Conditiile stabilirii pensiei de intretinere in favoarea minorului, in timpul casatoriei, in noul Cod civil

JUDECATORIA DEVA. CONDITIILE STABILIRII PENSIEI DE INTRETINERE IN FAVOAREA MINORULUI, IN TIMPUL CASATORIEI, IN NOUL COD CIVIL

 (preluare de pe situl web juridice.ro )

 Prin sentinta nr. 4726 din 31 mai 2012, pronuntata in dosarul nr. 13250/221/2011 , Judecatoria Deva a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata, ca reprezentant legal al copiilor minori ai sai si ai paratului, pe sotul sau – tatal copiilor, solicitand instantei ca acesta sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestora. Reclamanta a sustinut ca este despartita in fapt de parat de mai multe luni de zile, iar acesta trebuie obligat sa plateasca pensie de intretinere catre copiii minori rezultati din casatoria aflata inca in fiinta. A aratat reclamanta ca paratul este angajat in munca, realizeaza venituri legale, iar copiii se afla in stare de nevoie, in ce priveste cheltuielile generale de crestere si educare.

Paratul a formulat intampinare, sustinand, in esenta, ca despartirea de fapt este cauzata exclusiv de reclamanta, care l-a alungat din casa proprietatea reclamantei, ca – desi nu mai poate locui efectiv cu copiii sai (ci in chirie) – se intalneste foarte frecvent cu acestia, dandu-le bani si cumparandu-le numeroase lucruri necesare lor si ca, spre deosebire de situatia divortului – in care instanta e tinuta sa oblige parintii la pensie de intretinere – in timpul casatoriei, instanta nu este obligata sa dispuna in acest sens, ci trebuie sa tina cont de faptul ca, potrivit noilor reglementari in materie (noul Cod civil [1]), numai daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie in natura, instanta va dispune executarea ei prin plata unei sume de bani, in mod periodic, sub forma unei sume fixe sau a unui procent din veniturile debitorului obligatiei.

Probele administrate in cauza (in special declaratiile martorilor audiati, dar chiar si raspunsurile copiilor, date la interogatoriu) au confirmat cele sustinute de parat, motiv pentru care instanta a apreciat ca actiunea in justitie este nefondata, respingand-o ca atare.

Hotararea instantei este pe deplin legala si temeinica.

Intr-adevar, stabilind mai intai cadrul legal, instanta a facut in mod corect aplicarea art. 529  si 530  din noul Cod civil [2]. Astfel, potrivit acestor doua texte legale, in esenta, parintii au obligatia acordarii intretinerii in favoarea copiilor lor minori, insa coroborat cu regula ca intretinerea va fi materializata intr-o suma de bani, prin obligarea parintelui debitor, numai daca exista dovezi si temeiuri rezonabile a crede ca acesta nu isi va executa obligatia in mod voluntar ori ca acesta deja nu isi executa obligatia in discutie.

Consideram ca aceste texte de lege trebuie coroborate si cu art. 402  din noul Cod civil , care arata ca instanta (de tutela), prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Asadar, in cazul divortului, efectele acestuia asupra relatiilor patrimoniale dintre parinti si copii reclama ca parintii sa fie obligati din oficiu la plata unei pensii de intretinere, independent de dovedirea unei stari de nevoie a copiilor.

Interpretand per a contrario art. 402 , deducem ca – in orice alta situatie, deci si atunci cand casatoria nu a fost desfiintata prin divort – parintii (in speta, parintele care nu mai locuieste cu copiii minori) pot fi obligati sa achite o suma de bani – cu titlu de pensie de intretinere, necesara pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatire profesionala a copiilor – doar cu conditia existentei unor probe evidente din care sa rezulte ca debitorul obligatiei nu si-o executa de buna voie.

Rezumand motivarea sa si concluzionand, instanta arata ca: “In cauza, nu se desprinde concluzia ca paratul ar urmari sa se sustraga de la obligatia sa de parinte, astfel incat sa fie necesara obligarea sa la respectarea acesteia prin stabilirea unei pensii de intretinere.

Asa cum prevede si textul legal, pensia poate fi stabilita de instanta numai in situatia in care parintele nu intelege sa execute de buna voie intretinerea. Regula generala este ca intretinerea se executa in natura prin asigurarea celor necesare traiului si prin suportarea costurilor pentru cresterea si educarea copiilor, in functie de necesitatile curente ale acestora, plata pensiei de intretinere constituind o exceptie de la aceasta regula si trebuind a fi tratat ca atare, iar instantele urmand sa uzeze de aceste dispozitii legale doar in cazurile in care se impune cu necesitate o astfel de solutie. In situatia de fata, instanta apreciaza ca o astfel de abordare a problemei nu este necesara si nici utila”.