Despre punerea in intirziere a debitorului

In primul rind, subliniem faptul ca punerea in intirziere reprezinta o manifestare de vointa din partea creditorului, prin care el pretinde executarea obligatiei de catre debitor.

Astfel, pentru a preveni prescrierea dreptului la actiune, punerea in intirziere reprezinta o conditie a exercitarii unor remedii juridice impotriva neexecutarii unei obligatii (executare silita, rezolutiune, reziliere sau alt remediu prevazut de lege) si poate opera in doua moduri: de drept sau la cererea creditorului.

Punerea in intirziere se realizeaza fie prin introducerea cererii de chemare in judecata, fie prin notificare comunicata prin executor judecatoresc.

In conformitate cu art. 1522, alin. 2 din Noul Cod Civil, notificarea poate fi comunicata si prin orice alte mijloace ce asigura dovada comunicarii. De regula, prin notificare se acorda debitorului un termen de executare. In cazul in care nu este inserat un astfel de termen, asa cum prevede legiuitorul, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii.

De asemenea, mentionam ca pina la expirarea acestui termen, creditorul are dreptul doar sa suspende executarea propriei obligatii  si sa ceara daune interese.

In ce priveste punerea in intirziere de drept, precizam ca se mentine prevederea din vechiul Cod Civil, conform careia debitorul este considerat a fi pus in intirziere de drept din momentul implinirii termenului la care obligatia sa era scadenta, fara a mai fi necesara notificarea prealabila, in cazul in care partile au convenit astfel prin contract.

Totodata, prin modificarile aduse in Codul Civil se introduc noi cazuri in care opereaza punerea in intirziere de drept, respectiv cind: prin fapta sa debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cind a incalcat o obligatie – art. 1523, alin. 2, lit. b; debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cind, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat – art. 1523, alin.2, lit. c; nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi – art. 1523, alin. 2, lit. d; obligatia se naste din savirsirea unei fapte ilicite extracontractuale – art.1523, alin. 2, lit. e.

In situatia in care obligatia devine scadenta dupa decesul debitorului, mostenitorii acestuia vor fi pusi in intirziere in termen de 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat.

Sarcina dovedirii incidentei unuia dintre cazurile de punere in intirziere de drept revine creditorului.

Normele mai sus mentionate care reglementeaza punerea in intirziere a debitorului sint de aplicare imediata pentru toate situatiile juridice in care scadenta obligatiei are loc dupa data intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, indiferent de momentul nasterii obligatiei.