RASPUNDEREA PENALA A MINORULUI IN NOUL COD PENAL. CONSECINTE SI MASURI EDUCATIVE

ART. 113

    Limitele răspunderii penale

    (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.

    (2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

    (3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

    ART. 114

    Consecinţele răspunderii penale

    (1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

    (2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

    a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;

    b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

    ART. 115

    Măsurile educative

    (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.

    1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:

    a) stagiul de formare civică;

    b) supravegherea;

    c) consemnarea la sfârşit de săptămână;

    d) asistarea zilnică.

    2. Măsurile educative privative de libertate sunt:

    a) internarea într-un centru educativ;

    b) internarea într-un centru de detenţie.

    (2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, în condiţiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74(criteriile generale de individualizare a pedepsei).

ART. 74

    Criteriile generale de individualizare a pedepsei

    (1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

    a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

    b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

    c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

    d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

    e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

    f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

    g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

    (2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.