Cercetarea disciplinara si suspendarea contractului individual de munca

Institutia suspendarii constituie, asa cum se precizeaza in literatura de specialitate, un instrument de protectie a salariatului.

Conform prevederilor art. 49 din Codul muncii, republicat, suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti. Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.

Pe durata suspendării pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale parţilor, altele decat prestarea muncii si remunerarea acesteia, cu conditia sa fie prevazute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.

In cazul suspendarii contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de niciun drept care rezulta din calitatea sa de salariat.

De fiecare data cand in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza de incetare de drept a contractului individual de munca, cauza de incetare de drept prevaleaza.

In cazul suspendarii contractului individual de muncă se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Contractul individual de munca se suspenda de drept in cazul concediului pentru incapacitate temporara de munca in baza art. 50 lit. b) din Codul muncii,  republicat, iar potrivit art. 51 alin. 1 lit a) contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului, in cazul concediului pentru cresterea copilului.

Cu alte cuvinte, analizand textele de lege mai sus mentionate, concluzionam ca, derularea procedurii cercetarii disciplinare prealabile nu se poate desfasura in privinta salariatului al carui contract individual de munca este suspendat.

Pe de alta parte, art. 252 alin.1 din Codul muncii, prevede ca, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunoastinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de sase luni de la data savarsirii faptei. Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta. Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Cum termenele de 30 de zile, respectiv 6 luni sunt termene de prescriptie extinctive si deci sunt susceptibile de suspendare si intrerupere, pe perioada concediului medical si a concediului pentru cresterea copilului termenul de aplicare  sanctiunii disciplinare este suspendat, angajatorul neputand desfasura cercetarea disciplinara si emite decizia de sanctionare pe aceste perioade.

Sancţiunile disciplinare, astfel cum sunt ele definite in literatura de specialitate, constituie mijloace de constrangere prevazute de lege, avand ca scop apararea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea constiincioasa a indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportare, precum si prevenirea producerii unor acte de indisciplina. In acest context, preciyam ca, angajatorul nu poate aplica o alta sanctiune disciplinara in afara celor stabilite expres de textul citat, si nici nu poate inscrie in regulamentul intern alte asemenea sanctiuni.

Conform prevederilor art. 248 alin. 3 din Codul muncii, republicat, sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.