Ocrotirea persoanelor cu tulburări psihice

În concordanță cu prevederile art.5 alin.a) din Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin persoană cu tulburări psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică. De aceea, aceștia se deosebesc de persoanele cu tulburări psihice grave, prin care înțelegem persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat. Din această definiție rezultă că nu orice bolnav psihic intră sub incidența acestei legi, ci doar bolnavii psihic.

            În cazul în care starea medicală o impuse, persoana bolnavă psihică poate fi internată voluntar sau nevoluntar. Internarea nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate și numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane ori în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă și a cărei judecată este afectată, neinternarea sa putând antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

            Internarea nevoluntară a unei persoane se poate solicita de către: medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană; familia persoanei; reprezentanții serviciilor abilitate ale administrației publice locale; reprezentanții poliției, ai jandarmeriei, ai parchetului sau ai pompierilor. Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către cel care solicit internarea, cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanțelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză și a antecedentelor medicale cunoscute.

Transportul persoanei în cauză la spitalul de psihiatrie se realizează, de regulă, prin intermediul serviciului de ambulanță și numai dacă persoana în cauză este vădit periculoasă pentru sine sau pentru alții, transportul se realizează cu ajutorul poliției, jandarmeriei, pompierilor, instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară, în condițiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranță și ale respectării integrității fizice și demnității persoanei.

Din punct de vedere juridic, este deosebit de importantă prevederea cuprinsă în art. 58, din lege, ca măsură de precauție împotriva oricăror abuzuri, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectivă şi reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi cu privire la propunerea de a o supune internării nevoluntare. Totodată, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentaţia necesară propunerii de internare nevoluntară comisiei prevăzute la art. 61 alin. (1), prin conducerea unităţii medicale respective, şi informează persoana că va fi examinată de către această comisie, aducând aceasta la cunoştinţa reprezentantului legal sau convenţional al pacientului.

Decizia de internare nevoluntară a comisiei se va consemna în dosarul medical al pacientului şi va fi comunicată de îndată acestuia, precum şi reprezentantului său legal sau convenţional. În baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar, de asemeena, va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză. Până la pronunţarea hotărârii instanţei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisie, la un interval ce nu va depăşi 5 zile.

Pacientul internat nevoluntar este tratat în condiţii similare celor în care sunt îngrijiţi ceilalţi pacienţi din unitatea de psihiatrie respective.

Nerespectarea de către profesioniştii în domeniul sănătăţii mintale a confidenţialităţii datelor despre persoana cu tulburări psihice, a principiilor şi a procedurilor referitoare la obţinerea consimţământului, a instituirii şi a menţinerii tratamentului, a procedurilor de internare nevoluntară a pacientului, precum şi a drepturilor pacientului internat atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.