Condiţiile de fond ale adopţiei potrivit Legii nr. 273/2004, republicată şi ale Noului Cod civil

Ori de câte ori discutăm despre instituţia adopţiei ne vom raporta atât la Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi la prevederile Noului Cod civil (art. 451-483).

Din analiza celor două acte normative rezultă că, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Legiuitorul a indicat în mod expres situaţiile în care este interzisă adopţia. Astfel:

- este interzisă adopţia între fraţi, fără a deosebi după cum fraţii sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei şi fără să intereseze dacă sunt fraţi buni (cu acelaşi tată şi aceeaşi mamă), fraţi consangvini (numai după tată) ori couterini;

- este interzisă adopţia propriului copil firesc,

- este interzisă adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau între foşti soţi,

- este interzisă adopţia simultană sau succesivă de către mai mulţi adoptatori, cu excepţia cazului când adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii ori când adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv,

- este interzisă adopţia de către persoane cu boli psihice şi handicap mintal.

În ceea ce priveşte consimţământul la adopţie, precizăm că, pentru încheierea unei adopţii este necesar consimţământul următoarelor persoane: părinţii fireşti ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii; adoptatul care a împlinit 10 ani; adoptatorul sau, după caz, soţii din familia adoptatoare, când aceştia adoptă împreună; soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.

 Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau obţinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

De asemenea, legiuitorul a prevăzut şi câteva situaţii speciale cu privire la consimţământul părinţilor. Astfel, dacă unul dintre părinţii fireşti este necunoscut, mort, declarat mort, precum şi dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinţi se află în una dintre aceste situaţii, adopţia se poate încheia fără consimţământul lor.

Părintele sau părinţii decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. În aceste cazuri, consimţământul celui care exercită autoritatea părintească este şi el obligatoriu.

Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopţia aceluiaşi copil de către soţul său. Consimţământul părinţilor fireşti nu mai este necesar în acest caz.

Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului şi poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui.