi desfăşurate individual sau în grup, în cabinetul de psihologie, de asistenţă socială sau în alte spaţiile special amenajate.

(4) Pentru compensarea unor nevoi de asistenţă psihologică, pot funcţiona în penitenciare comunităţi terapeutice, în condiţiile stabilite prin ordinul prevăzut la art. 89 alin. (8)din Lege.

Art. 205

Dispoziţii speciale

(1) Femeilor şi tinerilor condamnaţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, adecvate nevoilor şi personalităţii lor.

(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a deţinuţilor care prezintă dizabilităţi. Deţinuţilor care prezintă dizabilităţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială adecvate nevoilor şi personalităţii lor, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor.

(3) Pentru categoriile speciale de deţinuţi, dispoziţiile art. 35 alin. (1), art. 91 şi 93 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul VIII

Liberarea condiţionată

Art. 206

Categorii de deţinuţi discutaţi în comisia de liberare condiţionată

(1) În comisia pentru liberare condiţionată se analizează, în vederea propunerii pentru acordarea liberării condiţionate, la împlinirea fracţiunilor de executat conform Codului penal, deţinuţii din regimul semideschis şi deschis, care:

a) sunt condamnaţi la una sau mai multe pedepse privative de libertate;

b) sunt condamnaţi la una sau mai multe pedepse privative de libertate care sunt cercetate în altă cauză;

c) sunt condamnaţi la una sau mai multe pedepse privative de libertate care nu au executat fracţiunile prevăzute de Codul penal, la solicitarea instanţei de judecată.

(2) În comisia pentru liberare condiţionată se analizează şi deţinuţii care, anterior, nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, la termenele fixate de instanţele de judecată ori, după caz, de comisia liberare condiţionată.

Art. 207

Metodologie de lucru a comisiei pentru liberare condiţionată

(1) Comisia de liberare condiţionează, de regulă, se întruneşte săptămânal, în condiţiile art. 97 alin. (5) din Lege.

(2) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa zilelor considerate ca executate pe baza muncii depuse şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, data de împlinire a fracţiunii obligatorii de executat şi termenele de discutare

(3) Prin grija serviciului evidenţă deţinuţi se întocmeşte partea preconstituită a procesului verbal ce urmează a fi înaintat instanţei de judecată. Partea preconstituită a procesului verbal cuprinde următoarele menţiuni referitoare la deţinut:

a) date de stare civilă;

b) condamnarea şi fapta;

c) descrierea pe scurt a faptei;

d) modul de calcul al fracţiunilor prevăzute de Codul penal;

e) antecedente penale, făcându-se precizarea dacă este sau nu recidivist;

f) existenţa vreunui mandat de arestare preventivă sau hotărâre judecătorească în primă instanţa;

h) regimul de executare a pedepsei privative de libertate;

i) dacă a mai beneficiat sau nu de liberare condiţionată.

(4) Criteriile pe baza cărora comisia îşi formulează propunerile sunt cele prevăzute de art. 97 alin. (3) şi (4) din Lege.

(5) Propunerea membrilor comisiei pentru liberare condiţionată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat. Fiecare membru şi preşedintele comisiei îşi exprimă poziţia cu privire la oportunitatea liberării condiţionate a persoanei analizate, în scris şi motivat.

(6) Propunerea comisiei de liberare condiţionată împreună cu documentele pe care aceasta se sprijină sunt înaintate judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

(7) În cazul în care comisia pentru liberare condiţionată constată că deţinutul nu întruneşte condiţiile pentru a fi liberat condiţionat, i se pune în vedere acestuia, sub semnătură, că se poate adresa direct cu cerere instanţei de judecată.

Art. 208

Calculul fracţiunilor ce trebuie executate de către deţinuţi

Calculul fracţiunilor ce trebuie executate de către deţinuţi se face, potrivit prevederilor penale şi execuţional-penale referitoare la liberarea condiţionată în vigoare la data săvârşirii infracţiunii ori potrivit legii penale mai favorabile în cazul succesiunii legilor penale în timp.

Art. 209

Revocarea liberării condiţionate

Persoanele care au fost încarcerate în vederea executării restului de pedeapsă, în urma revocării acestuia pentru nerespectarea obligaţiilor legale şi a măsurilor de supraveghere, pierd beneficiul liberării condiţionate raportat la acelaşi mandat de executare a pedepsei privative de libertate.

CAPITOLUL IX

Recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare

Art. 210

Consideraţii generale

(1) Recompensele constituie un mijloc de individualizare a regimului de executare a pedepsei privative de libertate ce se acordă deţinuţilor care au o bună conduită şi au dovedit stăruinţă în muncă sau în cadrul activităţilor educative, culturale sau terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială sau cele de instruire şcolară şi formare profesională,precum şi celor care au prevenit producerea unor situaţii de risc pentru siguranţa penitenciarului, pentru alţi deţinuţi, personal sau alte persoane, în condiţiile art. 98 – 99 din Lege.

(2) O recompensă poate fi acordată unui deţinut o singură dată în cursul unei luni calendaristice, la sesizarea personalului care desfăşoară activităţi directe cu deţinuţii.

(3) În situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) şi e) din Lege, deţinuţii pot fi recompensaţi de mai multe ori în cursul unei luni calendaristice.

(4) Directorul locului de deţinere desemnează prin decizie, la începutul fiecărui an, secretarul comisiei pentru acordarea recompenselor.

(5) Rapoartele de recompensare, avizate negativ de către şeful secţiei, se înaintează comisiei pentru acordarea recompenselor, însoţite de motivare

(6) Analizarea rapoartelor de recompensare se realizează, lunar, în cadrul comisiei pentru acordarea recompenselor, hotărârea fiind luată cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acesteia.

(7) Recompensele prevăzute la art. 98 alin. (1) din Lege se acordă, de regulă, în mod gradual, astfel încât să se asigure o creştere treptată a gradului de responsabilizare şi libertate de mişcare a acestora, în context stimulativ, precum şi punerea în valoare, în egală măsură, a tipurilor de recompense.

(8) Deţinuţii împotriva cărora a fost declanşată procedura disciplinară şi care nu a fost finalizată, precum şi cei care se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare nu pot fi recompensaţi.

(9) Procedura de lucru a comisiei pentru acordarea recompenselor persoanelor aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pe baza Sistemului de creditare a participarii deţinuţilor la activităţi şi programe de educaţie, asistenţă psihologică şi socială, la activităţi lucrative, precum şi în situaţii de risc, se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(10) Sistemul de creditare prevăzut la alin. (9) este parte integrantă a instrumentelor standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de către deţinuţi, prevăzute de Lege.

Art. 211

Recompensa cu ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior

(1) Ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior se acordă deţinuţilor care:

a) timp de două luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. a) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;

b) timp de 3 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. b) şi c) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;

c) timp de 4 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. d) şi e) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;

d) timp de 5 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. f) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au manifestat o conduită regulamentară.

(2) Deţinuţii sancţionaţi disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării sancţiunii disciplinare.

(3) Luna în care un deţinut sancţionat disciplinar de mai multe ori poate fi recompensat cu ridicarea unei măsuri disciplinare aplicate anterior este luna imediat următoare datei celei mai îndepărtate la care se împlineşte termenul prevăzut de alin. (1), raportat la data aplicării fiecărei sancţiuni în parte. Ordinea ridicării sancţiunilor disciplinare prin recompensare respectă ordinea aplicării acestora.

Art. 212

Recompensa cu suplimentarea numărului comunicărilor on-line

(1) Prin recompensa cu suplimentarea numărului comunicărilor on-line se înţelege acordarea în plus faţă de drepturile prevăzute la art. 132 a cel mult două convorbiri on-line.

(2) Recompensa cu suplimentarea numărului comunicărilor on-line se acordă deţinuţilor aflaţi într-una din situaţiile prevăzute de art. 132 alin. (2) şi (4).

(3) Deţinuţii beneficiază de suplimentarea numărului de comunicări on-line, în luna imediat următoare recompensării.

Art. 213

Recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite

(1) Prin recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite se înţelege acordarea unui pachet şi a unei vizite, a unui pachet  sau a unei vizite.

(2) Deţinuţii beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum două luni de la data acordării acesteia.

Art. 214

Recompensa cu suplimentarea dreptului la vizită intimă

(1) Prin recompensa cu suplimentarea dreptului la vizită intimă se înţelege acordarea unei vizite intime în plus faţă de numărul stabilit la art. 144 alin. (1).

(2) Deţinuţii beneficiază de suplimentarea dreptului la vizită intimă, în luna imediat următoare recompensării.

Art. 215

Permisiunea de ieşire din penitenciar

(1) La analizarea propunerilor, în vederea acordării recompensei cu permisiunea de ieşire din penitenciar, se are în vedere în ce măsură deţinuţii:

a)au o conduită constant pozitivă;

b)sunt stăruitori în muncă;

c)participă activ în cadrul activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi formării profesionale;

 (2) Permisiunea de ieşire din penitenciar nu se acordă în cazurile în care deţinuţii se află într-una din următoarele situaţii:

a) nu prezintă suficientă încredere că nu mai comit alte infracţiuni;

b) sunt cercetaţi sau urmăriţi penal în alte cauze;

c)au pe rolul organelor judiciare cauze al căror obiect poate influenţa conduita şi comportamentul acestora pe perioada permisiunii de ieşire din penitenciar;

d)sunt clasificaţi în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.

(3) La verificarea întrunirii cumulative a condiţiilor şi criteriilor stabilite de lege, se vor avea în vedere şi următoarele aspecte referitoare la persoana deţinutului:

a)natura infracţiunii;

b)durata pedepsei;

c)regimul de executare;

d)numărul şi natura recompenselor acordate anterior;

e)perioada executată, raportat la durata din pedeapsă ce mai trebuie executată până la analizarea în comisia pentru liberare condiţionată;

f)istoricul infracţional;

g)apartenenţa la grupări de criminalitate organizată;

h)conduita la revenirea în penitenciar, dintr-o permisiune de ieşire din penitenciar acordată anterior;

i)comportamentul avut înainte de arestare şi modul în care deţinutul este cunoscut în comunitate; vor fi avute în vedere, cu precădere, datele din dosarul individual al deţinutului;

j)menţinerea legăturilor cu membrii de familie;

k)existenţa suspiciunilor cu privire la deţinere/consum/trafic obiecte şi substanţe interzise.

(4) De regulă, recompensa cu permisiunea de ieşire din penitenciar se acordă numai după o perioadă de cunoaştere şi evaluare în cadrul aceluiaşi loc de deţinere de cel puţin 4 luni înaintea analizării, în vederea acordării sau formulării de propuneri.

Art. 216

Măsuri determinate de acordarea permisiunii de ieşire din penitenciar

(1) Data punerii în aplicare a recompensei cu permisiunea de ieşire din penitenciar este stabilită de către directorul penitenciarului.

(2) Înainte de punerea în aplicare a recompensei cu permisiunea de ieşire din penitenciar, directorul penitenciarului efectuează instruirea deţinutului, sub următoarele aspecte:

a) data şi ora la care trebuie să se înapoieze;

b) regulile pe care trebuie să le respecte şi consecinţele nerespectării acestora;

c) obligativitatea prezentării la autorităţile publice locale sau la organele de poliţie din localitatea în care se deplasează, pentru confirmarea prezenţei în acea localitate, atât la sosire, cât şi la plecare, în cazul unei permisiuni de ieşire din penitenciar mai mari de 24 de ore.

(3) Deţinutul semnează un angajament, în sensul celor prevăzute la alin. (2).

(4) În cazul deţinuţilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori al deţinuţilor cu dizabilităţi, care pentru deplasare necesită însoţitor, administraţia penitenciarului înştiinţează în timp util reprezentanţii legali ori, după caz, soţul sau soţia ori rudele până la gradul IV inclusiv, care semnează angajamentul prevăzut la alin. (3) alături de deţinut.

(5) La ieşirea din locul de deţinere, deţinutului i se înmânează actul de învoire, care face dovada identităţii şi a intervalului de timp pentru care este acordată permisiunea.

(6) O zi permisiune de ieşire din penitenciar este echivalentă cu intervalul orar de 24 de ore.

(7) Despre permisiunea ieşirii din penitenciar serviciul de evidenţă deţinuţi informează, înainte de plecarea din locul de deţinere, organele de poliţie aflate în raza localităţii unde se deplasează deţinutul şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

(8) Cheltuielile efectuate pe timpul permisiunii ieşirii din penitenciar sunt suportate de către deţinut.

(9) La revenirea în penitenciar, deţinuţii sunt supuşi în mod obligatoriu unui examen medical şi unui control amănunţit, corporal şi al bagajelor. Cu eventualele sume de bani sau bunuri cu care se prezintă deţinutul la întoarcerea în penitenciar se procedează la fel ca în situaţia depunerii în penitenciar, cu precizarea că nu sunt admise pachete cu alimente, decât în limita drepturilor.

(10) În situaţia neprezentării la timp din permisiunea de ieşire din penitenciar, sunt sesizate organele de poliţie, în vederea declanşării procedurilor specifice pentru darea în urmărire a deţinutului.

(11) În situaţia în care, în intervalul de timp scurs de la aprobarea recompensei cu permisiunea de ieşire din penitenciar şi până la punerea în aplicare, deţinutul săvârşeşte o abatere disciplinară sau au apărut elemente noi, care nu mai justifică acordarea recompensei, comisia pentru acordarea recompenselor sau, după caz, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune ca recompensa să nu se acorde, făcându-se menţiuni în acest sens pe raportul de recompensare.

(12) Conducerea fiecărui penitenciar dispune măsuri de informare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la numărul deţinuţilor aflaţi în permisiunea de ieşire din penitenciar.

Art. 217

Reglementarea abaterilor disciplinare

(1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru săvârşirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 100 sunt cele prevăzute la art. 101 alin. (1) din Lege.

(2) În baza unui raport de incident se poate aplica o singură sancţiune disciplinară.

(3) În situaţia în care prin raportul de incident se constată abateri disciplinare comise prin mai multe acţiuni sau inacţiuni, se aplică sancţiunea disciplinară pentru abaterea cea mai gravă.

Art. 218

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare uşoare

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (3) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună

c) Suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare uşoare sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 219.

Art. 219

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare grave

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună

b) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună

c) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, pe o perioadă de cel mult o lună;

d) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 2 luni.

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare grave sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 220.

Art. 220

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare foarte grave

 (1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (1) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, pe o perioadă de cel mult 2 luni;

b) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;

c) izolarea.

Art. 221

Obiectivele procedurii disciplinare

(1) În locurile de deţinere, ordinea şi disciplina sunt stabilite şi menţinute riguros, în scopul asigurării securităţii colective şi individuale, precum şi a unei vieţi în comun bine organizate.

(2) Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra oricărui deţinut decât acelea care decurg din prevederile legale.

Art. 222

Interdicţii referitoare la procedura disciplinară

(1) Niciun deţinut nu poate fi sancţionat disciplinar decât în conformitate cu dispoziţiile Legii şi ale prezentului regulament şi niciodată de două ori pentru aceeaşi faptă.

(2) Deţinuţii pot fi sancţionaţi disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea deţinutului este obligatorie.

(3) Nu se poate îngrădi dreptul unei deţinut la apărare sau al folosirii căilor de atac împotriva sancţiunii disciplinare aplicate.

Art. 223

Interdicţii referitoare la aplicarea unor măsuri coercitive asimilate sancţiunilor disciplinare

(1) Sancţiunile colective, pedepsele corporale, izolarea în încăperi fără lumină şi ventilaţie şi orice tratament inuman sau degradant sunt interzise.

(2) Este interzisă folosirea ca sancţiune a mijloacelor de constrângere sau imobilizare. Folosirea acestor mijloace este posibilă atunci când deţinutul se află într-o stare de criză sau există riscul iminent de autorănire ori de violenţă asupra altor persoane sau ca măsură de siguranţă pe timpul escortării la organele judiciare, la unităţi sanitare sau în alte locuri, fiind însă înlăturate când autoritatea judiciară sau administrativă dispune în acest sens.

(3) Este interzisă utilizarea forţei fizice ca sancţiune împotriva deţinuţilor.

Art. 224

Declanşarea procedurii disciplinare

(1) Constatarea abaterii disciplinare, procedura disciplinară şi plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină sunt prevăzute la art. 102 – 104 din Lege.

(2) În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, rapoartele de incident se depun la şeful de tură, care le predă în prima zi lucrătoare şefului secţiei unde este cazat deţinutul.

(3) În situaţia în care abaterea disciplinară este săvârşită pe perioada transferului între locurile de deţinere subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, raportul de incident este întocmit de şeful escortei, acesta fiind remis şefului de tură din unitatea de destinaţie.

(4) Comisia de disciplină prevăzută la art. 103 alin. (2) din Lege funcţionează în fiecare loc de deţinere, secretarul acesteia fiind o persoană desemnată de director.

(5) Atunci când după săvârşirea unei abateri disciplinare se impune transferarea de îndată a deţinutului într-un alt loc de deţinere subordonat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau Ministerului Afacerilor Interne, raportul de incident se trimite împreună cu celelalte documente întocmite unităţii în care a fost transferat deţinutul, în vederea continuării procedurii disciplinare.

(6) În cazul în care, pentru motive de siguranţă, se impune separarea preventivă a deţinutului, directorul locului de deţinere poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor, dispoziţiile art. 26 din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 225

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

(1) Autoritatea disciplinară este exercitată numai de comisia de disciplină.

(2) Măsura disciplinară se stabileşte de comisia de disciplină, prin hotărâre scrisă.

(3) Preşedintele comisiei de disciplină solicită medicului unităţii să facă recomandări, în condiţiile art. 101 alin. (4) din Lege

  

Art. 226

Individualizarea sancţiunii disciplinare

(1) Stabilirea sancţiunii disciplinare, în conformitate cu art. 218 – 220, se face în raport cu gravitatea abaterii disciplinare comise şi cu persoana deţinutului, care se evaluează după următoarele criterii:

 a) împrejurările şi modul de comitere a abaterii disciplinare, precum şi mijloacele folosite;

b) gradul de afectare a convieţuirii normale din penitenciar ori a siguranţei acestuia

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale abaterii disciplinare;

d) motivul săvârşirii abaterii disciplinare şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa abaterilor disciplinare comise anterior;

f) atitudinea deţinutului după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare

g) manifestarea unei evidente agresivităţi sau violenţe ori când acestea afectează în mod grav convieţuirea normală din locul de deţinere, precum şi siguranţa acestuia

h) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate.

(2) În cuprinsul hotărârii comisiei de disciplină se fac menţiuni cu privire la criteriile prevăzute la alin. (1), dispoziţiile art. 103 alin. (7) din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

(3) În cazul în care se constată că se impune schimbarea regimului de executare, comisia de disciplină sesizează comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

 

Art. 227

Executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea

(1) Sancţiunea disciplinară cu izolarea se execută, de regulă, individual, în secţiile de maximă siguranţă ale locurilor de deţinere sau în camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a pedepsei în care se află persoana sancţionată.

(2) Camerele destinate executării sancţiunii disciplinare cu izolarea beneficiază de iluminat natural şi de aerisire şi sunt prevăzute cu sisteme de încălzire, alimentare cu apă şi alte dotări necesare igienei.

(3) Amenajarea şi dotarea camerelor destinate executării sancţiunii disciplinare cu izolarea sunt stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Deţinuţii care execută sancţiunea disciplinară cu izolarea sunt examinaţi zilnic de medicul locului de deţinere.

(5) La propunerea medicului locului de deţinere, sancţiunea disciplinară cu izolarea poate fi întreruptă din motive de sănătate.

Art. 228

Drepturile, obligaţiile şi interdicţiile deţinuţilor aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea

(1) Deţinuţii aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea beneficiază pe toată perioada acesteia de dreptul de petiţionare, la corespondenţă şi la informare prin presa scrisă, la hrană conform normelor în vigoare, asistenţă medicală, precum şi la plimbare în spaţii special amenajate, separat de ceilalţi deţinuţi.

(2) Dotarea şi amenajarea spaţiilor destinate plimbării persoanelor care execută sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Fumatul este permis numai pe timpul efectuării activităţii de plimbare.

(4) Pe timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea, deţinuţii nu sunt scoşi la muncă, nu participă la activităţile cultural-educative şi sportive, sunt privaţi de posibilitatea de a păstra şi de a folosi aparatura radio-tv.

(5) Pe timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea, deţinuţilor li se suspendă dreptul de a primi bunuri, de a primi vizite, cu excepţia vizitelor apărătorului, persoanelor cu calităţi oficiale sau ale reprezentanţilor diplomatici, de a efectua convorbiri telefonice, precum şi cumpărături, în afara articolelor necesare pentru petiţionare, corespondenţă, fumat şi igienă individuală.

(6) Vizitele prevăzute la alin. (5) se desfăşoară cu dispozitiv de separare, indiferent de regimul de executare în care este inclus deţinutul.

Capitolul X

Documente întocmite de administraţia penitenciarului

 

Art. 229

Dosarul individual al deţinutului

(1) Dosarul individual al deţinutului, prevăzut la art. 105 alin. (1) din Lege, conţine documentele şi informaţiile cu privire la situaţia sa juridică şi conduita adoptată pe toată perioada deţinerii, inclusiv cele privind existenţa unor abateri şi sancţiuni disciplinare.

(2) Dosarul individual însoţeşte deţinutul până la punerea sa în libertate.

(3) Dosarul individual este confidenţial şi se păstrează în deplină siguranţă de administraţia penitenciarului, fiind accesibil personalului desemnat de directorul penitenciarului, precum şi persoanelor şi organelor autorizate conform legii.

Art. 230

Gestionarea dosarului individual

(1) Dosarul individual al deţinutului este compus din 5 părţi distincte, gestionate la nivelul fiecărei unităţi subordonate, după cum urmează:

a) documentarul penal, gestionat de către structura de evidenţă deţinuţi;

b) fişa medicală, gestionată de către serviciul medical;

c) dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială, gestionat de către structurile de educaţie şi asistenţă psihosocială;

d) dosarul privind cererile formulate de deţinut a căror competenţă de soluţionare aparţine administraţiei locului de deţinere, gestionat de către şeful secţiei de deţinere unde este cazată deţinutul;

e) dosarul disciplinar, gestionat de către persoana desemnată de director ca secretar al comisiei de disciplină.

(2) La primirea deţinutului în penitenciar, lucrătorul de evidenţă transmite personalului desemnat din cadrul  structurilor de educaţie şi asistenţă psihosocială,

secretarului comisiei de disciplină şi şefului secţiei, o fişă opis, care se include în partea interioară a coperţii fiecărei părţi componente se include şi în care se înscriu toate documentele clasate în ordine cronologică.

(3) Scoaterea părţilor componente ale dosarului individual din cadrul sectorului se face în baza condicii de predare primire.

(4) Atât la predarea cât şi la primirea părţii componente a dosarului individual se verifică existenţa tuturor documentelor constitutive.

(5) Prin ordinul prevăzut de art. 231 alin. (3) se stabilesc categoriile de documente care se păstrează în fiecare parte componentă a dosarului individual şi activităţile pentru punerea la dispoziţie a acestuia, persoanelor şi instituţiilor prevăzute de Lege şi prezentul regulament.

(6) Tarifele pentru serviciile de fotocopiere a documentelor aflate în dosarul individual se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Art. 231

Măsuri de ţinere a evidenţei deţinuţilor şi protecţia datelor cu caracter personal

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în exercitarea atribuţiilor care îi revin, utilizează şi poate crea, în condiţiile legii, aplicaţii informatizate de gestiune a datelor referitoare la realizarea scopului pedepsei, precum şi a datelor referitoare la activităţi conexe şi auxiliare acesteia.

(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor adoptă măsurile tehnice şi organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale deţinuţilor împotriva oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.

(3) Evidenţa nominală şi statistică determinată de punerea în executare a pedepselor şi măsurilor privative de libertate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este reglementată prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 232

Realizarea materialelor audiovideo

Fotografierea, înregistrarea audiovizuală cu privire la activităţile din locurile de deţinere sunt permise numai cu încuviinţarea directorului locului de deţinere.

TITLUL IV

Executarea măsurilor preventive privative de libertate

CAPITOLUL I

Executarea măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă

Art. 233

Organizarea centrelor de reţinere şi arestare preventiv

(1) Prin ordin al ministrului afacerilor interne se înfiinţează centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Centrele de reţinere şi arestare preventivă sunt conduse de către un şef de centru.

(3) Centrele de reţinere şi arestare preventivă se organizează şi se amenajează astfel încât să asigure condiţiile necesare aplicării regimului de executare a măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul urmăririi penale, desfăşurării activităţilor de muncă neremunerată, de cazare, hrănire, echipare, asigurării vizitei medicale, consultaţiei şi efectuării triajul epidemiologic, igienei individuale şi colective, precum şi realizării tuturor măsurilor de siguranţă în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de persoane încarcerate.

(4) Măsurile necesare pentru siguranţa centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi amenajările, dispozitivele, personalul şi dotarea acestuia, mijloacele tehnice pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, a spaţiilor interioare şi a căilor de acces sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(5) Activitatea centrelor de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne este supusă inspecţiilor, evaluărilor şi controalelor efectuate de personal specializat din cadrul acestui minister, cu respectarea regulilor şi procedurilor proprii.

(6) În cadrul centrelor de reţinere şi arestare preventivă sunt organizate şi clar delimitate, sectorul de cazare a persoanelor private de libertate şi sectorul administrativ.

Art. 234

Organizarea sectorului de cazare a persoanelor private de libertate

(1) Sectorul de cazare a persoanelor private de libertate are, de regulă, un punct de primire a persoanelor private de libertate, camere, birouri de lucru pentru personal, bloc alimentar, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale persoanelor private de libertate, posturi telefonice, cutii poştale şi bibliotecă.

(2) Pot fi amenajate, după caz şi în funcţie de posibilităţi, spaţii destinate asigurării vizitei medicale, consultaţiei şi efectuării triajul epidemiologic, birouri de lucru pentru judecătorul de supraveghere a privării de libertate, cabinet de psihologie, spaţii pentru practicarea sportului şi pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber, puncte de documentare şi informare electronică, spaţii corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line, cluburi, locuri de practicare a religiei.

(3) Sectorul de cazare este compartimentat astfel încât să asigure condiţiile necesare separării diferitelor categorii de persoane încarcerate.

Art. 235

Organizarea sectorului administrativ

(1) Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de cazare a persoanelor private de libertate şi cuprinde, de regulă, birouri de lucru pentru personal şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spaţii destinate personalului care asigură paza şi activităţile de escortă/transfer, spaţii destinate acordării asistenţei medicale, spaţii special amenajate pentru armament şi muniţia de serviciu, precum şi spaţii de acordare a dreptului la apărare, la pachet şi vizită.

(2) În sectorul administrativ pot fi amenajate, după caz, bucătărie şi sală de mese pentru personal, spaţii pentru depozitare, precum şi toate utilităţile necesare unei bune funcţionări a centrului de reţinere şi arestare preventivă.

Art. 236

Structura cu rol de coordonare a centrelor de reţinere şi arestare preventivă

(1) Structura cu rol de coordonare a centrelor de reţinere şi arestare preventivă organizează, coordonează şi monitorizează aplicarea şi modul de respectare a legislaţiei în vigoare, precum şi implementarea unor noi prevederi legislative şi normative.

(2) În cazul în care capacitatea legală de cazare a unui centru este depăşită, şeful centrului poate informa structura cu rol de coordonare a centrelor de reţinere şi arestare preventivă, în vederea redistribuirii persoanelor private de libertate în alte centre de reţinere şi arestare preventivă.

(3) Şeful acestei structuri specializate stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea centrului unde se va efectua transferul, astfel încât să fie asigurată respectarea drepturilor fundamentale şi să nu fie afectată buna desfăşurare a procesului penal.

Art. 237

Locul de executare a măsurilor preventive

Măsura reţinerii şi a arestării preventive în cursul urmăririi penale se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 238

Primirea în centrele de reţinere si arestare preventiva

(1) Persoanele private de libertate sunt primite în centrele de reţinere şi arestare preventivă în baza documentelor întocmite de organele de executare sau aflate asupra acestora, după cum urmează:

a) ordonanţa prin care s-a dispus măsura reţinerii sau, după caz,  mandatul de arestare preventivă, în original sau în copie certificată;

b) actul de identitate sau procesul verbal de stabilire a identităţii întocmit de organul de executare;

c) copia procesului verbal privind data şi ora la care a fost înmânată persoanei private de libertate, ordonanţa prin care s-a dispus măsura reţinerii sau, după caz, a mandatului de arestare preventivă;

d) notă de introducere în centrul de reţinere şi arestare preventivă;

e) proces verbal privind anunţarea familiei cu privire la măsura preventivă de libertate dispusă;

f) proces verbal de verificare în aplicaţia cu persoane urmărite;

g) fişa de cazier judiciar ;

h) fişa de cunoaştere a persoanei;

i) fişă medicală.

(2) Primirea persoanelor condamnate, arestate preventiv, în curs de judecată sau faţă de care au fost luate măsuri educative, transferate din penitenciar, centru de arestare preventivă sau centru de detenţie în centrele de reţinere şi arestare preventivă se realizează potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) şi (2) din Lege şi în baza dosarului individual prevăzut la art. 105 alin. (2) din Lege.

(3) În cazul în care deţinuţii nu au fost primiţi, motivat, în penitenciar datorită existenţei în mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea a unor erori materiale de natură a nu permite identificarea persoanei sau stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de identificare ale persoanei existente în evidenţele organelor de poliţie şi hotărârea instanţei de judecată, acestea sunt primite temporar în centrele de reţinere şi arestare preventivă în baza următoarelor documente:

a) adresa unităţii de penitenciar cu motivele refuzării primirii;

b) mandatul de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în original sau copie;

c) actul de identitate sau procesul verbal de stabilire a identităţii întocmit de organul de executare;

d) copia procesului verbal privind data şi ora la care a fost înmânat persoanei private; de libertate mandatul de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă;

e) notă de introducere în centrul de reţinere şi arestare preventivă;

f) proces verbal privind anunţarea familiei cu privire la măsura preventivă de libertate dispusă;

g) proces verbal de verificare în aplicaţia cu persoane urmărite;

h) fişa de cazier judiciar ;

i) fişa de cunoaştere a persoanei;

j) fişă medicală.

(4) În cazul în care la depunerea în centrul de reţinere şi arestare preventivă a deţinuţilor prevăzuţi la alin. (3) nu s-a întocmit fişa de cazier judiciar, administraţia centrului va primi persoana privată de libertate, urmând ca fişa de cazier să fie transmisă de organul de executare în termen de 3 zile lucrătoare.

Art. 239

Aplicarea unor dispoziţii

(1) Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi măsurile necesare pentru siguranţa acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Dispoziţiile prezentului regulament, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din prezentul capitol se aplică în mod corespunzător, în funcţie de posibilităţile centrului de reţinere şi arestare preventivă şi persoanelor private de libertate încarcerate, cu excepţia următoarelor dispoziţii privind:

 a) perioada de carantina si observare ;

 b) dreptul la vizită intimă şi suplimentarea dreptului la vizită intimă;

 c) dreptul la învăţământ;

 d) permisiunea de ieşire din penitenciar;

 e) cazarea temporară în camera de protecţie;

 f) cazarea persoanei aflată în refuz de hrană.

(3) Numărul de vizite la care au dreptul persoanele private de libertate:

a) majori beneficiază de 4 vizite/lună;

b) minori beneficiază de 6 vizite/lună, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Lege.

(4) Persoanele private de libertate beneficiază zilnic de 1 oră timp de plimbare.

(5) Pentru centrele de reţinere şi arestare preventivă ordinele prevăzute de art. 98 alin. (3), art. 109 alin. (8), art. 110 alin. (3), art. 198 alin. (4), art. 203 alin. (1) şi art. 231 alin. (3) se emit de ministrul afacerilor interne, iar deciziile prevăzute de art. 15 alin. (6), art. 32 alin. (3), art. 99 alin. (12), art. 109 alin. (4), art. 130, art. 136 alin. (9), art. 149 alin. (2), art. 172 alin. (3), art. 175 alin. (2), art. 188 alin. (2) şi art. 230 alin. (6) se emit de conducătorul structurii cu rol de coordonare.

(6) Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă asigură pentru persoanele arestate preventiv în cursul urmăririi penale spaţiul şi facilităţile necesare acordării dreptului la vizită şi de a comunica cu mass-media, doar după obţinerea acordului procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, materializat în condiţiile stabilite în regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(7) Acordul procurorului este solicitat de către administraţia centrului de îndată, după depunerea cererii de acordare a drepturilor prevăzute în art. 110 alin. 3 din Lege, acesta putând fi obţinut prin note telefonice, fax, poştă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiţii care să permită autorităţilor destinatare să-i stabilească autenticitatea.

(8) Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă asigură spaţiul şi facilităţile necesare acordării dreptului la asistenţă juridică, cu respectarea confidenţialităţii vizitei, sub supraveghere.

(9) Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului, precum şi condiţiile în care se acordă vizita se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(10)  Comisia prevăzută la art. 110 alin. 4 din Lege se întruneşte ori de câte ori este necesar în vederea analizării rapoartelor cu propuneri de acordare a unei recompense sau stabilire a unei sancţiuni şi funcţionează în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. 2 din Lege.

(11) Persoanele private de libertate care au o bună conduită, participă şi dovedesc interes în muncă neremunerată, sprijină şi îngrijesc persoane private de libertate cu dizabilităţi, contribuie la prevenirea sau înlăturarea unor situaţii de risc, precum şi cele ale căror invenţii, inovaţii şi lucrări ştiinţifice au fost confirmate de autorităţile competente pot fi stimulate prin acordarea unei recompense.

(12) În situaţia în care abaterea disciplinară este săvârşită pe perioada transferului, raportul de incident este întocmit de şeful escortei, acesta fiind remis unităţii de destinaţie.

(13) În cazul în care, pentru motive de siguranţă, se impune separarea preventivă a persoanei private de libertate, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor.

Art. 240

Regimul de executare a măsurilor preventive privative de libertate

 (1) Regimul de executare a măsurilor preventive privative de libertate constă atât în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere, escortare şi restrângere a libertăţii de mişcare a persoanelor încarcerate, cât şi de menţinere a ordinii şi disciplinei, în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale.

(2) Siguranţa încarcerării se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă în scopul :

a) impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a persoanelor private de libertate pentru împiedicarea sustragerii de la executarea măsurilor privative de libertate ;

b) aplicarea regimului de executare a măsurilor preventive privative de libertate;

c) prezentarea în faţa organelor judiciare a persoanelor private de libertate;

d) prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi a apariţiei unor situaţii de risc pentru ordinea de drept;

e) apărarea locurilor de încarcerare;

f) protejării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor private de libertate, personalului centrului şi oricăror altor persoane.

(3) Măsurile necesare pentru siguranţa centrului de reţinere şi arestare preventivă, paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) Pentru realizarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) – (3), fiecare loc de deţinere trebuie să dispună de personal propriu specializat, selecţionat, pregătit şi instruit pentru executarea atribuţiilor de serviciu specifice, cu respectarea unei proporţii de minimum un lucrător la 3 persoane private de libertate.

Art. 241

Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere

(1) Cazarea persoanelor private de libertate se realizează, de regulă, în comun, cu respectarea strictă a principiului separării femeilor de bărbaţi şi a tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la muncă, precum şi în funcţie de gradul de risc sau vulnerabilităţi.

(2) Persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa centrului de reţinere şi arestare preventivă li se aplică măsurile specifice de siguranţă stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, fiind monitorizate de către personal desemnat de şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă.

(3) Toate spaţiile de cazare sunt prevăzute cu sisteme de supraveghere şi siguranţă, iar camerele de cazare sunt permanent închise şi asigurate. Pe timpul nopţii, se foloseşte iluminatul de veghe în scopul asigurării supravegherii.

(4) Hrana se serveşte în camerele de cazare sau în spaţii special amenajate pentru servirea mesei.

(5) Amenajarea şi dotarea camerelor de cazare, normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei, precum şi normele minime de hrană ale persoanelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(6) Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă asigură spaţiul şi facilităţile necesare acordării asistenţei psihologice şi moral religioase, cu respectarea confidenţialităţii, sub supraveghere. Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate derulării acestor activităţi, precum şi condiţiile de efectuare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

Art. 242

Munca persoanelor reţinute sau arestate preventiv aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă

 (1) Prin decizia şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă persoanele aflate în executarea măsurilor preventive privative de libertate pot presta o muncă neremunerată în interesul centrului, la cererea lor şi cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale, atât în incinta, cât şi în exteriorul centrului, sub supraveghere permanentă.

(2) Numărul persoanelor selectate la prestarea muncii şi activităţile desfăşurate trebuie să ţină cont de nevoile centrului, raportate la necesitatea asigurării siguranţei deţinerii.

(3) Măsura retragerii de la muncă se dispune prin decizie a şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă, din oficiu în cazul în care este pusă în pericol siguranţa centrului, cu informarea procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale sau la solicitarea acestuia.

(4) Condiţiile şi procedura selectării persoanelor care pot presta o muncă neremunerată în interesul centrului se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(5) Persoanele private de libertate pot presta ca muncă neremunerată în interesul centrului:

a) activităţi desfăşurate pentru distribuirea hranei, întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor, menţinerea stării de curăţenie şi igienă în centru;

b) însoţirea unor persoane private de libertate cu dizabilităţi;

c) activităţi pentru întreţinerea şi menţinerea stării de curăţenie a mijloacelor auto din dotare;

d) alte activităţi necesare centrului, în funcţie de cerinţele specifice.

(6) Pe timpul nopţii, în camerele de cazare, în situaţii temeinic motivate şi justificate şi pentru prevenirea unor evenimente negative sau de risc pentru siguranţa deţinerii, precum şi pentru semnalizarea cazurilor ce necesită acordarea de prim ajutor, se poate desemna, cu respectarea procedurii de la alin. (4), o persoană care să aibă în consemn supravegherea continuă şi anunţarea imediată a personalului centrului despre apariţia situaţiilor menţionate, această activitatea fiind considerată muncă neremunerată în interesul centrului.

Art. 243

Ascultarea persoanelor reţinute sau arestate preventiv aflate in centrele de reţinere si arestare preventiva

(1) Administraţia centrului are obligaţia de a amenaja un spaţiu corespunzător pentru ascultarea persoanelor private de libertate în condiţii de confidenţialitate de către organele stabilite prin lege, la solicitarea acestora transmisă în timp util prin note telefonice, fax, poştă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiţii care să permită stabilirea autenticităţii, numelui şi prenumele persoanei care urmează a efectua ascultarea, precum şi datele de identificare ale persoanei/persoanelor ce urmează a fi ascultată/ascultate.

(2) În cazul în care la audiere participă persoane care nu cunosc limba română se asigură prezenţa unui interpret. Asigurarea prezenţei acestuia revine instituţiei care solicită ascultarea.

(3) Identitatea persoanei care urmează a fi ascultată este stabilită de persoana desemnată de şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă în care acesta se află.

(4) Identitatea şi calitatea persoanelor care urmează a efectua sau a participa la efectuarea ascultării se dovedesc cu actul de identitate şi legitimaţia de serviciu.

(5) Prevederile art. 18 din Lege se aplică în mod corespunzător, iar persoanele care solicită acces în centrele de reţinere şi arestare preventivă vor preda în mod obligatoriu la intrare armamentul şi muniţia pe care au dreptul să le poarte prin prisma calităţii lor.

Art. 244

Registrele privind persoanele reţinute sau arestate preventiv

Evidenţa nominală şi statistică determinată de punerea în executare a măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă se realizează conform prevederilor art. 114 din Lege, iar registrele, rubricaţia şi modalitatea de completare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. 2 din Lege.

Art. 245

Transferarea persoanelor arestate preventiv in penitenciar

 (1) Şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă dispune, de îndată, transferul persoanelor private de libertate în penitenciar sau în penitenciarul spital în următoarele cazuri:

a) după trimiterea în judecată, pentru persoanele arestate preventiv;

b) în cursul urmăririi penale, atunci când a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice;

c) dacă persoana privată de libertate suferă de o afecţiune care necesită internare şi poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu aprobarea directorului penitenciarului-spital.

 (2) Cu ocazia transferului, persoana va fi însoţită de documentele prevăzute la art. 95 alin. (4).

(3) În situaţia în care pe parcursul internării în penitenciarul-spital, se impune internarea persoanei arestate preventiv aflate în curs de urmărire penala într-un spital din reţeaua sanitară publică, administraţia penitenciarului sesizează organele de poliţie din cadrul structurii teritoriale pe raza căreia se află unitatea medicală unde urmează a se efectua internarea în vederea preluării pazei şi supravegherii persoanei private de libertate.

(4) Şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă dispune transferul persoanelor condamnate sau arestate preventiv la dispoziţia instanţei aflate temporar în centrele de reţinere şi arestare preventivă imediat după încetarea motivelor care au determinat cazarea lor în aceste centre.

(5) Depunerea persoanelor private de libertate transferate temporar din penitenciar se face în baza dosarului individual completat cu documentaţia întocmită pe parcursul perioadei de încarcerare şi adresa de predare a persoanei private de libertate.

(6) Depunerea persoanelor condamnate aflate temporar în centrele de reţinere şi arestare preventivă  se face în baza mandatului de executare a pedepsei, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fişa de cunoaştere individuală, fişa medicală, acte de identitate sau proces verbal de identificare, fotografie faţă şi profil, fişă dactiloscopică, adresa de predare a persoanei private de libertate şi, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanţa de judecată, organului de poliţie.

Art. 246

Refuzul de hrană

(1) În situaţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) şi (2) din Lege, agentul supraveghetor iniţiază formularul specific procedurii refuzului de hrană şi înştiinţează de îndată şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă cu privire la intenţia persoanei private de libertate de a refuza hrana sau că există indicii că aceasta nu se alimentează.

(2) Şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă ascultă persoana privată de libertate, consemnează în formular aspectele arătate de către aceasta, motivele care au determinat protestul, măsurile dispuse, opţiunea deţinutului de a refuza în continuare hrana, sau de a înceta forma de protest.

(3) După ascultarea persoanei private de libertate, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă anunţă medicul şi poate dispune audierea persoanei private de libertate de către personal anume desemnat.

(4) Persoana privată de libertate este ascultată de către medic, care îi  prezintă posibilele urmări dăunătoare la care se expune, iar în cazul în care aceasta îşi menţine hotărârea de a refuza hrana este consultată, data şi rezultatul consultaţiei consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) şi în fişa medicală a acesteia. Dacă persoana renunţă la hotărârea de a refuza hrana, medicul menţionează acest fapt în formular.

(5) Formularul completat conform alin. (4) se restituie şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă imediat după consultaţie.

(6) Dacă persoana privată de libertate îşi menţine refuzul de hrană, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi îi înaintează formularul completat,  consemnând data şi ora înştiinţării acestuia. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana privată de libertate se află în refuz de hrană.

 

Art. 247

Măsuri dispuse cu privire la persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană

(1) Dacă persoana privată de libertate declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, acesta încunoştinţează şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă şi consemnează acest aspect în formularul prevăzut de procedura în cazul refuzului de hrană.

(2) Dacă pe tot parcursul desfăşurării intenţiei de a recurge la refuzul de hrană persoana privată de libertate refuză să dea declaraţii sau să semneze formularul prevăzut de procedură, acest fapt se va consemna în rubricile formularului.

 (3) Zilnic şi ori de câte ori este necesar, medicul centrului vizitează persoana aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni în formular şi, după caz, în fişa medicală.

(4) Atunci când starea de sănătate se agravează, iar în spaţiul în care a fost cazată nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească potrivit prevederilor art. 54 alin. (12) din Lege.

(5) Persoanei private de libertate aflată în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană aceasta având posibilitatea să îşi exprime opţiunea asupra alimentării sau a continuării refuzului de hrană.

Art. 248

Încetarea refuzului de hrană

(1) Renunţarea la refuzul de hrană se poate face, în condiţiile art. 55 lit. a) din Lege, prin declaraţie scrisă sau verbală, dată în faţa personalului centrului de reţinere şi arestare preventivă  ori a judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

(2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia centrului, se consideră ca act de voinţă personal prin care persoana privată de libertate încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie în formularul prevăzut de procedura refuzului de hrană, sub semnătura persoanei private de libertate.

(3) Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă.

 (4) Documentele întocmite în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul persoanei private de libertate.

(5) Modelul formularului prevăzut de procedura refuzului de hrană se stabileşte prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.

Art. 249

Regimul minorilor arestaţi

(1) Cazarea persoanelor minore reţinute sau arestate preventiv se realizează, de regulă, în comun, separat de persoanele adulte, cu respectarea principiului separării pe sexe.

(2) În vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării fizice, psihice sau morale, minorului i se acordă asistenţă psihologică şi posibilitatea menţinerii legăturii cu persoanele cu care are relaţii familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.

(3) Activităţile de asistenţă psihologică, se desfăşoară pe baza recomandărilor, în interiorul locului de încarcerare, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) Dispoziţiile prezentului regulament referitoare la condiţiile de detenţie, drepturi si obligaţii, recompense şi sancţiuni, mijloacele de imobilizare şi utilizarea acestora, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din prezentul capitol se aplică în mod corespunzător, în funcţie de posibilităţile centrului de reţinere şi arestare preventivă şi minorilor încarceraţi, cu excepţia următoarelor dispoziţii privind:

a) perioada de carantină şi observare ;

b) obligaţia de a urma cursurile învăţământului general obligatoriu;

c) dreptul la vizita intimă şi suplimentarea dreptului la vizita intimă;

d) recompensele, prevăzute la art. 170 alin. (1) lit. d) – h) din Lege;

e) obligaţiile, prevăzute la art. 172 alin. (2) din Lege;

f) măsurile de siguranţă a centrelor educative;

g) măsurile de siguranţă a centrelor de detenţie.

(5) Pentru minorii încarceraţi în centrele de reţinere şi arestare preventivă acordarea recompenselor, aplicarea sancţiunilor disciplinare şi condiţiile privind munca neremunerată se fac în condiţiile prezentului capitol.

Art. 250

Accesul la bibliotecă

Fondul de carte al bibliotecilor se asigură în condiţiile art. 118 alin. 2 din Lege, iar dotarea, amenajarea şi normele de acces ale persoanelor private de libertate se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

Art. 251

Persoanele condamnate aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă

(1) Persoanele condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă, sunt cazate separat de persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată sau de urmărire penală.

(2) În situaţii excepţionale şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă poate dispune ca persoanele condamnate să fie cazate în comun cu persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată sau de urmărire penală, pe o perioadă de timp limitată.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător  persoanelor condamnate aflate temporar în centrele de reţinere si arestare preventivă.

 

Capitolul II

Executarea măsurilor preventive privative de libertate în centrele de arestare preventivă şi în secţiile de arestare preventivă

Art. 252

Locul de executare

Măsura arestării preventive în cursul judecăţii se execută în secţii speciale ale locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în centre de arestare preventivă ce funcţionează pe lângă acestea.

Art. 253

Primirea arestaţilor preventiv

Primirea în centrele de arestare preventivă şi secţiile de arestare preventivă din cadrul locurilor de deţinere se realizează potrivit prevederilor art. 43 alin. (1) – (3) din Lege şi art. 95 din prezentul regulament.

Art. 254

Regimul arestaţilor preventiv în curs de judecată

(1) Cazarea persoanelor arestate în secţiile şi centrele de arestare preventivă se realizează, de regulă, în comun.

(2) În centrele de arestare preventivă şi în secţiile speciale de arestare preventivă, persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, sunt ţinute separat de persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.

(3) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere se realizează în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Camerele de cazare sunt permanent închise şi asigurate.

(5) În ceea ce priveşte programul zilnic, plimbarea şi munca dispoziţiile art. 67, 68 şi 69 se aplică în mod corespunzător.

(6) Vizita persoanelor reţinute sau arestate se desfăşoară în conformitate cu art. 137 alin. (2) şi (4).

Art. 255

Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială

(1) Arestaţii preventiv pot participa la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, la solicitare aprobată de directorul locului de deţinere.

(2) Participarea arestaţilor preventiv la activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială este condiţionată de natura infracţiunii comise, durata arestului preventiv, regimul de executare, riscul pentru penitenciar, vârstă, comportamentul în penitenciar şi starea de sănătate fizică şi mintală.

(3) Minorii arestaţi preventiv pot fi incluşi ca asistenţi  în colectivele şcolare constituite, cu acordul unităţii de învăţământ, în condiţiile art. 122 alin. (1) din Lege. Aceştia nu vor figura în documentele şcolare specifice şi nu vor înregistra modificări în situaţia şcolară.

(4) Persoanele arestate preventiv adulte nu pot participa la activităţi educative planificate anual, de tipul instruire şcolară sau formare profesională, în condiţiile art. 122 alin. (1) din Lege.

(5) Arestaţii preventiv pot participa la examenul de bacalaureat, în condiţiile alin. (1) şi (2).

(6) Arestaţii preventiv pot urma cursuri universitare şi pot participa la sesiunea finală şi examenul de licenţă, în condiţiile alin. (1) şi (2).

 

Art. 256

Aplicarea unor dispoziţii

Dispoziţiile din titlul III, Capitolul V – VII, IX – X se aplică în mod corespunzător şi persoanelor arestate preventiv, cu excepţia art. 143 – 145, art.186, art.187, art.194, art.200, art.201 şi art. 214 – 216.

Art. 257

Regimul minorilor arestaţi preventiv în curs de judecată

(1) Măsura arestării preventive se execută în centrele de detenţie sau în centrele de arestare preventivă.

(2). Cazarea persoanelor minore arestate preventiv în curs de judecată se realizează, de separat de persoanele internate, arestate preventiv adulte, cu respectarea principiului separării pe sexe.

(3) Dispoziţiile art. 249 se aplică în mod corespunzător, cu excepţia alin. (4) lit. a) şi g).

(4) Dispoziţiile din titlul V, Capitolul I – IX, X şi XI se aplică în mod corespunzător şi persoanelor arestate preventiv minore, cu excepţia art. 302 -306.

 

TITLUL V

Dispoziţii privind executarea măsurilor educative privative de libertate

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 258

Principii

Principiile prevăzute în titlul I şi dispoziţiile prevăzute în titlul II se aplică în mod corespunzător şi în cazul executării măsurilor educative privative de libertate.

Art. 259

Scopul executării măsurilor educative privative de libertate

(1) Persoanele internate trebuie să aibă acces la o gamă variată de activităţi de intervenţie, în baza proiectului educaţional al centrului, care să favorizeze progresia lor către un regim cu mai puţine constrângeri, precum şi pregătirea acestora pentru liberare şi reinserţia lor în societate. Astfel de activităţi şi intervenţii trebuie să le permită promovarea sănătăţii lor fizice si mentale, să dezvolte respectul de sine şi simţul responsabilităţii, precum şi atitudini şi competenţe care să-i ajute să evite săvârşirea de noi infracţiuni.

(2) Executarea măsurilor educative privative de libertate se face în condiţii care să asigure respectul demnităţii umane, în conformitate cu prevederile Codului penal, ale Codului de procedură penală, ale Legii şi ale prezentului regulament.

Art. 260

Contactul cu diferite persoane şi organizaţii

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor încurajează şi susţine orice iniţiativă a instituţiilor publice şi a organizaţiilor neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice care doresc să contribuie la activitatea de educaţie, asistenţă psihologică şi socială, precum şi la asistenţă religioasă desfăşurată în locurile de internare sau să sprijine financiar astfel de demersuri, dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind siguranţa locului de internare.

(2) Pentru reintegrarea socială a persoanelor internate, Administraţia Naţională a Penitenciarelor asigură prin demersuri specifice menţinerea, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor cu familia.

Art. 261

Protecţia şi asistenţa acordată persoanelor internate

Administraţia locului de internare, în urma evaluării şi identificării nevoilor individuale ale persoanelor internate, organizează, cu personal specializat, activităţi de educaţie, asistenţă psihologică şi socială, ţinând cont de recomandările din Planul de intervenţie recuperativă, precum şi de asistenţă medicală în funcţie de starea de sănătate a acestora.

CAPITOLUL II

Organizarea executării măsurii internării într-un centru educativ şi într-un centru de detenţie

Art. 262

Locul de executare a măsurilor educative privative de libertate

(1) Măsurile educative privative de libertate se execută în centre educative şi centre de detenţie.

(2) Într-un centru de detenţie pot funcţiona secţii distincte pentru aplicarea diferenţiată a regimurilor de executare.

(3) În cadrul locurilor de internare pot fi delimitate, pentru motive temeinic justificate, spaţii funcţionale în scopul protejării persoanelor internate care aparţin unor grupuri vulnerabile.

(4) În cadrul centrelor sunt organizate sectorul de executare a măsurii educative, sectorul administrativ, sectorul de producţie şi spaţii auxiliare.

Art. 263

Înfiinţarea şi conducerea centrelor

(1) Centrele se înfiinţează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului şi sunt instituţii cu personalitate juridică subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) Centrul este condus de un director.

(3) Personalul necesar pentru funcţionarea fiecărui centru se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza propunerilor motivate ale directorilor centrelor, avizate de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Art. 264

Organizarea centrelor educative şi a centrelor de detenţie

(1) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate înfiinţa în cadrul centrelor de detenţie, prin decizie, secţii de arestare preventivă a minorilor arestaţi preventiv în curs de judecată.

(2) În cadrul centrelor de detenţie, prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot înfiinţa secţii interioare sau exterioare pentru cazarea persoanelor internate, în funcţie de regimurile de executare, pentru prestarea muncii ori pentru asigurarea protecţiei.

(3) În cadrul centrelor educative, prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot înfiinţa secţii interioare sau exterioare pentru cazarea persoanelor internate, în funcţie de sex, vârsta şi nevoile de protecţie, educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială.

(4) În sectorul de executare a măsurii educative se amenajează un spaţiu separat de celelalte spaţii de cazare, pentru desfăşurarea activităţilor de autogospodărire, compus din dormitoare, bucătărie, săli pentru petrecerea timpului liber, dotate corespunzător.

(5) Dispoziţiile art. 6-11 se aplică în mod corespunzător.

Art. 265

Activitatea personalului specializat din centre

(1) Activitatea personalului prevăzut în art. 141 alin. (3) din Lege, se desfăşoară în conformitate cu standardele naţionale şi metodologiile specifice stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

(2) Personalul didactic necesar funcţionării unităţilor şcolare din cadrul centrelor este asigurat de către inspectoratele şcolare judeţene, în condiţiile legii şi salarizat prin bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială este situat centrul.

           

Art. 266

Proiectul educaţional al centrului educativ şi de detenţie

(1) Proiectul educaţional al centrelor reprezintă cadrul general de proiectare şi implementare a Ofertei standardizate a demersurilor educaţionale, de asistenta psihologica şi socială, stabilită în funcţie de nevoile persoanelor internate, în vederea  pregătirii reintegrării sociale a acestora.

(2) Prin proiectul educaţional al centrelor este vizată stabilirea ariilor de intervenţie, care să permită dezvoltarea persoanelor internate în plan emoţional, cognitiv şi aptitudinal, astfel încât perioada internării să creeze condiţiile pentru îmbunătăţirea statusului educaţional, psihologic şi social.

(3) Proiectul educaţional al centrului, prin care se asigura continuitatea serviciilor de asistenţă necesare persoanelor internate, de la depunerea în centru, până la liberare, este asumat, după caz, în cadrul Consiliului educativ pentru centrele educative sau în cadrul comisiei prevăzute la art. 146 din Lege pentru centrele de detenţie, cu participarea consilierului de probaţiune şi a reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti pe teritoriul căruia se află centrul şi este transmis anual spre aprobare către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(4) Proiectul educaţional al centrului este supus, anual, revizuirii şi ori de cate ori este nevoie, în funcţie de noi nevoi identificate la nivelul persoanelor internate, pentru care nu au fost proiectate anterior intervenţii recuperative.

(5) Activităţile şi programele incluse în proiectul educaţional al centrului au în vedere obiectivele prioritare stabilite în art. 142 alin. (2) din Lege, metode şi mijloace adaptate particularităţilor psihosomatice ale persoanelor internate şi specificului ariilor de intervenţie şi cuprinde cel puţin informaţii referitoare la:

a) scopul proiectului educaţional;

b) obiectivele stabilite pentru atingerea scopului proiectului educaţional;

c) resursele umane necesare, inclusiv specialişti din exteriorul centrului, în baza colaborărilor instituţionale;

d) resursele materiale şi financiare interne şi externe;

e) oferta de programe şi activităţi adecvate persoanelor internate;

f) instrumente de monitorizare şi evaluare.

 

Art. 267

Individualizarea intervenţiei

(1) În baza nevoilor identificate în perioada de carantină şi observare, pentru fiecare persoană internată se stabileşte un educator responsabil de caz şi o intervenţie individualizată care presupune, după caz, desfăşurarea de activităţi de educaţie, asistenţă psihologică şi socială structurate şi semistructurate, individuale şi de grup.

(2) Educatorul responsabil de caz urmăreşte parcurgerea tuturor recomandărilor din Planul de intervenţie recuperativă, face propuneri de revizuire a acestuia, în funcţie de evoluţia persoanei internate din punct de vedere educaţional, psihologic şi social.

(3) În baza recomandărilor personalului de specialitate, pentru centrele educative Consiliul educativ, aprobă Planul de intervenţie recuperativă pentru fiecare persoană internată, iar comisia prevăzută la art. 146 din Lege aprobă Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, pentru minorii internaţi în centrele de detenţie.

 

Art. 268

Pregătirea pentru liberare

(1) Pregătirea pentru liberare a persoanelor internate începe în prima zi de executare a măsurii educative a internării.

(2) În această perioadă sunt desfăşurate, cu implicarea persoanelor internate, activităţi specifice, în colaborare cu instituţii publice, organizaţii neguvernamentale şi, după caz, cu alte persoane fizice sau juridice.

(3) Cu trei luni înainte de liberare, persoanele internate repartizate în regim deschis pot fi cazate separat, în spaţii special amenajate, în care desfăşoară, sub coordonarea directă a personalului centrului desemnat în acest sens, activităţi de autogospodărire, în vederea dezvoltării deprinderilor de convieţuire socială.

(4) Persoanele internate şi repartizate în spaţiile prevăzute la alin. (3) sunt obligate să respecte regulile impuse de administraţia centrului de deţinere prin regulamentul de ordine interioară.

(5)   Prevederile art. 42 alin. (4) şi art. 192 se aplică în mod corespunzător.

Art. 269

Mijloacele financiare

(1) Mijloacele financiare necesare funcţionării, dotării şi investiţiilor din centre  sunt asigurate de la bugetul de stat, din venituri proprii, precum şi din donaţii şi sponsorizări.

(2) Dispoziţiile art. 6 alin (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Obţinerea de venituri proprii cu participarea persoanelor internate poate fi asigurată prin activităţi lucrative în interiorul sau exteriorul centrului, numai în măsura în care nu sunt afectate activităţile de pregătire şcolară şi profesională.

CAPITOLUL III

Regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate

Art. 270

Dispoziţii generale privind regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate

Dispoziţiile art. 42 – 48 se aplică în mod corespunzător în centrele educative de şi detenţie.

Art. 271

Regimul închis aplicabil în centrele de detenţie

Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită persoanelor internate să desfăşoare, în grupuri, activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică şi muncă, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul deschis.

Art. 272

Categoriile de persoane internate cărora li se aplică regimul închis

(1) Regimul închis se aplică persoanelor internate în centrele de detenţie pentru o perioadă mai mare de 3 ani.

(2) In mod excepţional, în conformitate cu prevederile art.150 alin. 2 din Lege cât şi în cazurile prevăzute de art.152. alin. (2) din Lege, în funcţie de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana internată, comportarea acesteia de natură a afecta siguranţa centrului, regimul închis se poate aplica persoanelor internate care au de executat o măsură educativă privativă de libertate pentru o perioada mai mică de 3 ani.

(3) Regimul închis se aplică şi persoanelor internate, clasificate iniţial în regim  deschis care au comis o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru abateri disciplinare grave, repetate, şi care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în centru.

Art. 273

Elementele regimului închis aplicabil în centrele de detenţie

Dispoziţiile art. 63 şi art. 66 – 71 se aplică în mod corespunzător.

Art. 274

Regimul deschis

Regimul deschis oferă persoanelor internate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în interiorul locului de deţinere, şi de a participa la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică şi muncă, în afara locului de deţinere, fără supraveghere.

Art. 275

Categoriile de persoane internate cărora li se aplică regimul deschis

(1) Regimul deschis se aplică persoanelor internate pentru o perioadă mai mică de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Lege.

(2) În mod excepţional, în conformitate cu prevederile art. 149. alin. (2) din Lege, în funcţie de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana internată, precum şi comportarea acestuia până la stabilirea regimului de executare, regimul deschis se poate aplica persoanelor internate care au de executat o măsura educativă privativă de libertate pentru o perioadă mai mare de 3 ani.

(3) Regimul deschis se aplică şi persoanelor internate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială.

Art. 276

Elemente regimului deschis aplicabil în centrele de deţinere

Dispoziţiile art. 81- 85 se aplică în mod corespunzător şi la centrele de detenţie.

Art. 277

Măsuri luate în vederea liberării, în cadrul regimului deschis aplicabil în centrele de detenţie

(1) Personale internate prevăzute la art. 151 din Lege, sunt propuse de educatorul responsabil de caz pentru continuarea executării măsurii internării în spaţiul special amenajat în acest scop.

(2) Propunerile se analizează de către comisia prevăzută la art. 146 din Lege pe baza următoarelor criterii:

a) să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimele 6 luni, anterior analizei, sau sancţiunea să fi fost ridicată;

b) a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese în vederea reintegrării sociale;

c) a fost identificată nevoia dezvoltării deprinderilor de convieţuire socială.

(3) Activităţile de autogospodărire sunt coordonate de către directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială.

(4) Persoana internată poate să-şi completeze alocaţia zilnică privind hrana, materialele de igienă colectivă şi individuală cât şi materialele necesare activităţilor recreative din fonduri proprii, peste limita impusă de art. 149 alin. (1).

Art. 278

Stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie

Membrii comisiei prevăzute de art. 146 din Lege, cu ocazia stabilirii regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, au în vedere dispoziţiile art. 86 – 89 care se aplică în mod corespunzător.

Art. 279

Noţiunea de regim de executare a măsurii de internare în centru educativ

(1) Regimul de executare diferenţiază libertatea de mişcare a persoanelor internate în anumite locuri din interiorul centrului educativ sau din exteriorul acestuia, în raport de situaţia juridică, perioada de internare în centru, starea sănătăţii şi comportamentul acestora.

(2) Pe întreaga durată a executării măsurii educative, administraţia centrului asigură supravegherea, observarea şi asistenţa persoanelor internate, de către personalul operativ, educatori, psihologi, asistenţi sociali, profesori, medici, preoţi, personal administrativ.

(3) Persoanele internate sunt cuprinse în activităţi instructiv-educative, de formare profesională, culturale, sportive, de asistenţă psihologică şi socială în raport de nevoile de dezvoltare personală a acestora.

(4) În cadrul regimului persoanele internate au posibilitatea de a se deplasa cu supraveghere sau fără supraveghere în interiorul sau exteriorul centrului, pe trasee şi în zone prestabilite, de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială.

(5) Dispoziţiile art. 42 – 49 se aplică în mod corespunzător în centrele educative.

Art. 280

Procedura de individualizare a regimului de executare a măsurii internării în centru educativ.

(1) La depunerea în centru membrii consiliului educativ stabilesc persoanele internate care desfăşoară activităţi în interiorul şi în afara centrului, supravegheaţi sau nesupravegheaţi în raport de:

a) capacitatea de adaptare la normele instituţionale;

b) durata măsurii educative;

c) situaţia juridică;

d) nivelul de maturitate intelectuală şi afectivă;

(2) Zonele din interiorul centrului educativ în care persoanele internate desfăşoară nesupravegheate activităţi sunt stabilite prin Regulamentul de Ordine Interioară;

(3) După executarea a cel puţin o treime din durata măsurii educative, membrii consiliului educativ stabilesc dacă pentru minorii care iniţial s-a dispus desfăşurarea activităţilor cu supraveghere se impune desfăşurarea activităţilor fără supraveghere.

(4) Persoanele internate care execută măsura educativă cu supraveghere, sunt discutate o dată la 3 luni, sau atunci când se modifică Planul de evaluare şi intervenţie educativă, în cadrul Consiliului Educativ, existând posibilitatea să execute măsura educativă fără supraveghere.

(5) Deciziile luate prin votul deschis al majorităţii membrilor consiliului educativ, în conformitate cu alin. (1) (3) şi (4), se motivează şi  se consemnează într-un proces verbal. Procesul verbal se întocmeşte, în două exemplare, un exemplar se înmânează persoanei internate, iar celălalt se depune la dosarul individual.

Art. 281

Condiţii de trecere de la executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ cu supraveghere la executarea acesteia fără supraveghere

Măsura educativă a internării într-un centru educativ, fără supraveghere se aplică persoanelor internate pentru care s-a stabilit iniţial executarea măsurii cu supraveghere dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii

a) nu au fost sancţionate disciplinar pentru abateri disciplinare foarte grave sau nu au săvârşit abateri disciplinare grave în mod repetat;

b) cauzele în care au avut calitatea de suspect sau inculpat s-au soluţionat;

c) au fost recompensate repetat pentru rezultatele bune obţinute la învăţătură, la activităţile educative, psihosociale şi lucrative la care au participat.

Art. 282

Măsura educativă a internării într-un centru educativ, cu supraveghere

Măsura educativă a internării într-un centru educativ, cu supraveghere, se aplică persoanelor internate care:

a) sunt în perioada de observare şi carantinare;

b) sunt clasificate cu un grad sporit de risc pentru ele, alte persoane sau pentru siguranţa centrului ori fac parte din categoria persoanelor internate vulnerabile;

c) au fost sancţionate pentru abateri disciplinare foarte grave, sau au săvârşit în mod repetat abateri disciplinare grave;

d) dispun de o capacitate redusă de adaptare instituţională;

e) sunt la dispoziţia organelor judiciare în calitate de suspect sau inculpat.

Art. 283

Locul de executare a măsurii educative a internării într-un centru educativ, cu supraveghere

(1) Persoanele internate care desfăşoară activităţi în mod supravegheat sunt cazate separat de celelalte persoane internate, în spaţii special amenajate.

(2) Cazarea se face cu respectarea principiului separării bărbaţilor de femei, a minorilor de majori, precum şi a celor cu grad sporit de risc pentru ele, alte persoane sau pentru siguranţa centrului ori fac parte din categoria persoanelor internate vulnerabile de celelalte persoane internate.

(3) Cazarea persoanelor internate se realizează individual sau în comun;

(4) Pe timpul zilei, camerele sunt deschise, iar pe timpul nopţii se închid şi se asigură, supravegherea fiind asigurată de personalul desemnat. Pe întreaga perioadă în care minorii se află la activităţi, uşile de la camerele de cazare sunt închise şi asigurate.

(5) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de cazare se stabilesc potrivit ordinului prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege.

Art. 284

Modul de desfăşurare a activităţilor în cadrul executării măsurii educative a internării într-un centru educativ, cu supraveghere

(1) Munca prestată de aceste persoane se realizează atât în interiorul centrului, cât şi în exteriorul acestuia, sub supravegherea personalului desemnat.

(2) Programele şi activităţile educative, de asistenţă  psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară pe baza Planului de intervenţie recuperativă, individual sau în grupuri, în spaţii din interiorul sau exteriorul centrului educativ, sub supraveghere.

Art. 285

Locul de executare a măsurii educative a internării într-un centru educativ, fără supraveghere

(1) Executarea măsurii educative fără supraveghere se bazează pe liberul consimţământ, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin, fiind încurajată buna credinţă a libertăţilor ce le sunt oferite.

(2) Persoanele internate se deplasează şi desfăşoară activităţi în mod nesupravegheat în interiorul şi exteriorul centrului în locurile stabilite prin regulamentul de ordine interioară.

(3) Cazarea acestora se face cu respectarea principiului separării fetelor de băieţi, a minorilor de majori, în spaţii special amenajate.

(4) Cazarea persoanelor internate se realizează individual sau în comun.

(5) Camerele de cazare sunt deschise atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte, persoanele internate având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie.

(6) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de cazare se stabilesc potrivit ordinului prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege.

Art. 286

Modul de desfăşurare a activităţilor în cadrul executării măsurii educative a internării într-un centru educativ, fără supraveghere

(1) Persoanele internate pot participa la activităţi lucrative atât în interiorul cât şi în exteriorul centrului educativ în mod nesupravegheat.

(2) Persoanele internate aflate în acest regim pot desfăşura, pe baza recomandărilor din Planul de intervenţie recuperativă, programe şi activităţi educaţionale şi de asistenţă psihosocială, în interiorul sau în exteriorul centrului educativ, fără supraveghere.

(3) Dispoziţiile art. 85 se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV

Condiţiile internării

Art. 287

Condiţiile internării

(1) Dispoziţiile art. 94 – 120 se aplică în mod corespunzător.

(2) Informarea în scris a familiei sau a reprezentantului legal efectuată la primirea în centru, prevăzută de art. 156 alin. (2) din Lege cuprinde următoarele informaţii:

a) data internării şi locul de executare în care se află persoana internată;

b) numărul şi periodicitatea vizitelor pentru persoana internată în cauză;

c) modalităţile de sprijin a procesului de reintegrare socială rezultate din evaluarea medicală, intervievarea persoanei internate şi documentele aflate în dosarul individual.

 

CAPITOLUL V

Drepturile şi obligaţiile persoanelor internate

Art. 288

Drepturile persoanelor internate

(1) Dispoziţiile art. 121 – 170 se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile prevăzute la alin (2) – (7).

(2) Directorul centrului poate aproba întâlniri, între reprezentanţii mass-media şi minori, cu acordul scris al părinţilor sau reprezentanţilor legali şi al persoanelor în cauză, în condiţiile art. 59 alin. (5) din Lege, fără afectarea activităţilor zilnice şi a procesului de reintegrare socială.

(3) Persoanele internate care nu sunt vizitate de membrii de familie sau aparţinători, datorită distanţei mari de la domiciliu la centru sau a altor motive justificate beneficiază de 8 comunicări on-line pe lună, cu durata cuprinsă între 1 oră şi 2 ore.

(4) Numărul de vizite la care au dreptul persoanele internate este:

a) persoanele care execută măsura internării într-un centru educativ beneficiază de un număr nelimitat de vizite, dat nu mai mult de una pe zi;

b) minorii care execută măsura internării într-un centru de detenţie şi cărora li se aplică regimul deschis beneficiază de 8 vizite/lună;

c) minorii care execută măsura internării într-un centru de detenţie şi cărora li se aplică regimul închis beneficiază de 6 vizite/lună;

d) persoanele majore care execută măsuri educative privative de libertate cărora li se aplică regimul deschis beneficiază de 6 vizite/lună;

e) persoanele majore care execută măsuri educative privative de libertate în regimul închis şi cele pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei şi închis beneficiază de 5 vizite/lună.

(5) Minorii beneficiază de vizita fără dispozitiv de separare, dispoziţiile art. se aplică în mod corespunzător pentru persoanele internate majore.

(6) Vizita intimă se acordă în condiţiile art. 162 alin. (4) din Lege.

(7) Minorilor li se asigură 8 ore de somn pe zi.

Art. 289

Dreptul la educaţie şi obligaţia de a urma cursurile învăţământului general obligatoriu

(1) Dreptul la educaţie  include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană internată, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi si dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectiva personală, civică, socială şi/sau ocupaţionala.

(2) Învăţământul general obligatoriu este stabilit conform legii.

(3) Administraţia centrului susţine persoanele internate cu cerinţe educaţionale speciale, conform legii.

CAPITOLUL VI

Munca prestată de către persoanele internate

Art. 290

Aplicarea unor dispoziţii

(1) Dispoziţiile art. 171 – 188 se aplică în mod corespunzător.

(2) În contractele de folosire la muncă a persoanelor internate pot fi prevăzute clauze prin care operatorii economici să desfăşoare sau să susţină material cursuri de calificare şi de atestare pe meserii a acestora.

Art. 291

Gestionarea sumelor de bani aparţinând persoanelor internate

(1) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 90% din venitul cuvenit persoanelor internate se consemnează în fişa contabilă a persoanei şi pot fi folosite pe durata executării pedepsei, conform prevederilor art. 88, din Lege.

(2) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 10% din venitul cuvenit persoanelor internate se consemnează în fişa contabilă nominală şi se păstrează, pe numele acestora, la Trezoreria Statului, aceste sume urmând a fi încasate în momentul punerii în libertate.

(3) În cazul în care persoana internată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în centru, procentul de 50% din procentul prevăzut de art. 163 alin. (6) lit. a) din Lege se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile, conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Asupra veniturilor din munca prestată nu se pot institui alte reţineri în afară de cele pentru repararea prejudiciilor cauzate centrului de detenţie.

CAPITOLUL VII

Activităţi şi programe de reintegrare socială

Art. 292

Aplicarea unor dispoziţii

Dispoziţiile art. 189 – 204 se aplică în mod corespunzător în centre, cu completările şi excepţiile din prezentul capitol.

Art. 293

Activităţi desfăşurate în perioada de carantină şi observare

(1) Activităţile desfăşurate în perioada de carantină şi observare sunt derulate de o echipă multidisciplinară, formată din educator, psiholog, asistent social, medic.

(2) Activităţile desfăşurate în perioada de carantină şi observare presupun:

a) evaluarea iniţială din punct de vedere educaţional, psihologic şi social, în vederea identificării nevoilor de dezvoltare ale persoanelor internate;

b) evaluarea medicală;

c) prezentarea centrului şi a regulilor de ordine interioară, precum şi a altor informaţii relevante pentru perioada internării;

d) stabilirea contactelor necesare cu familia şi, după caz, cu alte instituţii.

Art. 294

Persoanele care au prioritate la activităţile de instruire şcolară şi de formare profesională

În cazul minorilor din centrele educative şi de detenţie, activităţile de instruire şcolară şi de formare profesională sunt prioritare.

Art. 295

Măsuri pentru formarea profesională a persoanelor internate

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin direcţia de specialitate, întreprinde demersuri pentru încheierea protocolului de colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în vederea stabilirii cadrului general de organizare şi desfăşurare a activităţilor de formare profesională a persoanelor internate.

(2) Centrele  întreprind, la nivel local, demersuri pentru încheierea protocoalelor de colaborare cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi cu alţi furnizori acreditaţi în vederea stabilirii condiţiilor concrete de organizare şi desfăşurare a activităţilor de formare profesională a persoanelor internate.

(3) Cursurile se organizează în spaţii existente în centre precum şi la furnizorii autorizaţi de formare profesională, în baza acordurilor încheiate.

(4) Activităţile de calificare sau recalificare se desfăşoară cu sprijinul financiar al autorităţilor publice locale, a Ministerului Educaţiei Naţionale, prin Inspectoratele Şcolare Judeţene, al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau al altor persoane fizice ori juridice.

 

Art. 296

Atestarea şcolară şi profesională

În cazul minorilor din centrele educative sau de detenţie, administraţia unităţii şcolare care asigură instruirea şcolară la nivelul centrului întreprinde demersurile necesare pentru obţinerea documentelor care atestă nivelul de pregătire şcolară anterior obţinut.                         

 

Art. 297

Accesul la mijloacele de informare în masă

Pentru minori, administraţia centrului se îngrijeşte ca programele TV difuzate, să nu prejudicieze dezvoltarea armonioasă a personalităţii minorului.

CAPITOLUL VIII

Recompensele, învoirea din motive umanitare, abaterile şi sancţiunile disciplinare

Art. 298

Consideraţii generale

Dispoziţiile art. 210 se aplică în mod corespunzător.

Art. 299

Recompensa cu ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior

(1) Ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior se poate acorda persoanelor internate în luna imediat următoare aplicării sancţiunii disciplinare dacă a manifestat interes în procesul educativ sau a participat activ la activităţile organizate în centru.

(2) Persoanele internate sancţionate disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării sancţiunii disciplinare.

Art. 300

Recompensa cu suplimentarea numărului comunicărilor on-line

(1) Prin recompensa cu suplimentarea numărului comunicărilor on-line se înţelege acordarea în plus faţă de drepturile prevăzute la art. 132 a cel mult patru convorbiri on-line.

(2) Dispoziţiile art. 212 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 301

Recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite

Persoanele internate beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum trei luni de la data acordării acesteia, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 302

Recompensa cu trimiterea în tabere şi excursii

Pot beneficia de recompensa cu participarea în tabere în perioada vacanţelor şcolare, de cel mult două ori pe an,  minorii care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) să nu fie la dispoziţia organelor judiciare sau cuprins în activităţi de formare profesională;

b) să aibă o participare activă la activităţile organizate de centru atât în unitate cât şi în comunitate;

c) să fi beneficiat pe perioada internării de una din recompensele prevăzute la art. 170 lit. e), f) şi g) din Lege;

d) să nu aibă un comportament care să afecteze viaţa în colectivitate;

e) să aibă media generală, semestrială sau anuală, cel puţin 6 (şase), iar la purtare cel puţin 9 (nouă);

f) să aibă acceptul părintelui sau a reprezentantului legal

g) să nu fi fost sancţionat disciplinar pentru sustragerea de la executarea măsurii educative.

(3) În taberele şcolare nu pot participa persoanele internate cu vârsta mai mare de 19 ani.

(4) Pe perioada taberelor şi a excursiilor, administraţia centrului stabileşte programul şi regulile de respectat.

(5) În cazul nerespectării programului şi a regulilor impuse de administraţia centrului, persoanele internate sunt aduse la centru.

Art. 303

Recompensa cu învoirea cu o durată de maximum 24 de ore, în localitatea în care este situat centrul

(1) Prin recompensa cu învoirea cu o durată de maximum 24 de ore, în localitatea în care este situat centrul se înţelege acordarea a cel mult 4 învoiri, lunare, cu durata cuprinsă între 4 ore şi 24 de ore, persoana internată fiind însoţită de un membru de familie.

(2) Pot beneficia de recompensa cu învoire cu o durată de maximum 24 de ore persoanele care  îndeplinesc următoarele condiţii:

a) să aibă cel puţin 3 luni de la internare;

b) să fi beneficiat pe perioada internării şi de alte forme de recompense;

c) să aibă o legătura permanentă cu familia, să existe indicii că părinţii sau persoanele care îl au sub supraveghere au autoritate asupra lui;

d) să aibă o participare activă la activităţile organizate de centru atât în unitate cât şi în comunitate;

e) să aibă rezultate bune şi foarte bune la învăţătură;

f) să nu fi fost sancţionat disciplinar pentru sustragerea de la executarea măsurii educative;

g) să nu aibă o comportare de natură a afecta siguranţa centrului.

(3) Minorilor cărora li s-a acordat învoirea în localitatea în care este situat centrul, pot beneficia de această recompensă numai dacă sunt preluaţi de la centru de către un părinte/membru de familie sau de către reprezentantul legal.

(4) Dispoziţiile art. 216 se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 304

Recompensa cu învoirea la sfârşit săptămână

(1) Prin recompensa cu învoirea la sfârşit de săptămână se înţelege acordarea a cel mult 2 învoiri, lunare, cu durata cuprinsă între 24 ore şi 48 de ore, în localitatea de domiciliu a persoanei internate.

(2) Minorilor cărora li s-a acordat învoirea la sfârşit de săptămână, pot beneficia de această recompensă numai dacă sunt preluaţi de la centru de către un părinte/membru de familie sau de către reprezentantul legal.

(3) Dispoziţiile art. 215 şi 216 se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 305

Recompensa cu învoirea în familie în timpul vacanţelor şcolare

(1) Pot beneficia de recompensa cu învoire în familie pe perioada vacanţelor şcolare  persoanele internate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 213, care au urmat cursuri de şcolarizare, care au avut o conduită constant pozitivă şi care au beneficiat anterior de cel puţin o dată de recompensa cu învoirea în localitatea în care se află centru sau de recompensa cu învoirea la sfârşit de săptămână.

(2) În cazul persoanelor internate minore este necesar ca pe lângă condiţiile prevăzute de alin. (1) să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă o legătura permanentă cu familia şi să existe indicii că părinţii sau persoanele care îl au sub supraveghere au autoritate asupra lor;

b) familia să aibă condiţii decente de trai şi mijloace suficiente de întreţinere care să-i asigure pe perioada învoirii un comportament corespunzător;

c) să aibă media generală, semestrială sau anuală, de cel puţin 6 (şase), iar la purtare cel puţin 9 (nouă);

d) să nu aibă o comportarea de natură a afecta siguranţa centrului.

(3) Minorilor cărora li s-a acordat învoirea în familie în timpul vacanţelor şcolare, pot beneficia de această recompensă numai dacă sunt preluaţi de la centru de către un părinte/membru de familie sau de către reprezentantul legal.

(4) Dispoziţiile art. 216 se aplică în mod corespunzător.

Art. 306

Învoirea din motive umanitare

(1) Pot beneficia de recompensa cu învoire din motive umanitare persoanele internate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 215 şi care au avut o conduită constant pozitivă.

(2) Dispoziţiile art. 216 se aplică în mod corespunzător.

Art. 307

Reglementarea abaterilor disciplinare

(1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru săvârşirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 100 şi art. 173 alin. (2) din Lege sunt cele prevăzute la art. 174 alin. (1) şi (2) din Lege.

(2) Dispoziţiile art. 217 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 308

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare uşoare

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (3) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună, cu respectarea prevederilor art. 174 alin. (3) din Lege;

c) Suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună, cu respectarea prevederilor art. 174 alin. (3) din Lege;

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare uşoare sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 309.

Art. 309

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare grave

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună, cu respectarea prevederilor art. 174 alin. (3) din Lege;

b) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună, cu respectarea prevederilor art. 174 alin. (3) din Lege;

c) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, pe o perioadă de cel mult o lună;

(2) În cazul persoanelor majore internate, pe lângă sancţiunile disciplinare de la alin. (1), se poate aplica şi sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult o lună.

(3) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare grave sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 310.

Art. 310

Sancţiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare foarte grave

 (1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (1) şi art. 173 alin. (2) din Lege se poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, pe o perioadă de cel mult 2 luni;

b) separarea de colectiv.

(2) În cazul persoanelor majore internate, pe lângă sancţiunile disciplinare de la alin. (1), se pot aplica următoarele sancţiuni:

a) sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 2 luni.

b) izolarea.

Art. 311

Măsura separării de colectiv

(1) Pe timpul executării măsurii disciplinare a separării de colectiv, persoana internată  trebuie să respecte următoarele reguli:

a) să desfăşoare toate activităţile prevăzute în programul stabilit de educatorul responsabil de caz, separat de celelalte persoane internate;

b) pe această perioadă i se suspendă dreptul la pachete, cumpărături;

c) dreptul la vizită se acordă doar cu părinţii, fraţii, surorile sau copiii ori cu reprezentantul legal;

d) să execute întocmai dispoziţiile date de educatorul responsabil de caz.

(2) Programul prevăzut la alin. (1) lit. a) presupune supunerea persoanei internate sancţionate cu separarea individuală la studiu individual în conformitate cu nivelul său de pregătire şcolară şi profesională, activităţi practice în legătură cu programa şcolară şi desfăşurarea de activităţi gospodăreşti.

Art. 312

Aplicarea unor dispoziţii

Dispoziţiile art. 219 – 226 se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL IX

Siguranţa centrelor educative şi a centrelor de detenţie

Art. 313

Aplicarea unor dispoziţii

Dispoziţiile art. 13 – 25 şi art. 29 – 41 se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL X

Liberarea persoanelor internate, înlocuirea măsurii internării într-un centru cu măsura educativă a asistării zilnice, continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar

Art. 314

Liberarea persoanelor internate, înlocuirea măsurii internării într-un centru cu măsura educativă a asistării zilnice

(1) În vedere aplicării art. 179 şi 180 din Lege, consiliul educativ şi comisia prevăzută de art. 146 din Lege, de regulă, se întruneşte săptămânal, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte şi a unui consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află centrul.

(2) Administraţia centrului ţine evidenţa data de împlinire a fracţiunilor de executat potrivit art. 124 şi 125 Cod penal.

(3) Prin grija serviciului evidenţă deţinuţi se întocmeşte partea preconstituită a procesului verbal ce urmează a fi înaintat instanţei de judecată. Partea preconstituită a procesului verbal cuprinde următoarele menţiuni referitoare la deţinut:

a) date de stare civilă;

b) condamnarea şi fapta;

c) descrierea pe scurt a faptei;

e) antecedente penale;

f) existenţa vreunui mandat de arestare preventivă sau hotărâre judecătorească în primă instanţă.

(4) Propunerea membrilor comisiei prevăzută la alin. (1) este cuprinsă într-un proces-verbal motivat. Fiecare membru şi preşedintele comisiei prevăzută la alin. (1) îşi exprimă poziţia cu privire la oportunitatea înlocuirii măsurii internării într-un centru cu măsura educativă a asistării zilnice sau după caz, a liberării din centrul educativ sau centru de detenţie.

(6) Propunerea comisiei prevăzută la alin. (1) împreună cu documentele pe care aceasta se sprijină sunt înaintate judecătoriei în a cărei circumscripţie se află centrul.

(7) În cazul în care comisia prevăzută la alin. (1) constată că persoana internată nu întruneşte condiţiile pentru înlocuirea măsurii internării într-un centru cu măsura educativă a asistării zilnice sau după caz, liberarea din centrul educativ sau centru de detenţie, i se pune în vedere acesteia, sub semnătură, că se poate adresa direct cu cerere instanţei de judecată.

Art. 315

Continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar

(1) Consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte, şi a asistentului social, din oficiu sau la sesizarea comisiei de disciplină, analizează situaţia persoanei internate şi poate propune continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar, dacă aceasta a săvârşit una dintre faptele următoarele:

a) iniţierea de acţiuni care conduc la nefrecventarea sau refuzul său constant, precum şi al altor persoane internate de a participa la cursuri de instruire şcolară şi formare profesională, la programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;

b) introducerea, deţinerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanţe toxice sau alte obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa centrului, a misiunilor sau a persoanelor;

c) nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 82 lit. a) – c) din Lege;

d) nerespectarea, în mod repetat, a interdicţiilor prevăzute la art. 82 lit. f) şi h) din Lege.

(2) În termen de maximum 72 de ore, de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar, persoana internată este transferată în penitenciarul stabilit de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Pe perioada continuării executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar, persoanei internate i se aplică regimul închis al deţinuţilor.

CAPITOLUL XI

Documentele întocmite de administraţia centrelor

Art. 316

Dispoziţiile art. 227 – 229 se aplică în mod corespunzător.

TITLUL VI Contravenţia

Art. 317

Bunurile şi obiectele care fac obiectul contravenţiei

Introducerea în mod ilicit a bunurilor şi obiectelor prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul regulament, precum şi a obiectelor şi bunurilor permise a fi primite, folosite şi păstrate de persoanele supuse pedepselor şi măsurilor privative de libertate, în penitenciar, centru de reţinere şi arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ şi centru de detenţie, constituie contravenţia prevăzută de art. 186 din Lege.

TITLUL VII Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 318

Inspecţiile şi controalele locurilor de deţinere

(1) Pentru asigurarea bunei organizări şi funcţionări a fiecărui loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acestea sunt supuse inspecţiilor generale şi controalelor inopinate şi tematice. Acestea se realizează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări sau plângeri şi evaluează, verifică şi controlează modul de îndeplinire a dispoziţiilor legale şi a normelor interne, aplicarea regimului de executare a pedepselor şi a măsurilor preventive, activitatea de educaţie şi asistenţă psihologică şi asistenţă socială, respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, situaţia şi respectarea drepturilor persoanelor care aparţin unor grupuri vulnerabile, managementul resurselor umane, materiale, financiare, modul în care se realizează paza şi siguranţa obiectivelor, prevenirea unor ilegalităţi, abuzuri şi situaţii de risc, precum şi alte aspecte cu privire la organizarea şi funcţionarea locurilor de deţinere.

(2) Inspecţiile şi controalele sunt realizate de către membrii Corpului de control al ministrului justiţiei sau de alte persoane desemnate de acesta, de către inspectori sau de persoane anume desemnate din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

(3) Activitatea desfăşurată de serviciile de probaţiune în penitenciar va fi evaluată şi supusă controlului inspectorilor de probaţiune din cadrul Direcţiei Naţionale de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, al Corpului de control al ministrului justiţiei sau al altor persoane desemnate de acesta.

(4) Constatările, concluziile, recomandările şi evaluările finale fac obiectul unor rapoarte care sunt aduse la cunoştinţă ministrului justiţiei, directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi conducerii unităţii controlate. Acestea pot fi făcute publice cu aprobarea autorităţii care le-a dispus, a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau a ministrului justiţiei. Dispoziţiile legale privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(5) Activitatea centrelor de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor este supusă inspecţiilor şi controalelor efectuate de personal specializat din cadrul acestui minister, cu respectarea regulilor şi procedurilor proprii privind organizarea şi desfăşurarea acestor inspecţii şi controale.

(6) Alte autorităţi sau instituţii ale statului pot efectua inspecţii şi controale în cadrul locurilor de deţinere, în funcţie de competenţele acestora, potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare.

    

Art. 319

Informarea autorităţilor cu privire la prezenţa persoanelor private de libertate în diferite zone din afara locului de deţinere

În toate situaţiile în care persoanele private de libertate se află nesupravegheate de către personalul locului de deţinere, în diferite zone din afara acestuia, sunt informate organele de poliţie din raza teritorială a acestor zone.

 

Art. 320

Măsuri determinate de supraaglomerare

(1) În cazul în care capacitatea legală de cazare a locului de deţinere subordonat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este depăşită, directorul are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea redistribuirii deţinuţilor în alte locuri de deţinere.

(2) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea locului de deţinere unde va fi transferat.

 

Art. 321

Legalizarea şi autentificarea unor acte juridice

(1) La solicitarea persoanei private de libertate ori la cererea altor persoane interesate din exterior, cu consimţământul acesteia, administraţia locului de deţinere creează condiţiile necesare pentru autentificarea sau legalizarea unor acte juridice de către instituţii sau persoane competente potrivit legii, în locul de deţinere. Cheltuielile efectuate cu această ocazie sunt suportate de solicitanţi.

(2) La cererea instituţiei competente de a face legalizarea sau autentificarea, administraţia locului de deţinere eliberează un act din care să rezulte că cel în cauză este privat de libertate.

 

Art. 322

Forma, conţinutul şi arhivarea documentelor

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se stabilesc forma, conţinutul şi modalitatea de arhivare a documentelor prevăzute de Lege şi de prezentul regulament.

  

Art. 323

Procedurile în curs de desfăşurare

Procedurile de recompensare şi disciplinare, precum şi cele legate de schimbarea regimului de executare şi calcul zilelor considerate ca executate  aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentului regulament continuă şi se încheie conform reglementărilor în vigoare la momentul începerii lor.

   

Art. 324

Termene de aplicare

(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ordinele ministrului justiţiei şi deciziile directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se modifică în sensul prevederilor acestuia. Actele normative menţionate anterior rămân în vigoare, până la data modificării lor, în măsura în care nu contravin prezentului regulament.

(2) Regulamentele de ordine interioară, din toate locurile de deţinere, se modifică în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3) Dispoziţiile art. 12 se prorogă până la data aprobării noilor state de organizare ale locurilor de deţinere, iar dispoziţiile art. 186 – 187 până la data intrării în vigoare a legii.

(4) Dispoziţiile art. 189 alin. (2) din Lege se aplică începând cu anul şcolar 2014-2015.

(5) Personalul didactic cu normă întreagă, angajat al centrului de reeducare poate fi preluat la cerere ca personal contractual, potrivit pregătirii profesionale şi nevoilor de personal ale sistemului administraţiei penitenciare, în condiţiile art. 265.

(6) Unităţile penitenciare dispun de un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament pentru amenajarea şi darea în folosinţă a punctelor comerciale prevăzute în art. 149 alin. (1).

   

Art. 325

Abrogarea unor dispoziţii

La data intrării în vigoare a prezentului regulament  se abrogă Hotărârea nr.1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 24 din 16 ianuarie 2007, cu modificările şi completările efectuate prin Hotărârea Guvernului nr. 1113/2010, Ordinul ministrului justiţiei nr. 420/C din 22 februarie 2011 privind condiţiile în care persoanele condamnate pot presta muncă pe bază de voluntariat publicat în Monitorul Oficial nr. 181 din 15 martie 2011, Ordinul ministrului justiţiei nr. 2714/C din 20 octombrie 2008, privind durata şi periodicitatea vizitelor, greutatea şi numărul pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicat în Monitorul Oficial nr.727 din 28 octombrie 2008, cu modificările şi completările efectuate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 3014/C/2010 şi decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 438 din 30 aprilie 2013 pentru aprobarea Metodologiei privind acordarea recompenselor pentru persoanele aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pe baza Sistemului de creditare a participării deţinuţilor la activităţi şi programe de educaţie, asistenţă psihologică şi socială, la activităţi lucrative, precum şi în situaţii de risc, publicată  în Monitorul Oficial nr. 353 din 14 iunie 2013.

 

Anexa nr.  1

 

BUNURILE

care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către deţinuţi

 

 

Nr crt. Denumirea bunurilor şi obiectelor Cantitatea

 

Primite prin sectorul vizită Cumpărate Observaţii
 

I. Articole de îmbrăcăminte (cu excepţia celor similare sau asemănătoare cu uniformele şi însemnele de identificare ale personalului penitenciarului) şi cazarmament

1 Lenjerie de corp:

maiouri

chiloţi

bluze de corp

indispensabili

 

6 bucăţi

6 bucăţi

2 bucăţi

2 bucăţi

Da Da  
2 Pijamale/cămăşi de noapte 2 bucăţi Da Da  
3 Pulovere 3 bucăţi Da Da  
4 Haină de iarnă 1 bucată Da Da  
5 Pardesiu sau scurtă

În funcţie de anotimp

1 bucată Da Da  
6 Pantaloni scurţi 3 bucăţi Da Da  
7 Fular sau eşarfă 1 bucată Da Da  
8 Ciorapi/şosete 10 perechi Da Da  
9 Încălţăminte

(bocanci, cizme, ghete, pantofi, încălţăminte sport)

3 perechi Da Da  
10 Mănuşi 1 pereche Da Da  
11 Bretele sau curea pentru pantaloni 1 bucată Da Da  
12 Papuci/sandale 2 perechi Da Da  
13 Şapcă/căciulă/ fes 2 bucăţi Da Da  
14 Basma/batic 2 bucăţi Da Da  
15 Lenjerie pentru pat de culoare albă (cearşaf pat, cearşaf plic şi faţă pernă), dacă se solicită înlocuirea celor puse la dispoziţie de administraţie: 2 seturi****)

 

 

Da Da  
16 Pătură de culoare albastră sau gri în unităţile dacă se solicită înlocuirea celor puse la dispoziţie de administraţie: 2 bucăţi ****) Da Da  
17 Faţă de masă – pentru mesele din dotarea camerelor de deţinere 1 bucată Da Da  
18 Costum de haine sau pantaloni şi sacou 2 bucăţi Da Da  
19 Rochie 3 bucăţi Da Da  
20 Fustă sau pantaloni

(pentru femei)

3 bucăţi Da Da  
21 Bluză sau tricou 5 bucăţi Da Da  
22 Cămăşi 3 bucăţi Da Da  
23 Cravată 2 bucăţi Da Da  
 

II. Articole pentru igienă

1 Prosoape 3 bucăţi Da Da  
2 Batiste 5 bucăţi Da Da  

 

3 Şerveţele din hârtie

 

În raport de nevoi Nu Da  
4 Pieptene sau perie pentru păr, cu excepţia celor care conţin elemente metalice 1 bucată Nu Da  
5 Aparat de ras de unica folosinţă În raport de  nevoi Nu Da  
6 Aparat de ras electric cu alimentare la baterie 1 bucată Nu Da  
   
7 Periuţă de dinţi 2 bucăţi Nu Da  
8 Aparat de uscat părul 1 bucată *) Da Da  
9 Unghieră fără cuţit  de lungime maximă de 10 cm 1 bucată Nu Da  
10 Lighean din material plastic, rotund, cu diametrul de maximum 50 cm 1 bucată Nu Da  
11 Perii pentru haine şi încălţăminte 1 bucată din fiecare Nu Da  
12 Articole pentru igienă personală intimă pentru femei (tampoane absorbante) În raport de  nevoi Nu Da  
13 Produsele cosmetice şi de întreţinere (săpun, detergenţi, şampon, pastă de dinţi, pasta de ras, deodorant solid) În raport de  nevoi Nu Da  
14 Parfum şi loţiune după ras, fără alcool, ambalate în recipiente cu un volum maxim de 200 ml care să nu permită pulverizarea 1 bucată din fiecare Nu Da  
 

III. Alte obiecte şi bunuri

1 Brâu, corset 1 bucată**) Da Nu  
2 Ochelari de vedere

 

(maximum 2 perechi**) Da Nu  
3 Proteze sau alte dispozitive medicale în raport de nevoi**) Da Nu  
4 Umeraşe din plastic 3 bucăţi Nu Da  
5 Genţi sau sacoşe, de dimensiuni cumulate de maxim de 160 cm (lungime, lăţime şi înălţime).

Sunt interzise cele care au căptuşeli, pereţi dubli sau care prezintă riscul de a fi deteriorat în timpul controlului, ori care conţin elemente ce pot fi modificate pentru a se obţine obiecte contondente, tăioase sau ascuţite.

2 bucăţi Da Da  
6 Ceas de mână,  cu excepţia celor din metale preţioase şi cu pietre preţioase/semipreţioase 1 bucată Da Da  
7 Obiecte de podoabă (inele, cercei, brăţări, lănţişoare etc.), cu excepţia celor din metale şi pietre preţioase/semipreţioase Maximum 2 bucăţi din fiecare Da Da  
8 Brichetă din material plastic transparent, pentru fumători 2 bucăţi Nu Da  
9 Ţigări şi produse din tutun, inclusiv pipe pentru tutun În raport de nevoi Nu Da  
10 Pix, creion 5 bucăţi Nu Da  
11 Hârtie pentru scris

(coli maximum A4)

În raport de nevoi Nu Da  
12 Plicuri şi timbre poştale În raport de nevoi Nu Da  
13 Ace pentru cusut

(cu lungimea de maximum 7 cm)

1 bucată Nu Da  
14 Aţă pentru cusut 2 papiote Nu Da  
15 Farfurii/castroane din material metal/plastic  cu diametrul maxim  25 cm 2 bucăţi *****) Nu Da  
16 Lingură, furculiţă, linguriţă Câte o bucată*****) Nu Da  
17 Cană şi pahar din material metal/plastic cu capacitatea de maxim 300ml Câte o bucată*****) Nu Da  
18 Fierbător de apă electric

(tip cană, termoplonjon, cafetieră ori

filtru de cafea cu putere de maximum 550 W)

1 bucată*) Nu Da  
19 Televizor tip LCD/LED(după caz cu telecomanda) cu diagonala de maximum 54 cm, fără opţiunea de înregistrare, fără posibilitatea de stocare a informaţiei, fără port sau adaptor pentru carduri de memorie, fără mufe de conectare la memorii externe, fără opţiunea comunicare prin porturi wireless. 1 bucată*)

Cu aprobarea directorului, în funcţie de arhitectura camerei şi de numărul de persoanelor private de libertate.  *)

Da Da  
20 Laptopuri şi echipamente informatice ale căror caracteristici sunt stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Cu aprobarea directorului, în spaţii special amenajate.*) Nu Da  
21 Aparate radio cu baterii, fără posibilitate de alimentare la reţeaua electrică, cu dimensiunea maximă de 40 cm (lungime, lăţime, înălţime) cu caracteristicile descrise la televizor, 1 bucată*) Nu Da  
22 Jocuri video cu ecran încorporat, cu baterii, fără posibilitatea de alimentare la curent electric 220v, fără opţiunea de înregistrare, fără posibilitatea de stocare a informaţiei, fără mufe de conectare la alte surse externe, fără opţiunea de conectare sau comunicare prin porturi wireless, în afară de mufe pentru căşti audio. 1 bucată*) Da Da  
23 Prelungitor electric cu numărul de prize şi dimensiunea stabilită în funcţie de caracteristicile camerei de deţinere În raport de numărul aparatelor electrice aflate în camera de deţinere *) Nu Da  
24 Baterii În raport de  nevoi Nu Da  
25 Instrumente muzicale În raport de  nevoi***) Da Da  
26 Joc de şah, table, rummy, cărţi de joc, scrabble, monopoly, puzzle, jocuri pentru dezvoltarea culturii generale Câte un set Nu Da  
27 Costume pentru activităţi artistice În raport de  nevoi***) Da Da Idem 28
28 Echipament pentru practicarea activităţilor sportive, după cum urmează: trening, tricou, şort, pantofi de sport

(se poate păstra la magazia unităţii)

1 set

 

Da Da  
29 Materiale pentru practicarea activităţilor sportive, după cum urmează: mingi de volei, baschet, handbal, fotbal, tenis de câmp sau de masă, rachete ori palete, fileu pentru jocuri sportive, extensoare, flexoare. În raport de nevoi***) Nu Da  
30 Fotografii, cu excepţia celor de dimensiunile cerute pentru actele de identitate sau cele care, prin modificare pot fi folosite pentru confecţionarea unui astfel de document. În număr  rezonabil şi cu caracter decent Da Nu  
31 Obiecte şi diferite materiale de uz personal  cu semnificaţii religioase În număr  rezonabil Da Da  
32 Materiale pentru desfăşurarea unor activităţi ocupaţionale, cărţi, broşuri, reviste, ziare cu conţinut educativ, cultural, religios, beletristic, ştiinţific, tehnic, sportiv ori de divertisment

 

În număr rezonabil şi cu caracter decent ***) Da Da  
33 Materiale pentru desfăşurarea unor activităţi tip hobby şi ocupaţionale

 

În funcţie de recomandările din Planul individualizat de evaluare si intervenţie   *) Da Da  
34 Materiale pentru efectuarea curăţeniei În raport de  nevoi *) Nu Da  
35 Cartele telefonice

(dacă solicitarea este justificată)

 

         *) Nu Da  
36 Seringi, în condiţiile stabilite de medicul locului de deţinere şi aprobate de directorul locului de deţinere       Distribuite de administraţia locului de deţinere
 

IV. Produse alimentare

1 Alimente   Da Da  
2 Fructe   Da Da  
3 Legume   Da Da  
5 Apă minerală   Nu Da  
6 Băuturi răcoritoare   Nu Da  
7 Ceai   Nu Da  
8 Cafea   Nu Da  
9 Lapte   Nu Da  

 

*) Cu aprobarea directorului locului de deţinere.

**) Cu recomandarea medicului.

***) Cu aprobarea directorului locului de deţinere, în raport de spaţiile de depozitare existente.

****) Cu aprobarea directorului, atunci când nu sunt asigurate de administraţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa nr. 2 la Regulament

 

 

 

A. Bunuri si obiecte care pot fi folosite pentru a vătăma alţi deţinuţi ori alte persoane sau care pot provoca distrugeri ale proprietăţii, incluzând:

  1. aerosoli – produse ori ambalaje,
  2. cuţite ori alte arme albe, inclusiv cele folosire pentru practicarea artelor marţiale;
  3. materiale pirotehnice.

 

B. Bunuri si obiecte care pot fi folosite pentru a înregistra sistemele ori activităţile în legătură cu asigurarea siguranţei penitenciarului, incluzând:

  1. camere video ori alte aparate electronice care pot înregistra ori stoca imagini în orice format;
  2. playere ori casetofoane, cu excepţia celor autorizate de prezentul regulament;
  3. aparate de fotografiat ori echipament fotografic de orice fel.

 

C. Bunuri si obiecte care afectează ori interferează cu sistemul de utilităţi al locului de deţinere, incluzând:

  1. aparate electrice, cu excepţia celor autorizate de prezentul regulament
  2. materiale ce pot fi utilizate pentru tatuare
  3. bani (monede si cupiuri)
  4. simboluri aferente bandelor si grupărilor interlope şi de crimă organizata, indiferent de suportul de stocare

D. Altele

  1. lămâi şi derivate ale acestora
  2. energizante şi anabolizante, pentru creşterea masei musculare
  3. orice fel de magneţi, inclusiv cei din compunerea unor tipuri de jocuri autorizate
  4. filme, materiale video, publicaţii, fotografii, postere cu caracter rasist, xenofob, pornografic