Prevederi neconstitutionale privind cadastrul si publicitatea imobiliara

Prin Decizia nr. 1514 din 15 noiembrie 2011, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate cu privire la prevederile art. 45, alin. 3 – alin. 6 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr.7/1996.

Astfel, potrivit constatarilor Curtii Constitutionale, prevederile art. 45, alin.(3)-(6) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr.7/1996 contravin dispozitiilor referitoare la dreptul de proprietate privata, prevazut de art. 44 din Constitutie, intrucit din punct de vedere al regimului juridic, proprietatea comuna pe cote-parti se imparte in coproprietate obisnuita si temporara si coproprietate fortata si perpetua.

Nici un act de dispozitie nu poate sa aiba ca obiect exclusiv cota-parte indiviza din coproprietatea fortata decit odata cu instrainarea bunului principal.

Daca regula o constituie instrainarea coproprietatii fortate odata cu bunul principal, art. 45 din Legea nr.7/1996 prevede o derogare de la acest principiu, in sensul ca unele parti din coproprietatea fortata pot fi instrainate cu acordul a 2/3 dintre coproprietari, fiind schimbat astfel regimul juridic al acestora. Daca, intr-adevar, legiuitorul a instituit o astfel de exceptie, Curtea a constatat ca regimul juridic al bunurilor coproprietate fortata nu poate fi schimbat decit cu consimtamintul tuturor proprietarilor din cladire. Prin urmare, instrainarea coproprietatii fortate cu votul majoritatii de 2/3 dintre proprietari echivaleaza practic cu o vinzare a bunului altuia, fara a exista consimtamintul proprietarilor care nu au votat sau au votat impotriva, avind drept consecinta incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie. Asadar, legiuitorul nu ar putea dispune modalitatea de instrainare a unor parti comune de folosinta, atit timp cit acestea au regimul juridic al coproprietatii fortate, fara consimtamintul tuturor proprietarilor.