Modificari legislative legate de mostenire, in Noul Cod Civil

Transmiterea mostenirii, reglementata in Noul Codul Civil la art. 1100-1134, prevede faptul ca cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea, in termenul de optiune succesorala de un an de la data deschiderii succesiunii, cu exceptia cazurilor expres prevazute de art.1103, alin.2 din NCC, cind acest termen curge diferit.

Astfel, termenul poate curge diferit in urmatoarele situatii: de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii; de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotariri judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, cu exceptia cazului in care succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotarirea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care curge de la aceasta din urma data; de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzind acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii; de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Conform prevederilor art. 1106 – art. 1119 din NCC, nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine, dar daca mostenirea este acceptata, aceasta poate fi facuta expres, prin inscris autentic sau sub semnatura privata ori tacit, cind succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea sa il faca decit in calitate de mostenitor (cum ar fi, spre exemplu, inchirierea sau conservarea unui bun imobil).

De asemenea, trebuie retinut un alt aspect important legat de acceptarea mostenirii, si anume faptul ca opereaza sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune ca nu se va face o confuziune de patrimonii intre cel al persoanei decedate si cel al succesorului sau, mostenitorii legali si cei testamentari raspunzind pentru datoriile si sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota mostenita de fiecare. Cu alte cuvinte, va raspunde doar in limita a ceea ce a mostenit, datoriile mostenirii neextinzindu-se si asupra patrimoniului avut de succesor anterior acceptarii mostenirii.

Mai mult, conform prevederilor art.1107 din NCC, creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor.

In ceea ce priveste renuntarea la mostenire, conform prevederilor art. 1120 din NCC, renuntarea la mostenire nu se presupune, ci trebuie facuta in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, cu exceptia cazului in care, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, succesibilul nu accepta mostenirea in termenul de un an, respectiv in termenul mai scurt stabilit de instanta, desi cunostea deschiderea mostenirii ca urmare a citarii sale de catre notarul public.

Renuntatorul poate revoca renuntarea in tot cursul termenului de optiune, cu conditia ca mostenirea sa nu fi fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea ce i s-ar cuveni.