Comunicarea deciziei de concediere si efectele acesteia

În concordanţă cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă modalitatea de încetare a unui contract individual de muncă determinate de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. 

Decizia de concediere trebuie să îmbrace forma scrisă ad validitatem, precum şi motivele care au stat la baza concedierii, durata preavizului sub sancţiunea nulităţii absolute. Cu alte cuvinte, simpla discuţie între angajator şi salariat, prin care i se aduce la cunoştinţă desfiinţarea locului de muncă, fără a se concretiza într-o decizie de concediere care să conţină elementele prevăzute de art. 76 din Codul muncii nu poate avea efectele unei concedierii în înţelesul pe care l-a stabilit legiuitorul.

Mai mult, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, respectiv să nu se mai regăsească în organigrama unităţii, iar angajatorul prin această restructurare să urmărească eficientizarea propriei activităţi.

După adoptarea măsurii de desfiinţare a postului, angajatorul trebuie să acorde salariatului un preaviz de minim 20 de zile lucrătoare conform Codului muncii, în această perioadă contractual indivicul de muncă urmând să îşi producă efectele. De asemenea, angajatorul are obligaţia de a oferi un post corespunzător pregătirii profesionale a salariatului vizat de concediere ori de a solicita agenţiei teritoriale de muncă sprijinul în găsirea unui loc de muncă corespunzător.

Codul muncii prevede şi faptul că, în cazul salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor pot beneficia de salarii compensatorii în condiţiile şi limitele prevăzute de lege şi de contractual de muncă aplicabil la acea data, cu condiţia ca această obligaţie din partea angajatorului să se regăsească în contract.

Conform prevederilor art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării acesteia salariatului, comunicare care s epoate realiza prin orice mijloc de transmitere care să asigure şi dovada confirmării primirii.

În cazul în care comunicarea s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa corectă, neridicarea corespondenţei expediate de către angajator este în principiu imputabilă exclusiv salariatului, care este ţinut să suporte consecinţele unei astfel de conduite. În acest caz, pentru a fi acoperit, angajatorul are posibilitatea, în cazul returnării corespondenţei să verifice datele de domiciliu ale salariatului la Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date, urmând a recomunica decizia de concediere la noua adresă de domiciliu în situaţia în care aceasta a fost schimbată.

Orice încălcare a prevederilor legale în materie de concediere poate fi atacată în instanţă de către salariatul afectat de decizia angajatorului.