MODIFICAREA PROCEDURII IN MATERIA EXECUTARII SILITE IN VIGOARE DIN 19 OCTOMBRIE 2014 – Legea nr. 138/2014

 

MODIFICAREA PROCEDURII IN MATERIA EXECUTARII SILITE IN VIGOARE DIN 19 OCTOMBRIE 2014 - Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 753 din data de 16 octombrie 2014,

Acest act normativ modifică și completează Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (CPC), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, dar care a intrat în vigoare din 15 februarie 2013.

 

Executorii judecătorești pot încuviința executarea silită fără să mai primească aprobarea unui judecător

Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a hotărârilor judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.

„Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după învestirea lor cu formulă executorie de către instanţa de executare şi după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii”, se explică în Legea nr. 138/2014.

Hotărârile arbitrale sau ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti, precum şi alte înscrisuri pronunţate sau, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a noii legi pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formula executorie prevăzută de CPC, potrivit actului normativ care va intra în vigoare pe 19 octombrie.

„Dispoziţiile privitoare la încuviinţarea executării silite a hotărârilor, inclusiv arbitrale, străine rămân aplicabile”, se subliniază în Legea nr. 138/2014.

Ce poate fi executat silit direct de executorii judecătorești:

            obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani,

            predarea unui bun ori a folosinţei acestuia,

            desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări,

            încredinţarea minorului,

            stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.

„În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii”, se detaliază în Legea nr. 138/2014.

De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu, conform actului normativ care se aplică din 19 octombrie.

„În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”, se explică în Legea nr. 138/2014.

Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor, potrivit recentului act normativ.

De asemenea, pentru sumele stabilite potrivit articolului 628 din CPC, conform modificărilor introduse prin Legea nr. 138/2014, încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Prin noul act normativ, sunt aplicabile dispoziţiile din CPC privind cererea de executare silită, înregistrarea cererii de executare, încuviinţarea executării silite, înştiinţarea debitorului, somaţia, excepţii de la comunicare, cheltuieli de executare, depunerea şi consemnarea de cauţiuni sau alte sume și comunicarea actelor de procedură, fără a fi însă necesară şi învestirea cu formulă executorie a actului de adjudecare.

În ce mod se aplică hotărârea arbitrală

Potrivit CPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.

Legea nr 138/2014 prevede că sunt titluri executorii hotărârile executorii prevăzute de art. 633 din CPC, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Conform art. 633 din CPC, sunt hotărâri executorii:

            hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;

            hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul.

În noul act normativ se menționează că pot fi puse în executare hotărârile arbitrale învestite cu formulă executorie, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente, dacă sunt învestite cu formulă executorie.

Potrivit actului normativ care se aplică din 19 octombrie, art 603, alin (C) din CPC prevede că în cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial.

„După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză. Dacă hotărârea arbitrală se execută silit, verificările prevăzute în prezentul alineat vor fi efectuate de către instanţă, în cadrul procedurii de învestire cu formulă executorie”, se menționează în Legea nr. 138/2014.

Hotărârea arbitrală se ia cu majoritatea de voturi, conform CPC. Aceasta se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:

            componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;

            numele şi prenumele părţilor, domiciliul ori reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele şi prenumele reprezentanţilor părţilor, precum şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

            menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

            obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;

            motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluţia;

            dispozitivul;

            semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602 alin. (3), care prevede că pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului, şi, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.

După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conţinutul dispozitivului hotărârii şi în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.

Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului. Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul. În cadrul celor șase luni, părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului. Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni. Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi.

„Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi, după învestirea cu formulă executorie, se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Cum vor fi executate titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti

Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie, conform actului normativ care se aplică din 19 octombrie.

„Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Instanţa va verifica dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege, potrivit noului act normativ.

„Încheierea prin care se respinge cererea de învestire cu formulă executorie poate fi atacată numai cu apel de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare. Încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu este supusă niciunei căi de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul contestaţiei la executare”, se detaliază în Legea nr. 138/2014.

Conform actului normativ în vigoare din 19 octombrie, formula executorie are următorul cuprins:

„Noi, Preşedintele României, Dăm împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul (Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu) pentru care s-a pronunţat prezenta încheiere de învestire cu formulă executorie. Ordonăm agenţilor forţei publice să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condiţiile legii. (Urmează semnătura preşedintelui completului şi a grefierului)”.

Cum se va face executarea silită

Prin noua lege se pun în aplicare și modificările introduse în CPC de Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 348/2014, prin care dispoziţiile articolului 650 alineatul (1) din Codul de procedură civilă (CPC) au devenit neconstituţionale, începând din 16 iulie 2014. Astfel, de la mijlocul lunii iulie, executarea bunurilor nu mai este condiţionată de circumscripţia executorului judecătoresc.

Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, potrivit și actului normativ care se aplică din 19 octombrie.

„Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu este în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”, se subliniază în Legea nr. 138/2014.

În plus, instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, conform noului act normativ.

„În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”, se detaliază în Legea nr. 138/2014.

Potrivit actului normativ care se aplică din 19 octombrie, dacă bunurile urmăribile, mobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.

„Executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită, chiar dacă, după începerea executării, debitorul şi-a schimbat domiciliul sau, după caz, sediul”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Dacă executorul judecătoresc iniţial învestit de creditor constată că nu sunt bunuri şi venituri urmăribile în raza competenţei sale teritoriale, creditorul poate cere instanţei de executare continuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc, conform noului act normativ.

„La cererea creditorului, instanţa de executare poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc”, se mai scrie în Legea nr. 138/2014.

Astfel, urmărirea silită imobiliară este de competenţa executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul aparţinând debitorului sau unei terţe persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.

„Dacă se urmăresc mai multe imobile aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează în această circumscripţie, la alegerea creditorului”, se mai scrie în Legea nr. 138/2014.

Executorul judecătoresc va comunica încheierea de încuviinţare a executării silite, atât debitorului, cât şi terţului dobânditor, însoţită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată şi de somaţie, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, conform noului act normativ.

Executarea fără somaţie a fost clarificată

Noul act normativ clarifică modul în care se va face executarea fără somație.

Aceasta se va face ca și până în prezent, respectiv la cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanţa de executare va putea să dispună ca executarea silită să se facă de îndată şi fără somaţie.

„Instanţa analizează cererea, de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Comunicarea datelor pentru executarea silită

Potrivit actului normativ care se aplică din 19 octombrie, la cererea executorului judecătoresc, instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, documentele, precum şi, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

„Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189”, se menționează în Legea nr. 138/2014.

Conform art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) din CPC, dacă legea nu prevede altfel, instanţa va putea sancţiona neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă.

De asemenea, cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188 (n.a. – nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, precum și a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite), la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare, potrivit art. 189 din CPC.

De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia, conform actului normativ care se aplică din 19 octombrie.

„Cererea de executare silită se soluţionează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei. Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare”, se subliniază în Legea nr. 138/2014.

Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 656 alin. (1) din CPC, arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, potrivit noului actul normativ.

În CPC se prevede că amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:

            denumirea şi sediul organului de executare;

            data şi locul întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare;

            titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;

            numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului;

            procedura de executare care face obiectul încheierii;

            chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;

            motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;

            dispoziţia luată de executor;

            calea şi termenul de atac al încheierii;

            semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate”, se mai scrie în Legea nr. 138/2014.

Conform noului act normativ, executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

            cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;

            hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

            înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie;

            creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

            debitorul se bucură de imunitate de executare;

            titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

            există alte impedimente prevăzute de lege.

Încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare”, se subliniază în Legea nr. 138/2014.

Care sunt garanția de participare și oferta de cumpărare

Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la unitatea prevăzută de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc, o garanţie reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv, potrivit noului act normativ.

„Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare ce va cuprinde preţul oferit şi condiţiile de plată. Termenul limită pentru depunerea ofertei de cumpărare însoţită de dovada consemnării este ziua premergatoare licitaţiei, cu excepţia ofertelor de cumpărare cel puţin egale cu preţul de începere a licitaţiei, care pot fi depuse inclusiv în ziua licitaţiei”, se explică în Legea nr. 138/2014.

Dispoziţiile art. 767 alin. (2) din CPC sunt aplicabile în mod corespunzător, conform actului normativ care a intrat în vigoare la 19 octombrie. Mai exact, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu au obligaţia de a depune garanţia.

Prin noul act normativ, sunt dispensate de garanţia de 10% persoanele care, împreună cu debitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părţi sau sunt titularii unui drept de preempţiune, după caz.

În cazul persoanelor care nu trebuie să depună garanția, dacă valoarea creanţei ipotecare sau privilegiate sau valoarea cotei-părţi a proprietarului nu acoperă cuantumul garanţiei de 10%, se va completa diferenţa, conform noului Legii nr. 138/2014.

Executorul judecătoresc va amâna vânzarea, din oficiu sau la cererea părţii interesate, dacă se constată că nu au fost respectate termenele de înştiinţare a debitorului sau a terţului dobânditor ori, după caz, cele de efectuare a publicităţii vânzării, potrivit noului act normativ.

În plus, pentru noul termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixată pentru prima vânzare, se vor reface formalităţile de publicitate încălcate. În acest din urmă caz, sub sancţiunea nulităţii licitaţiei, este suficient ca publicaţiile de vânzare prevăzute de art. 838 alin. (4) din CPC să fie efectuate în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform actului normativ care intră în vigoare la 19 octombrie, respectiv într-un ziar de circulaţie naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 de lei, sau într-un ziar local, dacă nu trece peste această sumă, în ziare, reviste şi alte publicaţii existente care sunt destinate vânzării unor imobile de natura celui scos la licitaţie, inclusiv pe pagini de internet deschise în acelaşi scop, precum cea a Uniunii Notarilor.

Dacă nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, cu excepţia publicării anunţului într-un ziar de circulaţie naţională sau locală, potrivit noului act normativ.

„La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea termen”, se detaliază în Legea nr. 138/2014.

Cât costă executarea silită

Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, potrivit CPC. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

„Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar”, se menționează în Legea nr. 138/2014.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul somat a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia, conform CPC.

Prin CPC, sunt cheltuieli de executare:

            taxele de timbru necesare declanşării executării silite;

            onorariul executorului judecătoresc;

            onorariul avocatului în faza de executare silită;

            onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;

            cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;

            cheltuielile de transport;

            alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, potrivit CPC.

„Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) (n.a. – cele privind cheltuielile de judecată) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni”, se mai scrie în CPC.

În cazul în care sumele datorate nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie, conform noului act normativ.

„Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzător, potrivit actului normativ care intră în vigoare la 19 octombrie.

„Dovada comunicării prin agent procedural are aceeaşi forţă probantă cu dovada comunicării efectuate de către executor însuşi”, se menționează în Legea nr. 138/2014.

Cum se contestă procesul-verbal de licitaţie

Procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului, conform noului act normativ.

„În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi orice altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară, vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale de contestaţie la executare”, se scrie în Legea nr. 138/2014.

Contestaţia se notează în cartea funciară la cererea contestatorului, iar în lipsă, la cererea instanţei de executare, potrivit actului normativ care intră în vigoare la 19 octombrie.

„Instanţa de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat. Dacă instanţa admite contestaţia, executorul judecătoresc va continua urmărirea de la actul desfiinţat şi va solicita din oficiu ca notarea prevăzută la alin. (1) (n.a. – în cartea funciară a procesului-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea) să fie radiată. Sumele consemnate şi neeliberate sau, după caz, nedistribuite se vor restitui de îndată adjudecatarului”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Unde trebuie depusă contestația la executarea silită 

În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului, potrivit recentului act normativ.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, conform CPC. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.

Potrivit CPC, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

            contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;

            cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi; dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

            debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

„Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare”, se explică în Legea nr. 138/2014.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, conform CPC.

„Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului”, se detaliază în CPC.

Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei poate, prin chiar cererea sa, să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoana căreia urmează să i se facă comunicările, potrivit CPC.

Cum se face intabularea

Odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar şi în cazul în care adjudecatar este însuşi terţul dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară, conform noului act normativ.

„În cazul în care dreptul dobândit de adjudecatar era înscris în mod provizoriu, nu se va dispune decât înscrierea provizorie”, se scrie în Legea nr. 138/2014.

Potrivit actului normativ care se aplică din 19 octombrie, la cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executorul judecătoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu împotriva următoarelor persoane: adjudecatar, terţul dobânditor şi oricare altă persoană care posedă ori deţine imobilul adjudecat, fără a putea invoca un drept opozabil în condiţiile legii.

„În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, executorul judecătoresc va hotărî, prin aceeaşi încheiere, şi înscrierea în cartea funciară a interdicţiei de înstrăinare şi de grevare a imobilului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii corespunzătoare”, se precizează în Legea nr. 138/2014.

Noua lege a modificat zece acte normative 

Pe lângă CPC, Legea nr. 138/2014 modifică și/sau completează următoarele acte normative:

            Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011;

            Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005;

            Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004;

            Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011;

            Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011;

            Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012;

            Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013;

            Ordonanţa de urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013;

            Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014.